Degetelor, împreună cu întăririle zedibeinakaniene, care înaintau hotărâţi, cu mandibulele întinse.

Dupeyron articulă cu o voce nesigură:

― Draga mea, dă-mi repede sprayul insecticid...

 

 

 

92. ENCICLOPEDIE

 

ACID FORMIC: Acidul formic este un component important pentru viaţă. Omul îl are de altfel în propriile sale celule. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acidul formic era folosit la conservarea alimentelor sau a cadavrelor de animale. Cel mai frecvent însă era utilizat la curăţarea petelor de pe aşternuturi.

Dat fiind că pe atunci nu se cunoştea fabricarea acestei substanţe chimice pe cale sintetică, ea era extrasă direct din insecte. Câteva mii de furnici erau îngrămădite într-o presă de ulei căreia i se strângea şurubul până când se obţinea un suc gălbui.

O dată filtrat, acest "sirop de furnici zdrobite" era vândut în toate drogheriile cu renume, la raionul de soluţii lichide pentru curăţarea petelor.

 

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II..

 

 

 

93. ETAPA FINALA

 

Profesorul Miguel Cygneriaz ştia că de-acum înainte nimic nu mai poate împiedica trecerea la etapa finală.

Ţinea în mâini arma absolută contra forţelor chtoniene.

Luă lichidul argintiu şi îl turnă într-o cuvă. Apoi adăugă un lichid roşu şi procedă la ceea ce se cheamă în mod obişnuit în chimie "a doua coagulare".

Substratul căpătă atunci culori schimbătoare, ca ale unei cozi de păun.

Profesorul Cygneriaz puse recipientul într-un vas de fermentare. Acum, nu-i mai rămăsese decât să aştepte. Ultima etapă mai avea nevoie doar de un singur ingredient, insuficient controlat încă de maşini: timpul.

 

 

 

94. DEGETELE SE RETRAG

 

Primele valuri de infanteriste care au pornit la atac sunt învăluite brusc de un nor verde care le face să tuşească violent.

Aflaţi la o înălţime mult mai mare, scarabeii-rinocer vin în picaj spre munţii aceia mişcători şi neclari. Ajunşi la înălţimea junglei capilare a Ceciliei Dupeyron, artileristele îşi slobozesc salvele de acid. Singurul efect obţinut este însă uciderea a trei păduchi tineri care intenţionau să-şi stabilească acolo domiciliul.

Un alt grup de artileriste pedestre îşi concentrează tirul asupra unei mingi mari şi roz. De unde ar fi putut ele să ştie că era degetul mare de la piciorul încălţat cu o sanda al unei femei?

Devine limpede că trebuie să găsească altă Soluţie, deoarece, dacă pentru oameni acidul formic nu este mai coroziv decât limonada, noile valuri verzui de insecticid fac în schimb goluri din ce în ce mai mari în rândurile belokanienelor.

Căutaţi-le orificiile, vociferează 9, şi mesajul este de îndată retransmis de furnicile experimentate în lupta cu mamiferele şi păsările.

Mai multe legiuni pornesc cu îndrăzneală la asaltul titanilor, înfigându-şi cu hotărâre mandibulele în fibrele textile, ceea ce provoacă răni mari într-un tricou de bumbac şi într-un şort din acelaşi material. Bluza Virginiei Dupeyron (30% acrilic, 20% poliamidă) se dovedeşte în schimb o adevărată armură asupra căreia cleştii myrmicini nu obţin nici un rezultat edificator.

 

 

― Am una în nas! Au!

― Repede, insecticidul!

― Dar nu putem da cu insecticid pe noi!

― Ajutor! scânceşte Virginie.

― Ce flagel! strigă Charles Dupeyron, sforţându-se să împrăştie cu mâna coleopterele care zumzăie de jur-împrejurul familiei sale.

― N-o să izbutim niciodată să-i răpu...

 

 

... să-i răpunem pe aceşti monştri. Sunt prea mari, prea puternici. Sunt de neînţeles.

103 şi 9, aflate undeva pe gâtul tânărului Georges, discută febril situaţia. 103 întreabă dacă au la ele otrăvuri exotice. 9 răspunde că da, nişte venin de viespe sau de albină, şi că se duce de îndată să-l aducă. Bătălia continuă să facă ravagii când se întoarce, ducând în labe un ou plin cu lichidul galben pe care-l secretă de regulă acul albinelor.

Cum o să-l inoculezi? Noi nu avem ac.

Fără să răspundă, 103 îşi înfige mandibula în carnea roz, cât poate de adânc; e nevoită să repete de mai multe ori operaţia, deoarece terenul este pe cât de moale, pe-atât de rezistent. În fine! Nu-i mai rămâne decât să verse lichidul galben în gaura roşie care fumegă.

Să fugim.

Ascunzătoarea nu este prea sigură. Animalul uriaş e cuprins de convulsii, se sufocă, vibrează şi face mult zgomot.

Georges Dupeyron cade în genunchi şi se prăbuşeşte pe o parte.

Georges este doborât de minusculii dragoni.

Georges cade. Patru legiuni de furnici i se rătăcesc în păr, dar alte câteva reuşesc să-i găsească cele şase orificii.

103 îşi regăseşte calmul.

De data aceasta nu mai e loc de îndoială. Au omorât unul!

Deodată, teama de Degete încetează să o mai chinuiască. Cât de minunat e să nu-ţi mai fie frică! Se simte cu desăvârşire liberă.

Georges Dupeyron zace la pământ, nemişcat.

9 se năpusteşte, i se urcă pe faţă şi escaladează masa rozalie.

Un Deget este de fapt un întreg teritoriu. Puţinul pe care l-a parcurs măsoară peste o sută de paşi în lăţime pe două sute lungime!

Pe cuprinsul lui se găsesc de toate: caverne, văi, munţi şi cratere.

9, care are cele mai lungi mandibule dintre toate cruciatele, îşi zice că Degetul încă nu este mort de tot şi, escaladând sprâncenele, se opreşte la rădăcina nasului, drept între ochi, în locul unde hinduşii socotesc că se află al treilea ochi, şi îşi ridică la maximum vârful mandibulei drepte.

Lama scânteiază în soare ca o splendidă spadă Excalibur. După care, dintr-o lovitură seacă, luptătoarea o înfige cât poate de adânc în suprafaţa roşie.

9 îşi smulge cu un plescăit sabia de chitină.

În aceeaşi clipă ţâşneşte un gheizer subţire şi roşu care i se înalţă până deasupra antenelor.

 

 

― Dragă, uită-te! Cu Georges nu e deloc bine!

Charles Dupeyron dădu drumul sprayului în iarbă şi se aplecă spre fiul său. Obrajii băiatului deveniseră purpurii şi respira cu greutate. Peste trupul lui se scurgeau ciorchini de furnici.

― Are o criză de alergie! strigă prefectul. Trebuie să-i facem repede o injecţie, să-l ducem la un doctor...

― S-o ştergem de aici, repede!

Fără ca măcar să-şi mai strângă ustensilele de picnic, familia Dupeyron o rupe la fugă în direcţia maşinii, Charles ducându-şi fiul în braţe

 

 

9 a sărit jos la timp. Acum linge sângele de Deget care i-a rămas lipit de mandibula dreaptă.

De-acum, s-a