chiar el însuşi, la Jackson. Sigur; ai ştiut asta cum ai văzut că domnul Gavin n-avea să mai fie aici astă-noapte ca să te ajute să cânţi, nu-i aşa? De fapt, singurul lucru despre care n-ai cum să ştii este ce ne-a spus guvernatorul. N-ai cum să ştii asta încă, oricât de clarvăzătoare ai fi, pentru că noi – guvernatorul şi domnul Gavin şi cu mine – nici măcar n-am vorbit despre tine; motivul pentru care eu – noi a trebuit să ne ducem să stăm de vorbă cu el n-a fost ca să ne rugăm de el, să insistăm sau să-l rugăm să lege sau să dezlege, ci pentru că ar fi dreptul meu, datoria mea, privilegiul meu… Nu te uita la mine, Nancy.

 

NANCY

Nu mă uit la tine. Pe lângă asta, e foarte bine aşa. Eu ştiu ce v-a spus guvernatorul. Poate c-aş fi putut să vă spun de astă-noapte ce avea să vă spună el, şi să vă fi scutit de tot drumul ăsta. Poate că ar fi trebuit să… vă trimit vorbă de cum am auzit că tu te-ai întors acasă, şi am ştiut ce tu şi cu el – (din nou arată spre Stevens cu acea mişcare abia vizibilă a capului, cu mâinile încă împreunate peste mijloc ca şi cum ar mai purta încă şorţul absent) – voi amândoi aţi fi avut de gând probabil. Numai că n-am făcut-o. Dar e foarte bine aşa…

 

TEMPLE

De ce n-ai făcut-o? Da, uită-te la mine. Asta e mai rău, dar celălalt lucru e cu adevărat îngrozitor.

 

NANCY

Ce?

 

TEMPLE

De ce nu mi-ai trimis vorbă?

 

NANCY

Pentru că asta ar fi însemnat încă speranţa; lucrul cel mai greu dintre toate de care să te scuturi, de care să scapi, pe care să-l laşi să cadă, ultimul lucru pe care omul păcătos, săracul de el, să vrea să-l lase la o parte. Poate că asta din cauză că e tot ce i-a mai rămas. Cel puţin se mai ţine de asta, se mai agaţă de asta. Chiar cu salvarea acolo la îndemână, şi tot ce mai are de făcut e să aleagă între ele; chiar şi cu salvarea deja în mâna lui şi tot ce mai are de făcut e să-şi strângă degetele, păcatul cel vechi este încă prea puternic pentru el, şi uneori, chiar înainte să-şi dea seama, a şi aruncat la o parte salvarea, numai ca să pipăie îndărăt spre speranţă. Dar e foarte bine aşa…

 

STEVENS

Vrei să spui că atunci când ai salvarea nu mai ai speranţă?

 

NANCY

Nici măcar nu mai ai nevoie de ea. Tot ce mai ai nevoie atunci, tot ce mai ai de făcut e doar să crezi. Aşa că poate…

 

STEVENS

Să crezi ce?

 

NANCY

Numai să crezi. – Aşa că poate e mai bine că tot ce am făcut eu astă-noapte a fost doar să ghicesc unde v-aţi dus voi. Dar ştiu acum, şi ştiu şi ce v-a spus Omul acela Mare. Şi e foarte bine aşa. Eu am terminat cu toate astea încă de demult, chiar în ziua aceea cu procesul şi cu judecătorul. Nu: chiar înainte de asta: în camera copiilor în noaptea aceea, înainte chiar de a-mi fi ridicat mâna…

 

TEMPLE

(convulsiv)

Taci! Taci!

 

NANCY

Bine. Am tăcut. Pentru că e foarte bine aşa. Eu pot să mă cobor jos de tot şi în numele Domnului nostru Isus Hristos. Pot să mă cobor jos de tot şi în numele lui.

 

TEMPLE

Taci! Taci! Cel puţin, nu mai spune şi blasfemii. Dar cine sunt eu să mă împotrivesc la limba în care vorbeşti tu despre El, când El însuşi e sigur că nu i se mai împotriveşte, întrucât e singura limbă pe care a lăsat-o ca tu s-o înveţi?

 

NANCY

Şi ce e nepotrivit în ce am spus eu? Isus e şi el un om. Trebuie să fie. Bărbaţii ascultă pe câte unul din cauză că ce spune El. Femeile nu. Lor nu le pasă de ce a spus El. Ele ascultă pentru ceea ce este El.

 

TEMPLE

Atunci lasă-l pe El să vorbească cu mine. Şi eu pot să cobor jos de tot în numele lui, dacă asta vrea El, doreşte, cere El. Am să fac tot ce vrea El, dacă El vrea numai să-mi spună ce să fac. Nu: cum să fac. Eu ştiu ce să fac, ce trebuie să fac, ce am de făcut. Dar cum? Noi – mă gândeam că tot ce aş fi avut eu de făcut ar fi fost să mă întorc şi să mă duc la Omul acela Mare şi să-i spun că nu tu ai fost cea care mi-a omorât copilul, ci că eu o făcusem acum cinci ani în  ziua aceea când m-am strecurat şi am coborât pe uşa din spate din trenul acela, şi că asta avea să fie totul. Dar ne-am înşelat. Pe urmă eu – noi ne-am gândit că tot ce ar fi trebuit să fie ar fi fost ca eu să mă întorc doar aici şi să-ţi spun ţie că trebuie să mori; să vin tot drumul de două mii de mile din California, să stau trează toată noaptea mergând cu maşina la Jackson aici şi să stau acolo de vorbă o oră sau două şi pe urmă îndărăt cu maşina ca să-ţi spun ţie că trebuie să mori; nu să-ţi aduc adică ştirea că trebuie să mori, pentru că asta ar fi putut-o face orice trimis, ci doar ca să pot să fiu eu cea care să stau trează toată noaptea şi să stau acolo de vorbă o oră sau două ore şi apoi să-ţi aduc ţie îndărăt aici ştirea de care-ţi spun. Ştii: nu ca să te scap, asta nici nu era lucrul care să conteze: ci doar ceva pentru mine, doar pentru suferinţă şi pentru plată: puţin mai multă suferinţă pur şi simplu pentru că mai rămăsese puţin mai mult timp pentru puţin mai multă suferinţă, şi puteam la fel de bine s-o folosim dacă tot plăteam deja