pentru ea; şi că asta ar fi fost totul; că atunci avea să se termine. Dar şi de data asta ne-am înşelat. Asta era totul, doar pentru tine. Tu n-ai fi într-o situaţie mai rea dacă eu nu m-aş fi întors niciodată din California. Nici măcar n-ar fi fost mai rău pentru tine. Şi la vremea asta mâine tu n-ai să mai fii nimic, deloc. Dar eu nu. Pentru că există mâine, şi mâine, şi mâine. Tot ce ai tu de făcut e doar să mori. Dar El să-mi spună mie ce să fac. Nu: nu e bine aşa; eu ştiu ce să fac, ce am să fac; am descoperit asta şi eu tot în noaptea aceea, în camera copiilor. Dar să-mi spună El mie cum. Cum? Mâine, şi mâine, şi încă mâine. Cum?

 

NANCY

Ai încredere în El.

 

TEMPLE

Încredere în El. Uite ce mi-a făcut El deja până acum. Şi e foarte bine aşa; poate că am meritat; cel puţin nu eu sunt cea care să-l critice sau să-i dicteze ce să facă. Dar uite la ce ţi-a făcut El ţie. Asta mai poţi s-o spui. De ce? De ce? Asta pentru că nu mai există nimic altceva?

 

NANCY

Nu ştiu. Dar trebuie să ai încredere în El. Poate că aşa plăteşti tu pentru suferinţă.

 

STEVENS

A cui suferinţă, şi a cui plată de plătit? Fiecare pentru plata lui?

 

NANCY

Plata tuturor. A întregii suferinţe. A tuturor oamenilor sărmani şi care păcătuiesc.

 

STEVENS

Salvarea, mântuirea lumii este în suferinţa oamenilor. Asta e?

 

NANCY

Da, vă rog.

 

STEVENS

Cum?

 

NANCY

Nu ştiu. Poate când oamenii suferă au să fie prea ocupaţi să mai ajungă la treburile diavolului, n-au să mai aibă timp să-şi bată capul şi să se mai amestece unii în treburile altora.

 

TEMPLE

Dar de ce trebuie să fie suferinţa asta? El este atotputernic, sau aşa ni se tot spune. De ce n-ar fi putut El inventa altceva? Sau dacă trebuie să existe suferinţa, de ce nu poate fi numai a ta? De ce nu poţi să-ţi răscumperi propriile păcate cu propriul tău chin? De ce trebuie ca tu şi copilul meu, voi amândoi, să suferiţi doar din cauză că m-am hotărât să mă duc la un meci de baseball acum cinci ani? Trebuie ca tu să suferi spaimele tuturor celorlalţi doar pentru ca să crezi în Dumnezeu? Ce fel de Dumnezeu este acesta care trebuie să-şi şantajeze clienţii cu jalea şi năruirea lumii întregi?

 

NANCY

El nu vrea ca tu să suferi. Nici lui nu-i place suferinţa. Dar El n-are cum să se oprească. Este ca un om care are prea mulţi catâri. Dintr-odată, într-o dimineaţă se uită în jur şi vede mai mulţi catâri decât poate măcar să-i numere dintr-odată, şi cu atât mai puţin să le găsească treabă de făcut, şi tot ce ştie este că sunt ai lui, pentru că cel puţin nu e nimeni altcineva care să pretindă că ar fi ai lui, şi că gardul locului de păşune îi mai ţinea locului noaptea dinainte acolo unde să nu-şi poată face vreun rău singuri şi cât mai puţin posibil altora. Şi că atunci când vine lunea dimineaţă El poate să intre acolo la ei şi să-i strângă laolaltă pe unii din ei şi poate chiar să-i şi prindă dacă are grijă să nu se întoarcă cu spatele la cei pe care nu i-a strâns încă. Şi că, odată ce a pus căpăstrul pe ei, ei au să-şi facă treaba şi au să şi-o facă bine, numai că el trebuie să aibă grijă să nu se apropie prea mult de ei, sau să nu uite că vreun altul din ei este în spatele lui, chiar şi atunci când le dă de mâncare. Chiar dacă e iarăşi sâmbătă la amiază acum, şi el îi mână îndărăt la păşune, unde până şi un catâr poate să-şi dea seama că are până luni dimineaţă oricum timp să alerge în libertate în păcatele lui de catâr şi plăcerea lui de catâr.

 

STEVENS

Şi deci trebuie să păcătuieşti?

 

NANCY

Nu trebuie. Nu te poţi împiedica s-o faci. Şi El ştie asta. Dar tu poţi să suferi. Şi El ştie şi asta. El nu-ţi spune să nu păcătuieşti, îţi cere doar să n-o faci. Şi El nu-ţi spune să suferi. Dar El îţi dă şansa asta. El îţi dă lucrul cel mai bun la care poate El să se gândească, pe care tu eşti în stare să-l faci. Şi El are să te mântuie.

 

STEVENS

Şi pe tine? O ucigaşă? În cer?

 

NANCY

Eu pot să muncesc pentru asta.

 

STEVENS

Harpa, veşmântul, cântecul s-ar putea să nu fie pentru Nancy Mannigoe – nu acum. Dar mai e munca pentru asta care trebuie făcută – spălatul şi curăţatul, poate chiar şi copiii care trebuie îngrijiţi şi hrăniţi şi păziţi de ce-i poate răni sau le poate face rău şi scoşi din picioarele oamenilor în toată firea?

(tace o clipă. Nancy nu spune nimic, imobilă, fără să privească pe nimeni)

Poate chiar copilul acela?

(Nancy nu se clinteşte din loc, nu se mişcă, în aparenţă fără să privească pe vreunul dintre ei, cu faţa încremenită, extatică, lipsită de expresie)

Şi pe acela, Nancy? Pentru că tu îl iubeai pe copilul acela, chiar şi în clipa când ţi-ai ridicat mâna asupra lui, ştiai că nu mai rămăsese nimic altceva decât să-ţi ridici tu mâna?

(Nancy nu răspunde şi nici nu se clinteşte)

Un cer în care copilaşul acela să nu-şi mai amintească nimic despre mâinile tale decât blândeţea şi duioşia pentru că acum pământul acesta nu va mai fi nimic decât un vis care nu mai contează? Asta e?

 

TEMPLE

Sau poate nu copilul acela, nu al meu, pentru că, întrucât mi l-am distrus eu însămi pe al meu când m-am strecurat să cobor pe la coada trenului aceluia acum cinci ani, eu am să am nevoie de toată iertarea şi uitarea de care e în stare un copil de şase luni. Dar celălalt: al