ţine în câteva cuvinte. Fu o luptă scurtă: era mult mai viguros decât mine; degeaba îmi încordam braţele până mă dureau, eram neputincios împotriva ghearelor acestui bolnav în care simţeam puterile unei multitudini. Îmi sfărâmă atât de tare mâinile încât cedai: fierbătorului îi sări capacul, apa se vărsă pe figura soţiei lui. Sub aversa opărită tânăra femeie se zbătu, scoase un ţipăt înăbuşit, un geamăt de suferinţă interioară apoi leşină. Atunci infirmul se puse să urle în engleză, să strige după ajutor. Ochii îi scânteiau, sângele i se urcase pe faţă, o răsuflare gâfâită îi ridica pieptul. Eram înnebunit, încercam să mă desfac, să îndrept fierbătorul, dar Franz mă dobora şi-mi menţinea braţul răsucit; între două ţipete, râdea ca şi cum ar fi simpatizat cu lichidul care-i opărea Rebeccăi faţa şi-i ducea agonia până la piept. Deodată, se auzi pe cursive un zgomot de paşi precipitaţi, un marinar făcu irupţie în cabină şi primi o lovitură în ceafă. Când mă trezii, eram legat, înconjurat de oameni ameninţători. Franz, livid, cu un deget îndreptat spre mine, spunea sughiţând:

- Voia s-oomoare, am încercat să-l împiedic, sunt însă un handicapat fără putere, a vrut s-o omoare pe nevasta mea...

 

Epilog

 

Eram de o lună într-o închisoare din Istanbul. Pământul avea încă pentru mine un tangaj ca şi cum n-aş fi părăsit vaporul. Singur, departe de toată lumea, într-o ţară străină, în mijlocul unor tovarăşi de celulă ostili, pierdut pentru singura femeie pe care o iubeam, căzui într-o adâncă prostraţie. O dată pe săptămână, îi urmam clătinându-mă pe poliţiştii care mă conduceau până la avocatul meu, domnul D., membru al baroului din Istanbul, desemnat din oficiu de tribunal. Cazul meu era serios şi nu mi-o ascundea. Flagrantul delict jucase împotriva mea, toate mărturiile îmi erau defavorabile, îndeosebi cele ale lui Raj Tiwari şi Marcello. Mă sfătuia să pledez vinovat. Îmi extorcase deja o sumă de mai multe mii de dolari şi, cunoscând corupţia administraţiei turceşti, mă temeam să nu continue să mă stoarcă de bani pentru rezultate nule. Singurul lucru pe care putuse să-l obţină fusese o vizită a lui Beatrice. O văzui douăzeci de minute, între doi gardieni, într-o mică încăpere leproasă. Convorbirea fu un eşec: credea în vinovăţia mea şi refuză să-mi audă argumentele. Atitudinea mea pe pachebot o scârbise şi nu se gândea să mai reia viaţa cu mine. Avea să continue călătoria şi să plece în India cu Marcello, devenit, după câte se părea, amantul ei. Potrivit legii naţionale, riscam cel puţin douăzeci de ani, delictul fiind comis pe un bastiment turcesc în apele teritoriale turceşti. Autorităţile consulare franceze nu puteau face nimic pentru mine: alte crime decât traficul de droguri sau de paşapoarte nu erau de resortul lor. Petrecui toate aceste săptămâni într-o stare de aflicţiune şi de dispreţ de mine însumi. Convins că, prin slăbiciunea mea, contribuisem la martiriul unei femei, sfârşeam prin a mă crede răspunzător, prin a considera condamnarea mea justificată şi înmagazinam amărăciune ca o plantă ce se usucă stând. Prevenit printr-o scrisoare, tatăl meu trebuia să sosească la Istanbul cu o nouă provizie de bani pentru cheltuielile de proces. În toiul acestor sumbre perspective primii o scrisoare de la Franz:

Dragă D idier,

Cum să-ţi exprim gratitudinea mea? Desigur, te împinsesem la capătul răbdării, dar totuşi acel exces de proastă dispoziţie... S-ar zice că mi-ai oferit pe tavă o răzbunare pe care nici măcar nu îndrăzneam să mi-o închipui. Greşeala dumitale a fost că mi-ai luat bluful în serios. Nu sunt supărat pe dumneata pentru asta: această afacere ne încremeneşte certurile într-o eternitate derizorie.

Minunată ştiinţă medicală: n-a putut face nimic pentru mine, n-a putut face nimic pentru Rebecca. Nervul optic nu a putut fi reanimat; cât despre arsuri, sunt iremediabile. Clipitul ochiului viu formează un contrast respingător cu inerţia ochiului mort, acel ochi sticlos impregnat de o involuntară răutate. În fiecare zi la ora la care ai "inundat-o" dumneata, plânge cu ochiul ei unic, celălalt rămânând uscat. Rebecca nu va mai place; vreau să spun că chioara nu-mi va mai plăcea decât mie, ologul. Ea vede frumuseţile lumii, îmbulzeala de pe străzi, dar nimeni nu se uită la ea pentru că la monştri nu te uiţi. Fiecare dintre noi poartă pe el stigmatele luptei. Mulţumită dumitale, vom îmbătrâni împreună: echilibrul este restabilit. Din nou, sunt totul pentru ea, alcătuim o admirabilă pereche de sperietori. Înainte de a ne întâlni, erai un mic domn inutil: acum ai reînnodat unul de altul două suflete.

Ştii de ce îmi place acest deznodământ? Pentru că nu este datorat decât neîndemânării dumitale, mişcătoarei dumitale neîndemânări. Astăzi, tragedia nu se mai abate asupra oamenilor din blestem, ea se naşte din stângăcia lor. Cazi în nenorocire gafând, printr-o suită de gigantici paşi greşiţi. Dramele noastre nu sunt doar dureroase: ele suferă de handicapul suplimentar de a fi ridicole. Nu mai avem nici măcar scuza fatalităţii. Sunt uşurat: o să încetez să mai insult tot ce trăieşte pe pământ şi sub ceruri. Am chiar intenţia să lucrez iar: după doi ani de inactivitate, meseria mea mă interesează din nou. Re becca va deschide poate un salon de coafură: totdeauna revii la obârşie. Acum am între noi sentimentul unei inalterabile egalităţi: ne vom înţelege întotdeauna destul pentru a neblestema perpetuu.

În fond iată obiectul scrisorii mele: îmi retrag plângerea împotriva dumitale. Îmi retractez mărturiile şi te sfătuiesc să pledezi teza accidentului. Mulţumită mie, vei fi cunoscut închisoarea, experienţă picantă pentru un pedagog. Fă dar din asta o carte.

Erai sătul de a fi dumneata însuţi dar fără a găsi forţa de a fi un altul: n-aveai talentul ambiţiilor dumitale. Ai încercat să deschizi o fereastră care se numea Orient. Ţi-a trebuit puţin timp, înainte de a înţelege că era vorba de un trompe-l'oeil. Plecai deja şchiop, cu totul fisurat sufleteşte: solul pe care te sprijineai era crăpat. Fă ca mine din Asia utopia unui aiurea: asta te va scuti să te mai duci acolo. Crede-mă, nu există ieşire geografică. "Renunţă la lumea aceasta, renunţă la lumea cealaltă, renunţă la, renunţare ",