biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Comisarul carti online PDf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Comisarul carti online PDf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 66 67 68 ... 110
Mergi la pagina:
din nou cartofii şi orzul când s-o termina tărăşenia!"

"Te-am mirosit eu, ţipă generalul, înfigându-şi pumnii în solduri. M-ai priceput? Măi… măi ahtiatule după trăscău!" Îl înşfăcă pe negustor de umeri şi-l scutură ca pe-un şobolan.

Din nefericire, dezlănţui atacul ăsta furibund asupra unui membru de partid chiar în faţa unui portret visător al Führerului.

Tipul cu cartofii se smulse din strânsoarea generalului şi nu pierdu ocazia să salute cu braţul întins portretul Führerului.

"Te previn, generale - strigă el insultat. Nu sunt un fitecine, făcând pe grozavul cu o sabie de tinichea. Deţin Ordinul Sângelui! Sunt membru de partid, am permis de port-armă, şi nu mă dau în lături s-o folosesc!"

"Şi ce-mi pasă mie? răcni generalul care uitase tot ce-a învăţat la şcoala de ofiţeri de la Potsdam, revenind pe terenul de instrucţie. Mă cac pe Ordinul tău, ascultă ce-ţi spun, băi fabricant de trăscău. Cât despre partidul tău, n-o să mai rămână mare lucru din el când s-o termina războiul! Ha! lătră el, gesticulând cu indicatorul prin aer. Tu şi cu Führerul tău vă închipuiţi cumva că noi - şi aici se bătu cu degetul în piept -, Armata Prusacă, cea care a ieşit din pământ la porunca lui Frederic cel Mare, va acorda partidului vostru de mâna a paişpea o singură zi de viaţă? Un partid care nu-i în stare să gândească decât în termeni de svastici fluturânde! Crezi că noi, germanii, putem fi corupţi prin ideologii străine?"

Negustorului de cartofi nu-i venea să-şi creadă urechilor. Era gata să se urce pe pereţi şi să se dea cu capul de ei pentru a-şi limpezi gândurile. O idee străină! Să te caci pe Partid. Ţămpălăului ăstuia în uniformă pesemne că i-a fiert creierul de la soarele care l-a bătut în pickelhaube! Svastici fluturânde? Ce gânduri interesante mai aveau şi generalii ăştia! Dar idiotul cu vipuşcă roşie o dăduse în bară. De asta ei nu se mai îngrămădeau în jurul unui Kaiser senil şi pe jumătate schilod. Un Kaiser a cărei singură realizare pozitivă din viaţă a fost să piardă un război mondial. Aveau să afle ei despre ce e vorba în noua eră!"

Deschise de câteva ori gura pentru a spune ceva. Creierul îi era inundat de răspunsuri precise. Dar generalul nu-i dădu răgaz să vorbească.

"Ia priveşte-ncoa'! răcni generalul cu o voce obişnuită să comande.

Arătă spre un tablou mare, sumbru, înfăţişând justiţia germană. Un stejar uriaş, împodobit ca pomul de Crăciun al unei familii înstărite. De fiecare creangă se bălăbănea un răufăcător cu un ştreang nemţesc în jurul gâtului. Era o compoziţie bine cântărită. Atârnau acolo femei, copii, tineri şi bătrâni, până şi un câine jigărit.

"Priveşte, băi traficant de barabule, uită-te! urlă el. Aici sfârşeşte orice neamţ ticălos, corcit, Schweinshund şi şobolan care cutează să întineze Vaterlandul cu vorba sau cu fapta. Bagă la cap, ţuicangiule! Noi prusacii nu umblăm cu mănuşi cu nemernicii care-şi închipuie că fac ce vor. Un ştreang în jurul gâtului, şi sus cu ei. Gândul, băiete, e părintele faptei! Bagă la cap!"

Îşi sublinie cuvintele aspre şi sumbrele avertismente arătând nişte desene în creion, frumos înrămate, înfăţişând SS-işti care executau oameni în urma victorioaselor treceri ale Armatei prin Polonia şi Rusia. Execuţiile se făceau temeinic, în conformitate cu Regulamentul Armatei.

"Începusem să te consider un om cumsecade, dar acum te-am dibuit. Eşti un animal rătăcit, un porc de Untermensch. Afară din casa mea! Nemernic ordinar! Marş! Şi ia-ţi şi javra cu tine. Şi ea va afla ce-nseamnă o Curte Marţială germană!"

Negustorul de cartofi mai-mai că zbură prin uşă, urmat de câine. Animalul întoarse capul şi se uită la generalul furios, arătându-şi colţii.

"Aşteaptă numai, gândi el, până ce noi, doi membri de partid, vom sta niţel de vorbă cu Gauleiterul nostru!"

Herr Komisch sări pe bicicletă şi-o întinse. Fu cât pe ce să cadă din nou în clipa în care se întoarse în şa pentru a-i mai arunca generalului câteva ocări de rămas-bun. Acesta rămăsese în pragul uşii, despicând aerul cu cravaşa.

"Aiuritul ăla în uniformă o să afle el ce şi cum", îi destăinui negustorul de cartofi câinelui său în timp ce treceau în goană pe Soest Weg.

Hău-hău! lătra câinele a încuviinţare.

Nu se opriră până ce n-ajunseră la reşedinţa pompoasă a Gauleiterului. Afară flutura leneş în adierea de vară steagul sângeriu cu svastica.

"Stindardul, făcu negustorul de cartofi, ridicând braţul drept. Heil Sieg!"

Gauleiterul coborî scările să-l întâmpine. Erau prieteni încă de pe vremea când lucrau împreună ca argaţi pe moşia unui baron care între timp fusese executat.

"Rău de asfalt, Leonard? întrebă Gauleiterul cu vocea lui dogită, de băutor de bere. Arăţi de parc-ai fi halit smoală!"

"Un general, gâfâi Komisch, un nenorocit de prusac imperial".

"Trag nădejde că nu l-ai muşcat, hohoti zgomotos Gauleiterul. Ştii, asta ne-ar putea da bătăi de cap."

"Eu nu, dar l-a muşcat Wotan. I-a devorat jumătate din cur în clipa în care-a spus că se cacă pe Führer şi că Partidul nu-i decât o idee străină!"

"Drace! Habar n-aveam că javra ta ştie să vorbească, exclamă uluit Gauleiterul. (Îşi târâi picioarele şi-i aruncă animalului o privire ameninţătoare.) Ai grijă ce spui, dihanie tuciurie."

"Nu, fir-ar să fie, Bruno, nu Wotan a spus-o, ci pleaşca aia de general!"

"Se cacă pe Führer, ai? făcu Gauleiterul, cu voce uşor ameninţătoare. Îl strivim. Stai liniştit! Că veni vorba, ai să-mi dai cinci sute de mărci de joia trecută. Sper că n-ai uitat."

"O să-i capeţi mâine. Pe cuvânt de onoare! O să-i scot de la femeia care încă n-a obţinut divorţul cu jidanul pe care l-am expediat în lagăr."

"Vezi să nu te-ncurci în vreo treabă puturoasă, îl preveni sumbru Gauleiterul, scărpinând câinele după urechi. Vremurile bune, în care noi, membrii de partid, puteam face tot ce ne poftea inima, încep să apună. Nenorocita de Armată are prea multă putere la ora actuală. Tuturor rahaţilor din poliţie le e frică de militari. Fereşte-te de linia frontului, Leonard. După cum ştii, e nevoie de carne de tun şi, din nefericire, Armata hotărăşte care vor fi ţintele! Odată ajuns acolo, nici măcar partidul nu te mai poate aduce înapoi."

"Nu vorbi aşa, Bruno. Tu m-ai putea scoate de-acolo dac-ar pica beleaua pe capul

1 ... 66 67 68 ... 110
Mergi la pagina: