parte nisipul cu vîslele, făcînd un şanţ ca să uşureze deplasarea lăzii. în curînd, barca, remorcînd lada, ocoli limba de pămînt, căreia îi dăduseră numele de capul Epavei. Remorca era grea şi butoiaşele de-abia o susţineau la suprafaţa apei. în fiecare clipă, marinarului îi era teamă să nu se rupă frînghiile şi lada să cadă la fund. Din fericire, teama lui fu neîntemeiată şi peste o oră şi jumătate — atît de mult le trebui pentru a străbate din nou cele trei mile — piroga ajunse la ţărmul din faţa Casei de Granit.

Barca şi epava fură trase pe nisip şi, fiindcă marea tocmai se retrăgea, se aflară de îndată pe uscat. Nab aduse sculele necesare pentru a deschide lada, astfel ca să nu-i pricinuiască prea mari stricăciuni, şi începură să-i inventarieze conţinutul. Pencroff nu-şi ascundea tulburarea.

Mai întîi, marinarul desfăcu cele două butoaie care, fiind în stare foarte bună, fără îndoială că mai puteau fi întrebuinţate. Apoi, ei forţară broaştele cu un cleşte şi imediat ridicară capacul.

Lada avea în interior un al doilea înveliş, de zinc, care, după cum se părea, fusese prevăzut pentru a apăra de umezeală conţinutul ei, în orice împrejurare.

— A ! strigă Nab, te pomeneşti că sînt conserve.

— Sper că nu, răspunse reporterul.

— Ah, dacă ar fi... exclamă marinarul cu jumătate de glas.

— Ce anume ? întrebă Nab care îl auzise.

— Nimic !

Crestară învelişul de zinc de-a latul, îndoindu-l spre marginile lăzii; încetul cu încetul, ei scoaseră din ladă obiectele cele mai felurite şi le aşezară pe nisip. La fiecare obiect, Pencroff izbucnea în noi urale, Harbert bătea din palme şi Nab juca de bucurie. Ei găsiră cărţi, care îl umplură de bucurie pe Harbert şi ustensile de bucătărie, pe care Nab mai că le-ar fi sărutat.

De altfel, pionierii aveau toate motivele să fie din cale afară de mulţumiţi, deoarece lada conţinea unelte, arme, instrumente, îmbrăcăminte, cărţi. Iată inventarul exact, aşa cum l-a însemnat Gédéon Spilett în carnetul său:

 

Unelte:

 

3 bricege cu mai midte tăişuri;

2 topoare de lemnar;

2 topoare de dulgher;

2 rindele;

2 tesle;

1 ciocan de dulgher;

6 foarfece;

2 pile;

3 ciocane;

3 burghie;

2 sfredele mari;

10 săculeţi cu şuruburi şi cuie;

3 ferăstraie de diferite mărimi;

2 cutii cu ace.

 

Arme:

 

2 puşti cu cremene;

2 puşti cu capse;

2 carabine;

5  cuţite mari;

4 săbii;

2  butoiaşe cu pulbere, conţinînd fiecare vreo 25 livre;

12 cutii cu fitiluri pentru explozive.

 

Instrumente:

 

1 sextant;

1 binoclu;

1 ochian;

1 cutie cu compasuri;

1 busolă de buzunar;

1 termometru Fahrenheit;

1 barometru aneroid;

1 trusă fotografică, avînd aparat fotografic, obiective, plăci, produse chimice etc.

 

Îmbrăcăminte:

 

2 duzini de cămăşi dintr-o ţesătură asemănătoare cu lina, lotuşi de origine vegetală;

3 duzini de ciorapi din acelaşi material.

 

Ustensile:

 

1 oală mare de fiert;

6  tingiri de aramă cositorite;

3 farfurii întinse de fier;

10 tacîmuri din aluminiu;

2  ceainice;

1 maşină de gătit transportabilă;

6 cuţite de masă.

 

Cărţi:

 

1 biblie conţinînd Vechiul şi Noul Testament;

1 atlas;

1 dicţionar al diferitelor dialecte polineziene;

1 enciclopedie a ştiinţelor naturii, în şase volume;

3  topuri de hîrtie albă;

2  registre cu hîrtie albă.

 

— Trebuie să recunoaştem, spuse reporterul după ce isprăviră inventarierea, că proprietarul acestei lăzi a fost un om practic. Unelte, arme, instrumente, îmbrăcăminte, ustensile de bucătărie, cărţi - nu lipseşte nimic! Parcă se aştepta să naufragieze şi s-a pregătit dinainte !

— Nu lipseşte nimic, într-adevăr, şopti Cyrus Smith, dus pe gînduri.

— Şi desigur că stăpînul vasului pe care se afla

această ladă nu era un pirat malaez ! adăugă Harbert.

— Afară numai dacă acesta n-a fost făcut prizonier de piraţi, spuse Pencroff.

— Nu cred, răspunse reporterul. E mult mai cu putinţă ca un vas aimerican sau european să fi fost tîrît pe aici, şi călătorii, vrînd să salveze cel puţin strictul necesar, să fi pregătit lada în acest scop şi s-o fi aruncat în mare.

— Asta este şi părerea dumneavoastră, domnule Cyrus ? întrebă Harbert.

— Da, dragul meu, răspunse inginerul. S-ar putea ca lucrurile să se Fi petrecut astfel. Se poate ca cineva, gîndindu-se la posibilitatea unui naufragiu sau chiar în timpul naufragiului, să-şi fi adunat în lada aceasta diferite obiecte de primă necesitate, pentru a le regăsi mai tîrzîu undeva de-a lungul coastei...

— Chiar şi aparatul fotografic ! observă marinarul destul de neîncrezător.

— În ceea ce priveşte aparatul, răspunse Cyrus Smith, nu-i înţeleg prea bine utilitatea şi ar fi fost mai bine pentru noi ca şi pentru alţi naufragiaţi, să fi găsit un asortiment mai complet de îmbrăcăminte sau mai multe muniţii !

— Dar pe aceste instrumente, pe ustensile, sau pe cărţi, nu există vreo marcă sau vreo adresă care să ne poată arăta provenienţa lor ? întrebă Gédéon Spilett.

Lucrul trebuia cercetat. Fiecare obiect fu examinat cu atenţie, mai ales cărţile, instrumentele şi armele. Dar, contrar obiceiului, nici armele, nici instrumentele nu purtau urma vreunei mărci de fabricaţie; ele erau de altfel în perfectă stare şi păreau neîntrebuinţate, ca şi uneltele şi ustensilele de bucătărie. Totul era nou-nouţ, ceea ce dovedea că lucrurile nu fuseseră luate la întâmplare şi aruncate în ladă, ci, dimpotrivă, alegerea lor fusese bine chibzuită şi fuseseră orînduite cu grijă. Aceasta o dovedea de altfel şi învelişul de metal, care le ferise de umezeală şi oare n-ar fi putut fi închis ermetic în grabă.

În ce priveşte enciclopedia ştiinţelor naturii şi dicţionarul diferitelor dialecte polineziene, ele erau englezeşti, dar nu purtau numele nici unui editor şi nici data publicării lor. La fel şi biblia, tipărită în englezeşte, o lucrare remarcabilă din punct de vedere tipografic şi care părea să fi fost mult citită.

În ceea ce priveşte atlasul, acesta era o operă de valoare, care cuprindea hărţile întregii lumi şi mai multe planisfere; nomenclatura era franceză, dar nici lucrarea aceasta nu purta nici un nume de editor sau data publicării.

Pe aceste obiecte nu găsiră nici un semn care să le arate provenienţa şi prin umiaire nimic după care să fi putut bănui naţionalitatea vasului care trecuse, se vede, de curînd prin acele locuri. Dar de oriunde venise lada, ea făcea din pionierii insulei Lincoln nişte oameni bogaţi. Pînă atunci, prin transformarea produselor naturale, ei îşi fabricaseră totul cu propriile lor mijloace şi, mulţumită înţelepciunii lor, se descurcaseră. Acum, mulţumită acestor produse industriale, totul avea să se simplifice.

Totuşi, unul din ei nu era pe deplin mulţumit. Acela era Pencroff.