din pricina atenţiei îndreptată spre ceainicul de argint, el lua chiar parte la discuţie, ca să mă scutească pe mine. Maxim se afla la celălalt capăt al odăii, arătând o carte unui pisălog, explicând un tablou, jucând pe minunatul stăpân al casei în felul lui personal și inimitabil, servirea ceaiului fiind un amănunt care pe el nu-l privea. Ceaşca lui se răcea, uitată pe o măsuţă, alături de un vas de flori, pe când eu, năduşită leoarcă, în spatele ceainicului, iar Frank jonglând cu pricepere cu prăjiturelele și checul, trebuia să ne ocupăm de nevoile terestre ale musafirilor.

Lady Crowan, o femeie plictisitoare și exuberantă, din Kerrith, fu cea care deschise focul. Se produse o pauză în convorbire, cum se produc totdeauna în jurul meselor de ceai, și vedeam buzele lui Frank pregătindu-se să rostească stupida și inevitabila observaţie asupra îngerului care trece, când lady Crowan, ţinând o bucată de chec deasupra farfurioarei, ridică ochii spre Maxim, care era lângă ea.

— Oh, domnule de Winter, doresc de multă vreme să te întreb ceva. Spune-mi, te rog, putem spera să mai vedem un bal costumat la Manderley?

În timp ce vorbea își aplecă într-o parte capul, făcând să-i strălucească dinţii, prea ieşiţi în afară, în ceea ce credea ea că ar fi un zâmbet. Mi-am lăsat instantaneu capul în jos și m-am prefăcut teribil de ocupată cu sorbirea ceaiului, ascunzându-mă îndărătul ceainicului.

Maxim nu răspunse numaidecât, dar când o făcu, glasul lui era cât se poate de calm.

— Nu m-am gândit la asta și nu cred că se gândeşte cineva.

— Oh, dar te asigur că da, protestă lady Crowan. Era atracţia verii în ținut. Nici nu-ți închipui ce plăcere ne făcea. Crezi că te putem ruga să ai în vedere acest lucru?

— Nu știu, răspunse scurt Maxim. Balul a fost totdeauna ceva greu de organizat. Ai face mai bine să-i spui lui Frank Crawley, asta îl priveşte pe el.

— Oh, domnule Crawley, fii aliatul meu, stărui ea, pe când alți doi sau trei i se alăturau; ştii, ar fi minunat. Toţi regretăm petrecerile de la Manderley.

Auzii lângă mine glasul liniștit al lui Frank.

— N-am nimic împotrivă să organizez balul, dacă Maxim n-are nicio obiecţie de făcut. Depinde de el și de doamna de Winter.

Fui imediat asaltată cu rugăminţi. Lady Crowan își mută scaunul ca să mă vadă mai bine în spatele ceainicului.

— Hai, doamnă de Winter, hotărăşte-ţi bărbatul. Pe dumneata o să te asculte. Spune-i că trebuie să dea un bal în cinstea dumitale.

— E adevărat, zise unul din bărbaţi. Nici n-am fost invitaţi la nunta dumitale. E ruşinos să ne lipseşti de toate petrecerile noastre. Cine-i pentru bal costumat să ridice mâna. Ai văzut, de Winter? Acceptat cu unanimitate.

Urmară râsete și aplauze.

Maxim aprinse o ţigară și ochii lui îi întâlniră pe ai mei pe deasupra ceainicului.

— Ce zici? mă întrebă dânsul.

— Nu știu, spusei nesigură. Mi-e indiferent.

— Fireşte că o să fie încântată când o să se dea un bal în cinstea ei! exclamă lady Crowan. Care e tânăra femeie căreia nu i-ar face plăcere? Ai să fii încântătoare, doamnă de Winter, ca păstoriţă de Saxa, cu părul ridicat, sub un tricorn mare.

Eu mă gândeam la mâinile mele neîndemânatece, la umerii mei căzuţi. Frumoasă păstoriţă de Saxa, într-adevăr! Femeia asta era idioată. Nu mă miram că nimeni nu se ralia părerii ei şi-i fui iar recunoscătoare lui Frank că abătu discuţia ce se purta despre mine.

— Adevărul e, Maxim, că cineva mi-a vorbit despre bal zilele trecute. „N-o s-o sărbătoarească pe tânăra căsătorită, domnule Crawley? Mi-ar place ca domnul de Winter să dea din nou un bal! Era atât de distractiv pentru noi toți!” Asta o spunea și Tucker de la ferma Home, adăugă el, către lady Crowan. Sigur că lor le place orice gen de spectacol. „Nu știu, i-am spus. Doamna de Winter nu mi-a comunicat nimic”.

— Vezi, zise lady Crowan triumfătoare, adresându-se întregului salon. Ce spuneam eu? Chiar oamenii dumitale doresc un bal. Dacă nu-l organizezi pentru noi, o să-l organizezi, cu siguranţă, pentru ei.

Maxim mă privea mereu cu îndoială deasupra ceainicului. Îmi spusei că poate se gândea că, sfioasă, cum mă știa prea bine, n-o să mă simt la înălţimea acestei misiuni. Nu voiam ca el să creadă asta. Nu doream ca el să aibă impresia că n-aș vrea să-mi asum răspunderea.

— Cred că ar fi foarte amuzant, zisei eu. Maxim se întoarse, ridicând din umeri.

— Ei bine, iată ce hotărăşte totul, zise el. Ne-am înțeles: Frank, o să organizezi balul. Ai face bine s-o rogi pe doamna Danvers să te ajute. Trebuie să-şi aducă aminte cum se procedează.

— Uluitoarea doamnă Danvers e tot la dumneavoastră? întrebă lady Crowan.

— Da, răspunse Maxim cu glas sec. Mai doriţi puțin chec?

Dacă aţi terminat, o să ne întoarcem în grădină.

Ieşirăm pe terasă, fiecare discutând de perspectivele balului și datele mai potrivite; apoi, spre marea mea ușurare, automobiliştii hotărâră că era vremea să-şi ia rămas-bun și cei care veniseră pe jos, acceptară să fie luaţi în maşinile lor.

Mă întorsei în salon și băui altă ceaşcă de ceai, pe care o savurai pe îndelete, acum că se terminase corvoada primirii: Frank veni după mine și înghiţirăm prăjiturelele rămase cu aere de conspiratori.

Maxim îi arunca lui Jasper pietre pe pajişte. Mă întrebam dacă așa se petrecea în toate casele; dacă simţeai aceeaşi încântare după plecarea oaspeţilor. Noi nu vorbirăm numaidecât despre bal, dar când îmi isprăvii ceaiul și-mi ştersei degetele năclăite pe batistă, îi spusei lui Frank:

— Spune-mi sincer, ce crezi de această idee a balului costumat?

Frank ezită, pe jumătate întors, ca să se uite pe fereastră la Maxim, aflat afară pe pajişte.

— Nu știu, zise el, Maxim pare să n-aibă nicio obiecţie, nu-i așa? Cred că a primit favorabil sugestia.

— Era greu pentru el să reacţioneze altfel, i-am spus. Ce persoană obositoare e lady Crowan. Crezi chiar că toți oamenii de prin împrejurimi discută și nu visează altceva decât un bal costumat dat la Manderley?

— Cred că toți s-ar bucura de orice spectacol, rosti Frank. Prin părţile astea suntem foarte convenţionali, ştii, când e vorba