să-şi descrie sentimentele de gelozie faţă de Bertha şi noul ei doctor, Breuer îşi reluase rolul de medic al lui Nietzsche. Nu minţise – fuseseră, într-adevăr, zvonuri despre Bertha şi un alt doctor şi suferise, într-adevăr, de gelozie —, dar îşi exagerase sentimentele încercând să regizeze destăinuirea lui Nietzsche. Căci Nietzsche trebuie să fi simţit gelozie în relaţia „pitagoreică" dintre el, Lou Salom6 şi Paul Ree.

  Strategia lui nu avu însă nici un efect. Cel puţin, Nietzsche nu dădu semne că ar avea vreun interes deosebit pe această temă. El nu făcu decât să dea uşor din cap şi să răsfoiască paginile caietului, revăzându-şi însemnările. Cei doi se cufundară în tăcere. Priveau fix focul care se stingea. Apoi Breuer băgă mâna în buzunar şi îşi scoase ceasul greu de aur – un cadou de la tatăl lui. Pe spate era gravat: „Fiului meu, Josef. Să porţi mai departe spiritul spiritului meu." Se uită la Nietzsche. Reflectau oare ochii aceia obosiţi speranţa că această întrevedere se apropia de sfârşit? Era timpul să plece.

  — Domnule profesor, îmi face bine să vorbesc cu dumneavoastră. Dar am şi eu o responsabilitate faţă de dumneavoastră, şi mi se pare că v-am prescris odihnă pentru a evita revenirea migrenei, iar apoi v-am răpit-o obligându-vă să mă ascultaţi atâta vreme. încă ceva: îmi amintesc descrierea pe care aţi făcut-o odată unei zile tipice din viaţa dumneavoastră, o zi ce conţinea foarte puţine contacte apropiate cu alţii. Este aceasta o doză prea mare pentru o singură dată? Nu numai prea mult timp, prea multă vorbăraie şi ascultare, ci şi prea mult din viaţa intimă a cuiva?

  — înţelegerea noastră cere sinceritate, domnule doctor, şi n-ar fi cinstit să vă contrazic. A fost foarte mult pentru ziua de azi şi sunt obosit.

  — Se lăsă pe spătarul scaunului.

  — Dar nu, nu am aflat prea mult din viaţa dumneavoastră intimă. Şi eu învăţ de la dumneavoastră. Am vorbit serios atunci când am spus că atunci când e vorba să învăţ despre relaţiile cu alţi oameni trebuie să încep de la zero! 1

  Pe când Breuer se ridica şi se întindea să-şi ia haina, Nietzsche adăugă:

  — încă un comentariu. Aţi vorbit foarte mult despre cel de-al doilea punct de pe lista noastră: „Invadat de gân-duri străine". Poate că am epuizat astăzi această categorie, căci acum am o imagine a felului în care aceste gânduri nevrednice vă invadează şi pun stăpânire pe mintea dumneavoastră. Cu toate acestea, ele sunt gândurile dumneavoastră, şi mintea dumneavoastră. Mă întreb ce avantaj aveţi permiţând ca aceasta să se întâmple – ori, ca să mă exprim şi mai dur —făcând ca aceasta să se întâmple. Breuer, cu un braţ în mâneca hainei, îngheţă.

  — Făcând să se întâmple? Nu ştiu. Tot ce pot să spun este că, din interior, acest lucru nu este perceput aşa. Eu simt că mi se întâmplă. Afirmaţia dumneavoastră că eu fac să se întâmple aşa nu are – cum să spun? – nici un înţeles afectiv pentru mine.

  — Trebuie să găsim o cale să-i dăm un înţeles.

  — Niet-zsche se ridică şi îl conduse pe Breuer până la uşă.

  — Să încercăm un experiment de gândire. Pentru discuţia de mâine, vă rog să meditaţi la această întrebare: Dacă nu aţi avea aceste gânduri străine, la ce v-aţi gândi?

  EXTRASE DIN NOTELE DR BREUER ASUPRA CAZULUI ECKART MULLER, 5 DECEMBRIE 1882

  Un început excelent! Cu multe realizări. A făcut o listă a problemelor mele şi planuri pentru a ne concentra de fiecare dată asupra uneia singure. Bun. Să-l lăsăm să creadă că asta facem. Pentru a-l încuraja să se confeseze, m-am destăinuit complet azi. Nu a răspuns la fel, dar, în timp, va veni şi asta. Cu siguranţă că a fost uluit şi impresionat de deschiderea mea.

  Am o idee tactică interesantă! Voi descrie situaţia lui ca şi când ar fi a mea. Apoi îl voi lăsa să mă sfătuiască şi, făcând aceasta, se va sfătui pe el însuşi. Astfel, de exemplu, îl pot ajuta să se descurce în triunghiul lui – cu Lou Salome şi Paul Ree – cerându-i ajutorul în privinţa triunghiului meu cu Bertha şi noul ei doctor. Este atât de rezervat încât acesta s-ar putea să fie singurul mod de a-l ajuta. Probabil că nu va fi niciodată destul de sincer ca să ceară direct ajutor.

  Are o minte originală. Nu-i pot prevedea reacţiile. Poate că Lou Salome are dreptate; poate că este sortit să devină un mare filosof. Câtă vreme evită subiectul fiinţelor omeneşti! în majoritatea aspectelor relaţiilor interumane are goluri uriaşe. Dar când este vorba despre femei, este barbar, aproape inuman. Indiferent de femeie sau de situaţie, reacţia lui e previzibilă: femeia e trădătoare şi intrigantă. Iar sfatul lui cu privire la femei este la fel de previzibil: ele sunt vinovate, pedepsiţi-lel Ah, da, încă o metodă – evitaţi-le!

  Cât despre pornirile sexuale: o fi având vreunele, de fapt? Vede oare femeile ca pe ceva prea periculos? Trebuie să aibă dorinţe sexuale. Dar ce se întâmplă cu ele? Sunt stăvilite, exer-citând o presiune ce trebuie să ţâşnească afară cumva? Ar putea să fie aceasta, mă întreb, sursa migrenei?

  EXTRASE DIN ÎNSEMNĂRILE LUI FRIEDRICH NIETZSCHE ASUPRA CAZULUI DR BREUER, 5 DECEMBRIE 1882 liste creşte. La cele şase puncte ale mele, dr Breuer a mai adăugat cinci:

  7. Sentimentul de a fi prins în capcană – de căsătorie, de viaţă.

  8. înstrăinarea de soţie.

  9. Regretul că a refuzat „sacrificiul" sexual al Evei.

  10. Preocuparea exagerată asupra părerii altor medici despre el.

  11. Gelozie – Bertha şi un alt bărbat.

  Se va sfârşi lista vreodată? Va ridica fiecare zi noi probleme? Cum să-l fac să înţeleagă că problemele lui reclamă atenţie numai ca să ascundă ceea ce el nu doreşte să vadă? Gânduri mărunte sunt absorbite de mintea lui ca de-un burete. în cele din urmă îi vor ataca trupul. Astăzi, dnd