– O să mai auzi de mine, îl ameninţă Oberstul, cu o ură nereţinută. Îşi struneşte calul şi se afundă în parc.

– Ce naiba ne facem acum? întreabă Gregor, uitându-se cu îngrijorare după Oberst, care se pierde în ploaie.

– Acum s-ar putea spune că ai probleme, admite Porta sumbru. Un Oberst de la caralii ţi-a ordonat să-l arestezi pe preot şi să-l alături celorlalţi prizonieri. Trebuia să protestezi. Acum eşti în pom. Nu poţi să-l iei cu tine, fiindcă ai mai avea nevoie de încă doi oameni pentru escortă şi ai încălca Regulamentul Armatei. O să-ţi pierzi gradele şi dacă scapi fără doi ani la Germersheim, poţi să te consideri norocos. Un Oberst ţi-a dat ordin să-l arestezi pe preot. Dacă n-o faci, se cheamă că refuzi să-l execuţi. Asta te-ar putea costa capul, fiule!

– Şi-atunci, ce dracu ar trebui să fac? se tânguie Gregor cu tristeţe. (Blestemă ziua în care a fost numit subofiţer şi a fost ales comandant de escortă.) Ajutaţi-mă să ies din treaba asta, continuă el.

– Bine, dar numai acum, zâmbeşte larg Porta, deşi nu-mi place prea mult să mă amestec în deciziile unui subofiţer.

– Lasă flecăreala! izbucneşte Gregor, plin de speranţă. Spune-mi ce să fac.

– Până să se ivească Oberstul călare, preotul regimentului ţi-a dat un ordin. Ţi-a zis să luăm "Fecioara trandafirie" din Bergstrasse. Preotul e ofiţer de stat-major, echivalent în grad cu un maior, iar nesupunerea la ordinul lui te-ar putea costa mult.

– Pentru numele lui Dumnezeu, ce să fac în cazul ăsta? întreabă Gregor aproape plângând, simţind că-i fuge pământul de sub picioare. Un prizonier nu-i poate ordona comandantului de escortă, mai ales să intre într-o crâşmă.

– Cred c-ai avut multe probleme când te-ai născut! reflectează Porta. Nu pricepi? Încă nu l-ai întâlnit pe Oberst, cu calul lui cu tot.

– M-am prins! răspunde Gregor, şi ochii îi sticlesc ca şi cum ar întrevedea o scăpare. Ne ducem direct la "Fecioara trandafirie" cu preotul şi ne mai trăscănim puţin. Apoi plecăm şi îndeplinim ordinul Oberstului, adică îl arestăm pe popă. Cât timp stăm la "Fecioara", mai facem rost de câţiva inşi pentru escortă.

– Spui tot timpul "noi", remarcă Porta cu mirare. Tu eşti tipul care trebuie sa îndeplinească ordinele. Tu duci marmita, nu noi! Tu eşti şeful!

– Slavă Domnului că nu sunt subofiţer, oftează Albert, dezvelindu-şi dinţii albi. E foarte periculos!

– Eşti apt pentru serviciu, zbiară ofiţerul medic prin întuneric, zornăindu-şi ameninţător cătuşele.

– Ţine-ţi gura, cretinule! bufneşte Micuţul, şi-l izbeşte în ceafă cu patul puştii.

– Prizonieri şi escortă, marş forţat! comandă Gregor cu o voce care trădează faptul că nu-i mai pasă de ceea ce se va întâmpla.

Preotul regimentului conduce coloana, ţinându-şi cravaşa pe umăr ca pe o sabie. Din când în când se opreşte din mărşăluit pentru a face câţiva paşi de dans. De câte ori trece pe lângă un civil, îşi scoate capela de pe cap cu un gest de curtoazie.

– E vulgar să bei băuturi spirtoase, declară ofiţerul medic cu un rânjet drăcesc. Să nu crezi că poţi fenta prima linie a frontului, spune el întorcându-se către Wachtmeisterul de artilerie. Chiar dacă ficatul tău burduşit se măreşte şi stă să crape, tot o să te declar apt pentru serviciu! (Îi dă negrului un ghiont în spate.) Vrei să-l cunoşti mai bine pe doctorul Alfred Hütten? Ai ocazia acum. Aş putea să te trimit la o dezalcoolizare care te-ar transforma într-un german alb ca zăpada. Reichsführerul SS a hotărât că toată lumea trebuie să devină ariană. Cei care au nasul coroiat trebuie să şi-l îndrepte. Oricum, Herr Schwartz, tu cum ai făcut rost de culoarea asta?!

– Hai, vraciule, termină, mârâie Albert, trăgându-i un pumn ofiţerului medic, care reuşeşte totuşi să se ferească.

– Flăcăule, oricum ai fi, negru sau alb, tot o să te întorci pe front!

– Trăiţi toţi după voia Domnului şi veţi ajunge în Rai, intonează preotul, rotindu-şi cravaşa în jurul capului.

– Preoţii sunt exact ca picioarele femeilor, rânjeşte Porta. Îţi promit neîncetat ceva mai bun cu cât vei ajunge mai sus!

– Ucideţi-mă, cere preotul cu o expresie sacră pe chip. Aşezaţi-mi capul într-un par, lângă biserica garnizoanei. Întotdeauna mi-am dorit să devin martir. (Cade în genunchi în faţa unui indicator de oprire a tramvaielor şi-l mângâie tandru.) Ne vom revedea, dragul meu Copernic! Vocea sa baritonală răsună în întreaga piaţă.

– Asta gândeşte cu curul, murmură Gregor resemnat. Emil Afurisitul va scoate un pluton întreg de martiri din el când l-o prinde în puşcărie.

Deodată, ofiţerul medic îşi încolăceşte braţele în jurul Micuţului şi începe să-l lingă pe faţă ca un câine emoţionat.

– Credeam că ai murit, camarade. Te prefaci al dracului de bine, da' te-am dibuit. Tu eşti tipul care o punea cu cadavrele din capela de la Klagenfurt. Scoate-ţi pălăria când vorbeşti cu un academician, bolboroseşte el, azvârlind pe jos casca Micuţului.

– Ia-ţi labele împuţite de pe casca mea! rage Micuţul furios, ridicându-şi casca.

Pălăria mea are trei dungi,

Trei dungi are pălăria mea…,

cântă fericit ofiţerul medic, încercând să facă nişte paşi de charleston. Picioarele i se împleticesc şi se prăbuşeşte.

– Alea jacta est, anunţă preotul cu voce tare, pe când pătrunde în fruntea escortei la "Fecioara trandafirie".

– Nu se poate, murmură barmanul, scăpând din mână două căni pline. Iarăşi nenorocitu-ăla de popă!

Asemenea unei haite de lupi înfometaţi care pornesc la atac, preotul se năpusteşte asupra unui porc afumat, cu garnitură de Sauerkraut şi găluşte. Nu foloseşte cuţit şi furculiţă, ci pur şi simplu lopătează mâncarea cu ambele mâini.

Barmanul se ia cu mâinile de cap.

– Doamne, ajută-ne, că ăsta haleşte tot. Aici era o porţie pentru şase inşi. Ce le mai dau acum puşcăriaşilor?

– Spune-le să-l înfulece pe popă, sugerează Porta practic. Ne descurcăm noi şi fără el!

– E îngrozitor tipul ăsta, geme barmanul. Cele şapte plăgi ale Egiptului sunt contopite într-una singură! Nu există vreo popotă de ofiţeri din zona militară Brandenburg care să nu se teamă de o vizită de-a lui. Se spune că odată a cinat cu Reichsmarschallul şi, până să-şi termine oaspeţii aperitivele, el a înfulecat tot ce era pe masă, inclusiv florile-alea tâmpite pentru decor. Altă dată i-a stricat trenuleţul electric lui Herr Göring, după ce l-a