vii să te-ntâlneşti cu noi, nu-i aşa? întreabă Porta cu bunăvoinţă, aplecându-se deasupra lui Egon. (Zâmbeşte şi îl ciupeşte uşor de obraz.) Se pare că n-ai vrut să auzi ce ţi-am spus, aşa încât am hotărât că te-ai putea descurca şi fără urechi. Ţi le vom zbura pe amândouă! Vei avea plăcerea să auzi zgomotul! N-am vrea să-ţi răpim bucuria asta! Va fi cea mai straşnică bubuitură pe care ai auzit-o vreodată! Ai senzaţia că-ţi explodează tot capul. Şi poate chiar aşa o să se şi întâmple! Şi urechile astea ale tale, pe care nu-ţi place să le foloseşti, se vor sfărâma!

– Nu puteţi să-mi faceţi una ca asta! strigă Egon cu vocea trântă, ţinându-şi mâinile pe faţă.

– Nu, zău? râde Micuţul cu poftă. Fii convins că putem, secătură!

– Ar fi o crimă! şopteşte Egon răguşit, străduindu-se să scape.

– Folie de grandeur! râde Porta încântat. Mai potrivit ar fi să-i spui "deratizare", şobolanule! Când o să-ţi tăiem instrumentul şi-o să-l trimitem la Alex, vom primi o medalie. Şi voi două, intraţi în dulap! le ordonă el celor două femei pe jumătate goale, care-i ţineau companie Pufarezului şi care acum stau în vârful patului, tremurând de frică. Dacă faceţi mai multă gălăgie decât un motan care urmăreşte o mâţă în călduri, o să vă tăbăcim fundurile până când n-o să mai ştiţi de voi! Sunteţi curioase să aflaţi cum e?

– Cunoşti vreo rugăciune? întreabă Micuţul pe un ton aspru, pocnindu-l pe Egon cu dosul palmei. Noi suntem foarte omenoşi, nu vrem să trimitem un individ ca tine pe ultimul drum fără să-i dăm şansa să-şi spună rugăciunea.

– Haideţi să stăm puţin de vorbă, îi imploră Egon cu glas răguşit. Am banii. N-am venit când mi-aţi spus pentru că a fost o neînţelegere la mijloc!

– Da, da, sigur. Greşeli şi neînţelegeri! Ele sunt cauza tuturor necazurilor din lume, oftează impresionat Micuţul. Hai, fă-ţi rugăciunea, ca să fim siguri că Sfântu' Petru te va întâmpina bucuros!

– Nu ştiu nici o rugăciune! Nu sunt credincios! zbiară disperat Egon.

– Da, se pare că nu eşti! Numai oamenii buni sunt credincioşi, iar tu nu eşti bun absolut deloc! zice Micuţul, împungându-l în ceafă cu ţeava retezată a puştii sale.

– Atunci, roagă-te tu în locul lui! strigă Porta, încuind uşa dulapului în urma celor două partenere ale lui Egon.

– Tatăl nostru, care eşti în Ceruri - intonează Micuţul cu privirea ridicată spre tavan -, rămâi acolo unde eşti şi lasă-ne pe noi aici, jos, să ne rezolvăm treaba singuri, ca să-ţi fie reputaţia neîntinată!

– Haide Egon, să facem o mică plimbare! spune Porta, aruncându-i un pardesiu. Îmbracă-te! Nu. putem să mergem cu tine pe străzile Berlinului îmbrăcat în lenjerie de damă. S-ar lua după noi cei din Brigada Moravuri!

– Şi fără gălăgie, îl atenţionează Micuţul cu asprime, în timp ce coboară scările. Dacă nu vrei să te trezeşti cu fuduliile îndesate pe gât!

Cu Egon între ei, se îndreaptă pe Friedrichstrasse către o maşină-amfibie a Ministerului de Război, pusă la dispoziţia lor de către Oberfeldwebel Sally. Un Schupo priveşte cu interes cum îl împing pe Egon în vehicul.

– Dezertor? se interesează el, uitându-se la Egon cu dispreţ.

– Da, răspunde Porta. Trebuie dus în faţa plutonului de execuţie. Aşa se procedează în astfel de cazuri. Pe nemernicii care se tem să fie împuşcaţi de inamic trebuie să-i lichidăm noi!

– Aşa e corect, încuviinţează îngâmfat omul din Schupo, vârându-şi degetele pe sub centura bine lustruită.

– Vor să mă ucidă, zbiară Egon cu disperare, sperând într-o şansă de a scăpa.

– Execuţie e cuvântul potrivit, îl corectează aspru poliţistul din Schupo. Îşi pocneşte tocul pistolului cu un gest semnificativ. Sper să te cotonogească bine înainte să te-mpuşte, ticălos, trădător ce eşti!

– Nu, surâde Porta prefăcut, nu! În Armată nu se procedează aşa. Suntem omenoşi. Ţintim la frunte. Şi apoi, poc! Îşi duce mâna la marginea bonetei cu un gest nonşalant. Schupo îi răspunde la salut în maniera cazonă.

Pornesc din Friedrichstrasse cu viteză maximă.

– Îţi promit c-o să ai parte de-o experienţă unică, spune Porta, în timp ce merg spre Charlottenburg Chaussee. Vei fi prima persoană din lume care va cădea de pe Siegessäule{48}.

– Hai să discutăm puţin, şopteşte Egon fără vlagă. Voi nici nu ştiţi prin ce perioadă dificilă am trecut eu. Voi aveaţi probleme doar din cauza războiului şi, oricum, v-au ajuns!

– Las' că ştim noi replică Porta, ţinând volanul cu o singură mână. Grijile ne înveninează viaţa şi sfârşim prin a le lua cu noi în groapă. Tipii optimişti ca mine reuşesc să se menţină deasupra rahatului ăstuia. De cum am deschis ochii în Germania, am fost un om de afaceri respectabil şi am făcut întotdeauna un negoţ cinstit cu mărfurile care aveau căutare pe piaţă.

– De exemplu, intervine Micuţul sigur pe el, afaceri cu târfuliţe, şi n-ai cerut niciodată mai mult decât optzeci la sută. E foarte rezonabil!

– Iar tu, Egon, cred că eşti scrântit, continuă Porta. Chiar dacă ai freză de civil, să nu-ţi închipui că poţi să mă dai gata!

– Tembel, asta e! zbiară furios Micuţul. Avea impresia că poate pune gheara pe ce vrea el şi că ne poate trage pe noi în piept!

– E un şoc pentru tine, nu? Să te trezeşti că ne întoarcem la Berlin! spune Porta cu tristeţe.

– Am fost întotdeauna cinstit cu prietenii mei, sughiţe Egon nefericit. Vă rog, fiţi înţelegători şi hai să mergem înapoi la "Găina". Dobânda vă aşteaptă acolo. Totul e trecut pe chitanţe de plată. Poate s-a mai strecurat câte-o mică eroare de calcul, dar e scuzabilă, ţinând cont de vremurile în care trăim. Nu e cazul să vă plecaţi urechea la tot ce se spune despre mine. Am un suflet bun. Aş merita mulţumiri pentru tot binele pe care l-am făcut eu oamenilor, dar n-am auzit niciodată vreun cuvânt de recunoştinţă!

– Nu meriţi decât să ţi se găurească ţeasta, declară Porta, lovind volanul cu palma. De exemplu, ştiu foarte bine că tu eşti cel care i-a venit de hac Hoţului de Biciclete şi, tot din cauza ta, Charlotte Târfa s-a ales cu bibilica sfărâmată.

– Asta e o minciună sfruntată! protestează Egon, ducându-şi mâinile la cap. Nu mi-am pătat niciodată mâinile cu sânge! Şi le întinde spre Porta, acoperindu-i complet vederea, ca să-şi