înainte, mergând precauţi pe lângă pereţii casei. Micuţul e gata să dea colţul tocmai în clipa în care o explozie înfiorătoare despică aerul nopţii. Din cauza ecoului, pereţii caselor de pe stradă vibrează, dar nimeni nu ridică nici măcar un colţ de perdea pentru a vedea ce se întâmplă. Fiecare berlinez ştie că orice curiozitate i-ar putea scurta considerabil viaţa. Dacă cel care ieşise la vânătoare nu era Gestapoul, atunci putea fi ceva şi mai periculos. În orice caz, nu era indicat să fii martorul a ceea ce se petrece.

Cu pistoalele pregătite, Porta şi Micuţul se furişează încet de-a lungul străzii. Cercetează fiecare maşină parcată, privind în interior, dedesubt şi-n spatele ei. Ridică fiecare capac, al lăzilor de gunoi.

Micuţul distinge primul sunetul paşilor care aleargă prin întuneric. Imediat, zăresc o siluetă traversând strada în goană.

– Ia te uită! exclamă fericit Porta, apucându-şi Naganul cu ambele mâini şi ţinându-l în faţa sa, precum poliţiştii din New York. Trimite, una după alta, cinci împuşcături la un interval atât de scurt, încât pare să fi tras o singură dată. Nici un glonţ nu-şi atinge ţinta, ceea ce-l nedumereşte, fiindcă cei din poliţia newyorkeză nimeresc întotdeauna fără greş.

– Cu un automat aş fi reuşit! se înfurie el. Porcul ăla a scăpat fără nici o zgârietură. Aşteaptă şi-ai să vezi tu…

– Băiatul a făcut pe el de frică, zâmbeşte Micuţul dispreţuitor, Fuge ca un iepure hărţuit de vulpe! Aleargă de colo-colo şi nu ajunge nicăieri. Îl dăm gata! O să-l găurim imediat! Dacă îi iei pe toţi la rând poţi lichida o armată întreagă fără să te alegi cu nici o zgârietură.

– Treci tu pe trotuarul celălalt, ordonă Porta, eu o să merg tot pe aici. Cum îl zărim pe maimuţoi, îl azvârlim cu totul afară din Berlin!

– Nici băiatul ăla şi nici altcineva nu sunt în stare să-mi vină mie de hac, chiar dacă ar încerca cu dinamită, spune Micuţul, dezvelindu-şi dinţii într-un rânjet schimonosit. Pe toţi dracii, o să-i dau eu păgânului exact ceea ce merită!

Porta ocoleşte, asemenea unui buldozer, statuia sfărâmată din Fränkenstrasse şi nimereşte direct în braţele pistolarului, înarmat cu o puşcă-mitralieră! Nu se ştie care dintre ei a urlat cel mai tare. Ţipătul îl atenţionează pe Micuţul, care traversează strada în goană, fără nici o ezitare. Geamurile magazinelor şi panourile cu afişe din faţa cinematografului dispar într-o ploaie de cioburi şi aşchii.

– Slavă Domnului că am antrenament din Rusia, mormăie Micuţul, aruncându-se pe burtă în mocirlă.

Pistolarul aleargă pe o alee îngustă. În spatele lui, Porta îşi ţine Naganul îndreptat înainte. În fugă, sparge geamurile caselor şi vitrinele magazinelor; din când în când, sare în ţăndări şi câte un parbriz al unei maşini.

La capătul liniei de tramvai, Porta se opreşte gâfâind, pentru a-i lăsa timp Micuţului să-l ajungă din urmă. Acesta se apropie în viteză şi cizmele sale ţintuite scot scântei în clipa în care ating asfaltul.

– Isuse! chiuie el incitat când se opreşte lângă Porta. Civilul ăla împuţit parcă avea terebentină în cur! Crezi că am reuşit să-l atingem? Când l-am zărit în Bellevuestrasse, îi curgea sânge în noroi.

– Da, şi eu am impresia că l-am nimerit, spune Porta, cu un licăr în ochi, cercetând strada de la un capăt la altul.

Uşile caselor se. deschid încet; oamenii privesc afară cu teamă.

Dinspre Linkstrasse se aude, din ce în ce mai tare, sunetul unei sirene de poliţie. Spre zona în care au început primele împuşcături, se îndreaptă rapid lumini puternice.

– Rahaţii ăştia de la Schupo nu vin niciodată la timp când ai nevoie de ei, bombăne Porta, reîncărcându-şi Naganul. Fie ca Dumnezeul german să le cresteze fundurile cu un cuţit de lemn!

– L-ai recunoaşte pe cel care a tras în noi? se interesează Micuţul. Erai atât de aproape de el, încât ai fi putut să-i atingi şi hemoroizii! Chiar şi o muscă, cu ochii ei mici, i-ar fi distins trăsăturile!

– E un tip poreclit Cremă şi Căpşuni, răspunde Porta gânditor, suflând în ţeava Naganului şi încărcându-l cu gloanţe dum-dum, crestate la vârf. După ce-o să-l lichidăm, i se va spune Terci de Fragi.

– De ce e poreclit Cremă şi Căpşuni? întreabă Micuţul.

– Are părul roşu şi faţa albă. Arată ca şi cum ar fi căzut în făină. E şi cam prost, pe deasupra! spune Porta. Într-adevăr, porecla i se potriveşte de minune!

– E cam ţicnit, reflectează Micuţul, întinzându-şi gâtul să privească de-a lungul străzii. Să alergi pe drumurile publice şi să tragi ca un dement în oamenii care-ţi ies în cale! Nu trebuie să fii un geniu ca să-ţi dai seama că are rahat între urechi, iar creierul îi este îndesat în băsănău!

Porta îşi ridică îngândurat boneta şi se scarpină în cap, cu cătarea pistolului.

– Hai să ieşim în Koesterstrasse. Dacă nu mă-nşel, cred că se-ndreaptă spre docuri ca să-şi găsească o ascunzătoare printre baloturi.

Cum ajung în Hafenplatz, o ploaie de gloanţe se abate asupra lor; împuşcăturile vin din celălalt capăt al străzii, zgâriind pereţii. Le cade în cap ciment şi praf de mortar.

P-38-ul Micuţului bubuie, smulgând o cărămidă dintr-un perete şi spărgând un geam. Cioburile cad în interior şi-i rănesc pe cei din încăpere.

– Ieşi de-acolo, căpşună împuţită ce eşti! zbiară Porta înnebunit de furie. Trage câteva focuri atât de repede, încât Naganul din mâna sa pare o puşcă-mitralieră.

– Ridică-ţi puţin capul, ca să te putem ochi! răcneşte Micuţul, arzând de nerăbdare. Îşi reîncarcă P-38-ul.

Din nefericire pentru el, pistolarul îşi pierde cumpătul. O ia la goană prin piaţă, se caţără pe un gard înalt şi cade pe partea cealaltă, în nişte lăzi cu gunoi, se aude un zgomot infernal, de parcă cineva trage cu un P-38 în nişte obiecte de porţelan.

– Căpşuna aia acră a păţit-o sigur de data asta, jubilează Micuţul. Sare peste gard ca un atlet la Jocurile Olimpice şi se prăbuşeşte într-una din lăzile cu gunoi. Mârâind furios, îşi scoate capul peste marginea lăzii, când, la câţiva metri depărtare, îl zăreşte pe "Căpşună" care stă pe un sac de ceapă şi-şi izbeşte de zor automatul. Încărcătorul e blocat şi nu poate băga cartuş pe ţeavă.

– Isuse Hristoase! exclamă el disperat, aruncându-şi cât colo mitraliera Sten{50}. Acum însă funcţionează şi întregul încărcător se goleşte dintr-o