– Sfinte Isuse! exclamă Micuţul, uitând de durere. Pigmeul ăla nenorocit nu-şi dă seama ce distanţă mare e până jos!

– Maica Domnului! chiuie Piticul disperat. Se înclină pe spate, dar îşi recapătă echilibrul dând din mâini.

– Dacă şi după asta scapă, ar fi foarte bun într-un spectacol, spune Porta gânditor. Oare nu-l putem vinde vreunui circ ambulant?

Micuţul întinde o mână să-i dea brânci Piticului, dar, tocmai atunci, o rafală de vânt îl dezechilibrează. Se apleacă şi rămâne o clipă într-o poziţie incredibilă, după care întinde mâinile înainte, dar nu se poate apuca de nimic.

Se clatină şi se pierde în ceaţă.

Porta şi Micuţul se apleacă peste marginea balustradei şi-l privesc cum cade.

– Fâlfâie din mâini, zbiară Micuţul, aşa cum fac pescăruşii! O să aterizezi lin şi n-o să-ţi spargi ţeasta!

Un Schupo, care discută la poartă cu un paznic despre înaltă trădare, îşi ridică privirea şi-l vede pe Pitic în cădere. Geme înfundat şi i se înmoaie picioarele. Pentru curajul dovedit în unităţile de sticleţi de la sfârşitul anilor douăzeci, fiind unul dintre cei mai buni mânuitori ai bulanului şi ai patului de armă, i se spunea Peter Curajosul.

Paznicul parcului se aruncă la pământ în spatele unei lăzi de gunoi, crezând că Piticul e un nou tip de bombă inventat de inamici. N-au mai rămas din el decât cizmele numărul patruzeci şi şapte, care se zăresc prin acoperişul spart al unui Volkswagen cenuşiu, aparţinând organizaţiei Todt. Rămăşiţele trupului său, amestecate cu volanul şi schimbătorul de viteze, sunt împroşcate pe cutia cu scule.

– Imaginează-ţi, a făcut-o singur, strigă Porta în timp ce aleargă nebuneşte pe scări, împreună cu Micuţul. Suntem complet nevinovaţi!

– Avem mâinile la fel de curate ca şi macaronarul care l-a ţintuit pe Isus pe cruce, croncăne Micuţul. Aleargă atât de repede, încât se împiedică în propriile-i picioare.

Câteva minute mai târziu, încep să zbârnâie telefoanele de la Alex Station. Comisarul Schultze "Crimă", a cărui poreclă se datorează faptului că a fost adjunctul Brigăzii Criminalistice, nu-şi crede urechilor.

– Ce-ai spus? S-a aruncat din turnul de apă şi s-a prăbuşit peste unul dintre vehiculele Vaterlandului? Probabil că era străin sau jidan. Nici un neamţ autentic n-ar putea fi atât de prost. Adunaţi rămăşiţele. Vreau să văd despre ce e vorba. Sosesc imediat acolo!

De îndată ce ajunge, "Crimă" Schultze îi arestează pe Peter Curajosul şi pe paznicul parcului fiindcă nu l-au oprit pe nebun să sară din turn şi să strice un bun ce aparţine guvernului.

Când află că Piticul e cel care a căzut din turn, "Crimă" îşi aprinde un trabuc şi începe să se gândească la o sumedenie de lucruri. "Porcul ăla mic a fost împins de-acolo", îşi spune el, suflând un nor de fum cenuşiu. "Dacă aş şti cine a făcut-o, l-aş felicita şi i-aş oferi unul din trabucurile mele braziliene. Aerul din Berlin a devenit mai respirabil de când a dat aschimodia aia ortu' popii".

Succesul "misiunii" e sărbătorit în biroul lui Sally.

– Căderea asta de la şaptezeci şi cinci de metri şi jumătate, râde Micuţul din inimă, o să ne rezolve toate necazurile. Toţi se vor înghesui să-şi plătească datoriile! O s-avem atâţia bani gheaţă încât nici n-o să-i putem număra!

– Grăbiţi-vă şi adunaţi-vă banii în timp util, îi sfătuieşte Sally, privindu-l fix pe Porta. Duminică va trebui să vă întoarceţi pe câmpul de luptă. Nu vă mai pot ascunde la mine. Au dat deja de urma unei pocnitori şi au început să pună întrebări incomode. Trebuie să vă luaţi tălpăşiţa înainte ca cei de la Gefepo{51} să preia cazul de ia Kripo. Şeful nostru, un Oberst cu tărâţe în cap, se pare că-şi pune creierul în funcţiune pentru prima oară în ultimii zece ani. M-a sunat, nu demult, să mă întrebe dacă nu cumva vreunul dintre oamenii mei a împuşcat pe cineva de curând.

– Binecuvântate fie roadele pământului! intonează solemn Micuţul. Îşi îndeasă în gură un copan mare de gâscă şi-l înghite cu o duşcă de vin roşu.

– Şi toţi cei care se bucură de ele! continuă Porta, în timp ce ia din farfurie un pumn de prune uscate.

– Amin, suspină Sally, bând o gură de vin direct din sticlă.

"Râsul tău este un nesfârşit cântec,

Şi moartea te-a găsit vesel şi optimist."

SIEGFRIED SASSON

Când se trezeşte, Porta se simte de parcă i-a explodat o grenadă în cap. Priveşte ameţit în jur. Se află într-un dormitor straniu, în care toate lucrurile sunt roşii, culoarea lui preferată. Descoperă uimit că lângă el stă întinsă o brunetă, cu ochi migdalaţi.

– Ce dracu, am murit şi am ajuns în rai? zbiară el. Treptat, se dezmeticeşte şi începe să judece ca un adevărat soldat. Se scoală din pat, ridică sticla de vodcă şi soarbe două înghiţituri lungi.

"Trăieşti, îşi spune el. Nu eşti în rai. Te afli în bordelul Nataşei Grasa şi ai plătit cinci sute de Reichsmark pentru patul ăsta, inclusiv serviciul". Îşi caută, bâjbâind, portofelul. Nu-l găseşte. "Raiul e un loc al naibii de scump", gândeşte el. Se apleacă din nou după sticla cu vodcă.

Fata cu ochii migdalaţi se trezeşte şi priveşte mirată, că şi cum s-ar întreba ce caută în patul ei bărbatul acela gol, cu boneta pe cap. Se întinde şi cască.

– Ghermanski, dacă vrei s-o punem, hai s-o facem acum! Ai plătit numai până la ora opt. Mai ai un sfert de oră şi pe urmă va trebui să-ţi iei tălpăşiţa. Panimaieşi, domnule soldat neamţ?

– Mă doare capul, răspunde Porta. Oricum, mulţumesc pentru ofertă!

– Dacă nu vrei, spune fata, întorcându-se într-o rână, lasă-mă să dorm. Când te cari, să-nchizi uşa după tine, domnule ghermanski!

MECIUL DE BOX

Nu-ncape îndoială unde ne aflăm, face Micuţul cu un râs chinuit. Va să zică, asta-i Rusia! Tocmai mi-am găsit primul păduche. Sărmanul de el, e mort. N-a avut noroc!

– Eşti băftos, rânjeşte Porta, colonia care s-a aciuit pe mine e din cale-afară de vioaie.

– Şi eu credeam că-s norocos, oftează Micuţul abătut, dar au venit opt sute de amici de-ai lui la înmormântare şi se pare că s-au hotărât să se stabilească aici.

– M-am cărat, anunţă Porta. Am treburi mai importante decât să stau şi