Nu ştiu cât timp am dormit până în clipa în care ceilalţi mă trezesc. Îmi apuc tăcut pistolul-mitralieră şi trag cu urechea în întuneric.

Porta şade lângă mine şi e gata să urle. Pun mâna din reflex pe umărul lui, făcându-i semn să tacă. Acoperă instinctiv tăciunii focului cu un lighean mare de tablă. Încăperea e cufundată în beznă.

– Ce-i? şopteşte Bătrânul, neliniştit.

– Nu ştiu, răspund eu tot în şoaptă, cu mâinile încleştate pe automat. Ceva m-a trezit.

– Schiuri, mormăie Micuţul, care are un auz de viezure. Susţine că e-n stare să audă de la şapte leghe o muscă frecându-şi picioarele. Şi încă împotriva vântului.

– Eşti sigur? întreabă Comisarul cu voce şovăielnică. Nu cumva te-nşală vântul?

– Nici să nu-ţi treacă prin cap! răspunde Micuţul. Eu şi pâlniile mele nu facem greşeli. Când ai fost sclav la Torgau, eşti în stare să auzi păduchii dansând tangou pe burta unei târfe chinezoaice din Shanghai.

– Schiuri, face gânditor Comisarul. Înseamnă că sunt pe urmele noastre. Dar cum dracu' or fi dat de noi aici?

– Cu neputinţă! şopteşte Degerilă. Nu cred să ne caute pe noi. Trebuie să fie vorba de alţii. În Rusia sunt tot timpul anului vânători de capete.

– Oricum, fii sigur că n-au venit prin zăpada asta infernală doar de pură distracţie, spune "Curvarul".

– Haidem afară! porunceşte Bătrânul, neliniştit. Aici suntem ca şobolanii în cursă.

Din nefericire, ninsoarea se opreşte. De după norii grăbiţi se iveşte o lună plină şi zăpada sclipeşte sub razele ei palide. Ne înghesuim înfioraţi unii într-alţii, la adăpostul bolovanilor acoperiţi de ger, şi privim peste întinderile înzăpezite. Nu putem zări nimic, ci desluşim doar şuieratul vântului.

– Sfântă Marie! exclamă deodată Micuţul. Întreaga Armată Roşie vine spre noi!

Bătrânul îşi îndreaptă binoclul în direcţia arătată de Micuţul, dar nu zăreşte nimic.

– Încă mai eşti beat şi vezi cai verzi pe pereţi, scrâşneşte el furios!

– Iob tvoie mati, ţipă Comisarul. Siberieni! Vine încoace o companie întreagă.

În curând îi putem vedea cu toţii. Coboară vertiginos din munţi, pe schiuri, într-un şir lung.

Legionarul se instalează în spatele mitralierei grele MG 34, introduce banda, armează şi închide capacul cu un mic pocnet.

Eu îmi scot pistolul din tocul de la subsuoară, îl armez şi cobor cu grijă cocoşul pe butoiaş. E metoda cea mai bună pentru un Nagan.

– Ce dracu îţi închipui c-o să faci cu pârţâitoarea aia? întreabă "Curvarul" a lehamite. Îţi dai seama ce-or să ne facă indivizii de colo dac-or să pună gheara pe noi? Doare numai când te gândeşti. Nicicând nu vom mai vedea lumina zilei. Şi după ce vor isprăvi cu noi, nu vom mai fi în stare să ne târâm.

– Taci din gură, scrâşnesc eu, vârând pistolul la loc în toc. Pe mine n-or să mă înhaţe viu.

– Te-nşeli! Dacă ne vor, atunci ai lor o să fim, oricât ai pocni tu cu pistolul ăla al tău. Pentru noi soarele a apus. Suntem nişte oameni morţi. Cred c-ar fi mai bine s-o iau la papuc în jos, înspre ei, să terminăm povestea.

– Aici să stai, ordonă Comisarul, cu o voce tăioasă ca un brici. Ai naibii să fim dacă ne vom da bătuţi doar pentru că o adunătură de caralii NKVD, cu ochii teşiţi, coboară dealul pe nişte doage de butoi!

– Nici eu nu mă las păgubaş, scuipă "Degerilă", pregătindu-şi Kalaşnikovul.

Gregor vâră un încărcător în mitraliera uşoară. Şi el alege calea armelor.

Legionarul vâră un Nagan în carâmbul cizmei şi-şi scoate cuţitul său maur de luptă.

– La ce bun să ne apucăm să bubuim acum, măi oameni buni? oftează Albert deznădăjduit. Totuşi se încarcă şi el cu grenade de mână.

– Arăţi ca o movilă de budincă neagră lăsată în urmă într-o latrină, rânjeşte Porta.

– Aşa mă şi simt, recunoaşte trist Albert.

– Să le servim o porţie în băsănău cu burlanul ăsta? întreabă Micuţul, setos de luptă. (Mânuieşte mortierul greu de parc-ar fi din carton.) Îi putem zburătăci pe rahaţi ca pe confetti când or ajunge pe fâşia aia îngustă.

– Probabil că iar ai citit fluturaşii noştri de propagandă, îl ocărăşte Porta furios. În munţii ăştia blestemaţi s-ar auzi de la un milion de kilometri. Şi mai apoi ne-am trezi cu cei din OGPU pe urmele noastre.

– Niet mortira{64}, avertizează conductorul de sanie, Ermolov, strângând mai bine la piept Kalaşnikovul încărcat cu gloanţe explozive, care fac ţăndări tot ce ating.

– E OGPU? întreabă Albert cu ochii cât cepele. Simplul gând la OGPU sau la Gestapo îl face să tremure ca frunza.

– Da' cine-ai fi crezut? face Porta cu un hohot scurt. Îţi închipuiai cumva că-i o adunătură de cioroi din Armata Salvării în căutare de suflete rătăcite?

– Sssatana, blestemă Comisarul. Dintre toate patrulele care există, noi să ne lovim tocmai de siberienii din OGPU. Sssatana! repetă el, izbind cu pumnul în tamburul rotund al Kalaşnikovului.

– Ce mai contează dacă-s siberieni sau altceva? întreabă sec Bătrânul, care în timp ce vorbeşte nu slăbeşte din ochi şirul lung de schiori camuflaţi pentru zăpadă, coborând de pe panta opusă a muntelui.

– Al dracului de mult mai contează, mormăie Comisarul. Siberienii sunt cei mai iscusiţi vânători de capete din lume. Stau la pândă zi şi noapte, tot anul, fie pace, fie război. Cutreieră ţara de la Oceanul Polar până la Marea Neagră, de la munţii din China până în pădurile din Finlanda şi Polonia şi, pentru fiecare cap pe care-l înhaţă, capătă câte un cadou.

Caporalul Dalin apare val-vârtej, cu răsuflarea tăiată, pe cărăruia acoperită de gheaţă, se aruncă alături de Comisar şi pescuieşte din buzunar o ţigară şifonată. Trage cu lăcomie fumul în plămâni şi-l suflă uşor pe nări.

– Igor mai e încă acolo, explică el, arătând către vârful muntelui. O companie întreagă de trupe speciale OGPU se îndreaptă spre locul ăla, cărând şi-un tun de munte cu ţeavă scurtă. Igor bănuieşte că ne-ar fi luat urma.

Ţigara arde pe jumătate. O priveşte abătut.

– Tovarăşe! spune el, aruncându-i Comisarului o privire rugătoare şi scărpinându-se în cap pe sub căciula de blană. Hai mai bine să mergem acasă şi să lăsăm aurul acolo unde e! Un om care n-a ştiut ce-i bogăţia nici n-o să-i ducă dorul.

– Isprăveşte, javră râioasă! face Comisarul, furios. Nu există cale de întoarcere, ia o gură de vodcă, poate