Tot ce vrem noi de fapt e să-l descoperim pe asasin. Iar în privinţa asta mi-a venit o idee. O idee foarte simplă. Ascultă aici!

 

 

 

121. ENCICLOPEDIE

 

CIOCNIRE ÎNTRE CIVILIZAŢII: Godefroy de Bouillon a luat conducerea celei de-a doua cruciade pentru eliberarea Ierusalimului şi a Sfântului Mormânt. De data aceasta, patru mii cinci sute de cavaleri căliţi în lupte îi încadrau pe cei o sută de mii de pelerini. Majoritatea erau mezini ai familiilor nobile, lipsiţi de orice feudă în virtutea dreptului primului născut. Sub acoperirea oferită de religie, aceşti nobili dezmoşteniţi sperau să cucerească castele străine şi să ia, în sfârşit, în stăpânire nişte teritorii.

Ceea ce au şi făcut. De fiecare dată când cucereau câte un castel, cavalerii se stabileau în el, părăsind cruciada. Deseori s-au luptat chiar între ei, pentru stăpânirea pământurilor vreunui oraş învins. Prinţul Bohemond de Tarente, de exemplu, s-a hotărât să şterpelească Antiohia pentru uzul său propriu. Cruciaţii au fost deseori nevoiţi să se lupte cu o parte din camarazi pentru a-i sili să rămână în rândurile cruciadei. Paradoxul a fost că, pentru a-şi atinge mai bine scopurile, nobilii occidentali au putut fi văzuţi făcând alianţe cu emiri orientali în scopul de a-şi învinge camarazii. La rândul lor, aceştia au procedat la fel ca să li se opună. A venit astfel şi momentul când nu se mai ştia cine cu cine se bate şi nici de ce. Mulţi uitaseră chiar şi scopul iniţial al cruciadei.

 

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II.

 

 

 

122. ÎN MUNŢI

 

În depărtare se profilează contururile întunecate ale colinelor, apoi ale munţilor. Furnicile cenuşii autohtone au botezat primul pisc "Muntele Turbei", din pricina turbei uscate care-l acoperă. Străbaterea lui nu este prea grea.

Cruciatele au descoperit un defileu îngust dar adânc, prin care pot trece de cealaltă parte. Pereţii înalţi din piatră albă, cenuşie şi bej sunt stratificaţi, înfăţişând fazele istoriei lor. În roca fără vârstă s-au întipărit urmele fosilelor în formă de spirală sau cornet.

După trecători urmează canioanele. Fiecare fisură este pentru luptătoarele myrmicine o prăpastie mortală în care nu le-ar prinde deloc bine să alunece.

Răcoarea din defileu le pune la grea încercare, făcându-le să se grăbească să ajungă la capătul lui. Mărinimoase, albinele le oferă furnicilor care se plâng de frig puţină miere, ca să se mai întremeze.

103 e îngrijorată. Nu-şi aminteşte cu nici un chip să mai fi escaladat cândva masivul acesta muntos. Ei şi! Poate că s-au abătut puţin înspre nord, dar e de ajuns să se îndrepte în direcţia soarelui-răsare ca să ajungă negreşit la capătul lumii. Sigur, trebuie doar să meargă mereu înainte.

Stânca pustie nu le poate oferi decât nişte licheni galbeni pe post de salată. Se găseşte pe acolo îndeosebi o specie de muşchi higrometric, ale cărui capsule se răsucesc atunci când umezeala din aer creşte.

În sfârşit, o livadă. Dat fiind că funcţia creează organul, cruciatele, tot umblând în aer liber, şi-au ameliorat facultăţile vizuale şi au» ajuns de-acum să suporte din ce în ce mai bine lumina, încetând să mai caute zonele de umbră şi putând distinge privelişti aflate la peste treizeci de paşi distanţă de faţetele lor oculare.

Aceasta nu le opreşte pe cercetaşe să cadă într-o capcană făcută de o repedea. Aceste mici coleoptere carnivore sapă gropi acoperite cu o trapă, şi, de îndată ce percep o vibraţie, le înhaţă la iuţeală pe plimbăreţele ghinioniste.

Caravana se izbeşte apoi de o barieră de urzici. Pentru furnici, e ca şi cum li s-ar fi ridicat brusc în faţă un zid uriaş de sârmă ghimpată în care îşi prind pe loc labele.

Cruciatele reuşesc, totuşi, să treacă fără să aibă prea mult de suferit. Adevăratul obstacol se află mai încolo, reprezentat de o crevasă în spatele căreia se găseşte o cascadă. Nimeni nu ştie cum s-ar putea trece peste o prăpastie şi printr-un perete lichid în acelaşi timp. Câteva albine încearcă să o facă şi se prăbuşesc în cascadă.

Apa trage în jos tot ce zboară, spun muştele.

Şi cu atât mai mult, perdeaua de apă învolburată şi îngheţată din faţa lor.

Ducând în continuare gogoaşa de fluture, 24 face un pas înainte, susţinând că s-ar putea să aibă o soluţie. Într-o zi, cînd se rătăcise prin pădurile din Vest ― e de necrezut ce de lucruri interesante poţi descoperi când te rătăceşti şi îţi cauţi drumul ― ea a văzut o termita traversând un torent ce se scurgea de pe o stâncă, cu ajutorul unei bucăţi de lemn. Termita a introdus bucata de lemn perpendicular în cascadă, apoi a scobit-o pe dinăuntru.

Furnicile se pun de îndată să caute o creangă groasă sau ceva asemănător. Foarte curând, ele descoperă o trestie groasă, care avea să formeze un tunel mobil perfect. Ca urmare, ridicând trestia în vârful labelor, o fac să alunece încet până ce străpunge peretele de apă al cascadei. Evident, câteva lucrătoare se îneacă în timpul manevrei, dar planta acvatică avansează fără oprire, neîntâlnind o rezistenţă prea mare.

Coropişniţele îşi asumă atunci sarcina de a-i scobi interiorul până ce obţin un cilindru impermeabil care le va permite cruciatelor să treacă şi de prăpastie, şi de cascadă.

Încercarea este deosebit de dificilă pentru rinoceri, ale căror elitre îi cam fac să se înţepenească, dar, împinşi din spate, reuşesc să treacă la rândul lor cu toţii.

 

 

 

123. JOIA URMĂTOARE

 

Extras din Écho du dimanche

TITLU: UN MUSAFIR DE SEAMĂ.

"Profesorul Takagumi, de la Universitatea din Yokohama; îşi va prezenta joia viitoare noul insecticid în sala de conferinţe din hotelul Beau Rivage. Savantul japonez declară că a descoperit cum se pot opri invaziile de furnici cu ajutorul unei noi substanţe toxice de sinteză. Profesorul Takagumi îşi va comenta singur cercetările. Între timp, el se odihneşte la hotelul Beau Rivage şi poartă discuţii cu colegii săi francezi."

 

 

 

124. GROTA

 

După tunel urmează o cavernă. Cruciatele nu au nimerit însă într-o fundătură. Grota se continuă cu o galerie lungă şi stâncoasă, prin care aerul proaspăt circulă nestânjenit.

Şi cruciada înaintează întruna.

Furnicile ocolesc formele mari