Cele ce merg pe tavan trec peste stalactite. Pe alocuri, stalactitele şi stalagmitele se unesc, formând coloane înalte. E greu atunci să mai deosebeşti susul de jos!

În cavernă colcăie o întreagă faună specifică. Se găsesc acolo adevărate fosile vii. Majoritatea sunt oarbe şi depigmentate: mici crustacee albe care le fug din cale, miriapode ce se târăsc, insecte cavernicole ţopăind agitate. Crevete translucide, cu antenele mai lungi decât corpul, înoată prin ochiurile de apă.

Într-o adâncitură, 103 descoperă un grup de ploşniţe cavernicole urât mirositoare, care se dedau orgiilor lor obişnuite, manevrându-şi sexul cu capăt perforant. Belokaniana ucide o bună parte din ele.

O furnică gustă dintr-o ploşniţă prăjită de acidul lui 103 şi declară că este mai bună de mâncat caldă şi calcinată decât rece şi crudă.

Ia uite, îşi zice ea, am putea frige carnea în băi de acid.

Aşa se produc deseori descoperirile gastronomice: din întâmplare.

125. ENCICLOPEDIE

OMNIVORE: Stăpănitorii Pământului nu pot fi decât omnivori. Capacitatea de-a îngurgita toate varietăţile de hrană este o condiţie sine qua non pentru a-ţi putea extinde specia în spaţiu şi în timp. Pentru a te afirma ca stăpân al planetei, trebuie să fii în stare să înghiţi orice fel de aliment pe care îl produce aceasta.

Un animal dependent de o singură sursă de hrană îşi va vedea existenţa ameninţată în caz că această sursă dispare. Câte specii de păsări nu au pierit fără urmă pentru că se hrăneau cu un singur soi de insecte, iar acestea au emigrat la un moment dat fără ca ele să le fi putut urma? Marsupialele care se hrănesc doar cu frunze de eucalipt sunt deopotrivă incapabile să călătorească sau să supravieţuiască în regiunile despădurite.

Omul, la fel ca furnica, libărcile, porcul şi şobolanul, a înţeles-o. Aceste cinci specii gustă, mănâncă şi digeră practic orice aliment şi chiar şi orice resturi alimentare. Aceste cinci specii pot deci râvni la titlul de animal stăpănitor al lumii. Mai există un punct comun: aceste cinci specii îşi modifică în permanenţă bolul alimentar pentru a se adapta mai bine mediului înconjurător. Ele sunt, aşadar, deopotrivă constrânse să facă teste înainte de-a îngurgita noi alimente, astfel încât să evite epidemiile şi intoxicaţiile.

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II.

126. MOMEALA

Când notiţa apăru în Écho du dimanche, Laetitia Wells şi Jacques Méliès rezervaseră deja o cameră la hotelul Beau Rivage pentru profesorul Takagumi. Câteva bacşişuri împărţite cum trebuie le permiseseră să ridice în interiorul ei un perete fals şi să instaleze o aparatură de control foarte sofisticată.

Fixară de jur-împrejurul încăperii camere video, care se declanşau, datorită unui sistem sensibil de alarmă, la o simplă adiere. În sfârşit, întinseră pe pat un manechin cu înfăţişare niponă.

După care se aşezară la pândă.

― Pun rămăşag că vor apărea nişte furnici! azvârli, comisarul Méliès.

― De acord. Eu una, pariez că va veni o fiinţă omenească.

Nu le mai rămânea decât să aştepte ca să vadă ce fel de peşte le va muşca din momeală.

127. ZBOR DE RECUNOAŞTERE

O lucire infimă de lumină apare în depărtare.

Aerul se face mai cald. Cruciatele grăbesc pasul. Înşiruite într-o coloană lungă, ele părăsesc întunecimea răcoroasă a grotei, ieşind pe o cornişă însorită.

Prin văzduh zboară nişte libelule. Iar atunci când spui libelule, spui fluviu. Cu siguranţă că ţinta cruciadei nu se mai află de acum prea departe.

103 alege cel mai frumos rinocer, numit "Marele Corn", dat fiind că are cel mai lung apendice nazal, şi, agăţându-se cu ghearele de chitina lui, îl roagă să decoleze într-un zbor de cercetare. Douăsprezece artileriste aeropurtate o însoţesc, pentru a-i asigura protecţia în caz că s-ar întâlni cu vreo pasăre.

Împreună, se lasă purtate de vânt şi coboară în picaj spre fluviul care scânteiază în soare.

Alunecare printre straturile de aer.

Într-o sincronizare desăvârşită, cele douăsprezece insecte zburătoare îşi înfig capetele aripilor într-un ax imaginar şi virează la stânga.

Manevra este atât de rapidă, că 103 se pomeneşte lipită de bidiviul ei de către forţa centrifugă.

Prospeţimea aerului o îmbată.

În văzduhul acesta de azur, totul pare atât de limpede şi de strălucitor! S-a terminat cu asaltul nenumăratelor mirosuri ce obligă insectele la o vigilenţă necontenită. Aici nu mai există decât efluviile transparente ale aerului la fel de transparent.

Cei doisprezece scarabei îşi încetinesc bătăile aripilor şi planează în linişte.

Jos, pe pământ, se vede o înşiruire de forme şi culori.

Escadrila coboară razant. Splendidele nave de război lunecă printre sălcii plângătoare şi arini.

103 se simte în largul ei stând pe "Marele Corn". Tot aflându-se în apropierea scarabeilor-rinocer, a învăţat să-i recunoască. Bidiviul ei posedă nu numai cornul cel mai înalt şi mai ascuţit din toată escadrila, ci şi labele cele mai musculoase şi aripile cele mai lungi. "Marele dorn" mai prezintă un avantaj: este singurul care s-a gândit cum anume să zboare pentru a le permite artileristelor să ţintească mai uşor şi ştie de asemenea să facă la timp cale-ntoarsă dacă este urmărit de vreun prădător înaripat.

Prin intermediul unor parfumuri simple, 103 îl întreabă dacă scarabeilor le place călătoria. "Marele Corn" răspunde că trecerea prin grotă a fost neplăcută şi grea. E rău să fii închis într-un coridor întunecat. Marile coleoptere au nevoie de spaţiu. În afară de asta, a mai prins, la fel ca şi alţi camarazi de-ai lui, nişte conversaţii în care era vorba despre nişte "zei". "Zei" este cumva o altă denumire pentru "Degete"?

103 separată destul de evazivă. Nu trebuie ca "boala stărilor sufleteşti" să cuprindă toate speciile mercenare. Altfel, polemica s-ar putea amplifica şi cruciada s-ar termina înainte chiar de a fi atins capătul lumii.

"Marele Corn" semnalează o regiune cu turbă. Or, scarabeilor din sud tocmai în turbă le place să se adăpostească. Unii sunt de-a dreptul surprinzători. Fiecare coleopter are particularitatea lui, încât nici o specie nu seamănă cu alta. Meridionalii aceştia s-ar putea dovedi şi ei utili cruciadei. De ce să nu îi recruteze? 103 este de acord. Orice ajutor e de folos.

Zboară.

Miresme de cucută, de nu-mă-uita de mlaştină şi