contact al lui Britt-Marie cu pizzeria și baza de agrement sunt în acea zi de ianuarie când Britt-Marie oprește mașina ei albă în parcarea dintre cele două. Primul contact cu fotbalul este mingea care o pocnește zdravăn în cap.

Asta se întâmplă chiar după ce îi explodează mașina. Pe scurt, s-ar putea spune că prima impresie a lui Britt-Marie despre Borg și viceversa n-a fost tocmai una pozitivă.

•

Explozia propriu-zisă, mai exact, se întâmplă chiar în clipa în care Britt-Marie intră în parcare. Pe partea dreaptă, Britt-Marie e cât se poate de sigură. Și, dacă i s-ar cere să descrie sunetul, ar zice că a fost un soi de CA-BUM!!! Cuprinsă de panică, dă drumul și ambreiajului, și frânei, la care mașina tușește de parcă a speriat-o careva în timp ce mânca floricele de porumb și, după câteva derapaje mult prea dramatice pe băltoacele înghețate de ianuarie, se oprește brusc în fața clădirii pe care scrie, cu litere fluorescente roșii, mai mult sau mai puțin funcționale, „PIZZ R E”. Britt-Marie sare din mașină, de frică să nu ia foc în urma exploziei. Nu ia foc. Rămâne derutată pe loc, singură în parcare, în acea tăcere pe care o poți întâlni doar în localități mici și niciodată în orașe mari. Ceea e ce un pic enervant. Își netezește fusta și apucă mai strâns baierele genții.

O minge de fotbal se rostogolește peste pietrișul parcării, pe lângă mașina lui Britt-Marie, spre o altă clădire pe care scrie: BAZĂ DE AGREMENT. în clipa următoare, se aud niște bufnituri, ca și cum cineva centrifughează pături și pietre în mașina de spălat. Ceea ce n-are niciun sens, dar Britt-Marie a văzut destule bizarerii în spălătoria comună a blocului în care locuiau ea și Kent, ca să nu se mai mire de nimic. Că fiecare face cum poftește în ziua de azi, firește!

Își scoate lista din geantă. Primul punct de pe listă e „Călătorie – Borg”. Bifează satisfăcută punctul. Următorul este „Ia cheia de la poștă”.

Își scoate telefonul mobil pe care i l-a dat Kent acum cinci ani și îl folosește pentru întâia oară.

— Da, răspunde fata de la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă.

— Mai nou așa se răspunde la telefon? întreabă Britt-Marie.

Binevoitoare. Nu critică, nu.

— Ce?! zice fata mirată, încă în sfântă inconștiență, neștiind că dacă Britt-Marie a ieșit din biroul Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă nu înseamnă neapărat că a ieșit și din viața ei.

— Am ajuns în localitatea cu pricina, Borg. Se aud niște bufnituri îngrozitoare și mi-a explodat mașina. Unde e poșta? întreabă Britt-Marie.

— Britt-Marie? întreabă fata după o clipă de ezitare, sperând ca răspunsul să fie „Nu”.

— Te-aud foarte rău, să știi! o informează Britt-Marie.

— A explodat? întreabă fata.

— E ceva cu mașina, da. A explodat, am auzit eu! o lămurește Britt-Marie.

— Ești OK? întreabă fata îngrijorată.

— Normal că sunt! Dar cum rămâne cu mașina?

— Păi… e mașina ta, spune fata.

— Ha! constată Britt-Marie.

Tac amândouă câteva clipe.

— Alo? zice Britt-Marie.

— Da! zice fata.

— Da, zi! o îndeamnă Britt-Marie.

— Nu știu nimic despre mașini, încearcă fata.

Britt-Marie răsuflă cât se poate de răbdătoare.

— Ai zis să sun dacă am întrebări, îi amintește ea.

Nici Britt-Marie nu știe mare lucru despre mașini. N-a condus decât de câteva ori după ce s-a măritat cu Kent, fiindcă nu mergea nicăieri fără el, iar Kent e un șofer formidabil.

— Am vrut să spun întrebări despre… job, oftează fata la capătul firului.

— Ha! Că doar asta contează, firește, cariera! Că dacă crăp eu în vreo explozie, ce contează! constată Britt-Marie.

— Nu asta am vrut să zic, murmură fata.

— Ba poate chiar e mai bine să crăp! Că atunci aveți voi o slujbă în plus de dat la alții. Și dă bine și în statistici, firește! zice Britt-Marie.

O zice cât se poate de binevoitoare. Deloc cu aerul că și-ar plânge de milă. Lasă că știe ea cum e cu statisticile! Atâtea scriu ziarele despre statistici, că abia dacă mai rămâne loc și pentru câte un careu de cuvinte încrucișate.

— Britt-Marie, chiar nu… zice fata.

— Se-aude foarte rău! o informează Britt-Marie și închide.

Binevoitoare, firește.

•

Dincolo de clădirea care se presupune a fi baza de agrement, răsună încă vreo câteva bufnituri. Baza nu e închisă, dar urmează, așa i-au zis lui Britt-Marie ieri la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă. Doar că n-au apucat să o închidă, că la ultima ședință a Consiliului Local erau atâtea pe listă să fie închise, încât n-au mai apucat să discute și despre baza de agrement, că riscau să întârzie la masa anuală de Crăciun a angajaților. Întrucât masa de Crăciun era imposibil de amânat, s-a amânat închiderea bazei de agrement până la următoarea ședință, care, la rându-i, a fost amânată până la sfârșitul lui ianuarie, din cauza vacanțelor de Crăciun ale consilierilor. Desigur, responsabilul cu comunicarea al Consiliului era însărcinat să comunice treaba asta Departamentului pentru Resurse Umane, dar responsabilul a plecat în vacanță și a uitat să comunice respectiva chestiune. Drept urmare, postul de administrator al bazei de agrement a fost trimis la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă la începutul lunii ianuarie, când Departamentul pentru Resurse Umane al Consiliului Local a descoperit că baza de agrement nu avea administrator. Și pe scurt, și pe lung, așa s-au petrecut lucrurile când Britt-Marie a primit slujba.

În orice caz, slujba nu e doar excepțional de prost plătită, ci și pe termen limitat, dată fiind închiderea iminentă a bazei de agrement peste trei săptămâni, când va avea loc ședința amânată a Consiliului. În plus, baza asta de agrement e în Borg, despre care tot ce poți să zici de bine este că e la șosea. Prin urmare, nu prea s-a înghesuit lumea să aplice pentru postul vacant.

Dar întâmplarea a făcut ca fata de la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă să mănânce, fără nicio tragere de inimă, somon împreună cu Britt-Marie și să-i promită că va încerca să-i găsească o slujbă. A doua zi dimineață, Britt-Marie a bătut din nou