Armele contondente au toate ca model primordial buzduganul, evoluat dintr-o simplă măciucă primitivă. Datele culese până în prezent ne îndrituiesc să credem că absolut toate rasele de zmei, actuale sau fosile, au folosit sau folosesc buzduganul. Arme enorme de piatră (mai târziu de bronz, fier şi chiar plumb) imposibil de ridicat de mâna omului, se găsesc presărate în vadurile râurilor sau în situri arheologice, unde sunt exhumate alături de cranii cu mari orbite omeneşti, dar cu colţi uriaşi pe mandibule şi prelungite cu o coloană vertebrală de şopârlă. Buzduganele din muzeele lumii, mai vechi sau mai noi, sunt specifice fiecărei rase:

  ^ Zmeul zmeilor foloseşte aşa-numitul „Numele Tatălui”, un soi de baros din platină de o puritate atât de înaltă încât, prin calităţile sale conductoare, atrage fulgerul din înaltul cerului şi-l prăvăleşte asupra adversarului. Dacă acesta nu piere din prima flacără albăstruie, primeşte direct în ţeastă o a doua lovitură, de data aceasta cu buzduganul însuşi. Cei din urmă zmei ai zmeilor folosesc buzdugane de titan, ca să nu poată fi detectate de radare.

  # Zmeul sur de văgăună roteşte cu dexteritate deasupra capului ceea ce el numeşte „Toroy-Pan”

 (literal: Distruge-Tot), o bilă de fier legată cu sârmă, asemenea ciocanelor din proba olimpică. O învârte atât de repede, încât fierul se-ncinge la roşu prin frecarea cu aerul. Când arma se găseşte pe linia adversarului, tarantulele îi fac zmeului un semn cu labele pe umeri, iar acesta dă drumul bilei. Vai de el, însă, dacă o face prea devreme sau prea târziu: bila atunci nu mai porneşte, iar sârma se învârte în jurul corpului nefericitului zmeu, tăindu-l fin, în feliuţe ca de salam. Acest accident se petrece, însă, destui de rar.

  fc Buzduganul zmeului cu colţi constituie un frumos exemplu de simbioză cu corpul posesorului. Când micul zmeu se naşte, tatăl său, în cadrul unui frumos ceremonial, îi aşază în palma dreaptă o să-mânţă de Leucă (leuca draco), arbust de esenţă dură care creşte doar pe platourile înalte din Altai. Pruncul simte-n aceeaşi clipă o arsură în podul palmei şi-nce-pe să urle sălbatic, la care tatăl îl anesteziază prompt cu buzduganul propriu. Lovit cu Leuca, pruncul a primit botezul obştii în care se va integra. Din sămân-ţă va creşte cu timpul o Leucă viguroasă, având rădăcini adânc împlântate în zmeu, pe care-l parazitează, dar îl şi apără.

  ^ Până şi dinele de zmeu, rasă patrupedă, are buzdugan. Renunţând de milenii la reproducerea sexua-tă, falusul său a fost eliberat de vechile atribuţii şi, sub numele de Buul-Ann (onomatopee lipsită de conţinut noţional), a devenit o armă redutabilă.

  fc Muma zmeilor foloseşte Moaca, un cap de om preparat special ca să devină dur ca bazaltul, înfipt într-o coadă de palisandru. Moaca apare când nu te-aştepţi în mâna acestei bătrânici pe care ai tot trece-o strada, când înainte, când înapoi, din zori şi până-n seară.

  # Adevăratul buzdugan este cel Cu Trei Peceţi, arma de atac a zmeului mioritic. După unghiul din care e privit, acest super-buzdugan poate părea în-spăimântător (partea cu ţepii) sau îmbietor (partea cu perna), într-adevăr, inventatorul acestei adevărate lănci a lui Ahile, legendarul mioritic Ursan, „pletos ca zimbrul, cu pieptul gros şi lat”, este reprezentat în balade, hronir-uri, saga şi bâlnii ca dormind „culcat pe buzdugan”. La fel procedează toţi zmeii carpatini, fiecare căptusindu-şi scula cu o perniţă dolofană. Buzduganul Cu Trei Peceţi, azvârlit în nouri, e prins de zmeu pe degetul mic, hipertonifiat prin îndelungate flotări.

  fr Animicştiutorul ar avea, în loc de buzdugan, faimosul Toiag cu Urechi. Nu se ştie de ce acest toiag e atât de faimos, dar i se zice astfel, obligatoriu, aşa cum lui Ahile i se zice „cel iute de picior” şi Arno-tenilor, „adevăraţii Arnoteni”.

  fr Zmeul zmeelor poartă, atârnat de cureaua de la nădragi, un buzdugănuţ numit Fâţă, niciodată folosit. Totuşi, un ins care şi-ar pierde Fâţa ar ajunge de batjocura semenilor.

  fc Zmăul este marele campion la aruncarea cu buzduganul. Acesta se numeşte Matrak (zeul suprem al zmăilor) şi are nouăzeci şi nouă de ocale. Din fericire, fiecare oca – bilă de aramă cu ghivent – poate fi deşurubata din coadă şi aruncată separat. La sfârşit, se consideră că a fost aruncat buzduganul cu totul. Ţinta favorită a zmăilor a fost întotdeauna discul rotund şi luminos al lunii. O prorocire spune că acel zmău care va ciobi cu buzduganul buza lunii va stăpâni întreg Tărâmul Celălalt. Cunoscând ambiguitatea prorocirilor, mai toţi zmăii şi-au alintat de-atunci soţiile cu numele gingaş de Luna.

 & Este cu neputinţă să spunem cum îşi numesc buzduganul zmeii asiatici, dar îl numesc foarte convingător. Cel puţin aşa afirmă ceilalţi zmei. Singurul capturat, păstrat la British Museum, este un obiect alungit, cu câteva butoane roşii la extremităţi. Specialiştii au convenit să-l numească Băţul Bucuriei. Nu se ştie cum se utilizează.

  # în fine, zmeul comun foloseşte în luptă Buzduganul.

  Armele tăioase nu sunt alintate cu nume şi porecle, dovadă a statutului lor inferior faţă de cele contondente. Pur şi simplu, toţi reprezentanţii rasei zmeilor, indiferent de sex, poartă înfipte în brâu, atârnate de cingătoare, ascunse în carâmbul cizmei, bălăngă-nindu-li-se între picioare şi încurcându-i la mers tot soiul de lame tăioase de tipul sabie, spadă, floretă, paloş, pală, iatagan, hanger, cuţit, pumnal, stilet, briceag, brici, şiş, şuriu, topor, toporaş, toporişca, secure, bardă, halebardă, satâr, machetă etc. Mai toate, dat fiind pronunţatul gust pentru baroc şi rococo-ul târ-ziu al zmeilor, sunt strunjite în forme atât de şerpuitoare, încât seamănă bine cu florarele de plastic ale elevilor.

  Armele energizante, specifice zmeilor comuni, sunt în număr de trei: cămaşa de forţă, cravata de forţă şi costumul de forţă. Ele acţionează ca nişte acumulatori de energie. Când un zmeu a îmbrăcat cămaşa de forţă – numită uneori şi cămaşa morţii – se crede că poate capta culorile din mediul înconjurător pe care, transformate într-o pastă vâscoasă, le proiectează asupra duşmanului. Peisajul din jur ar ră-mâne mult mai palid pentru circa o