Pionierii insulei Lincoln îşi recuceriseră deci locuinţa, fără să fie nevoiţi să treacă prin fostul cana! şi fiind astfel scutiţi de o muncă grea de zidărie.

Ultimele ore ale acestei zile le hărăziră înmormîntării maimuţelor; apoi, pionierii puseră totul în ordine prin camere, unde, cu toate că nepoftiţii musafiri răsturnaseră mobilele, din fericire, însă, nu spărseseră mai nimic. Nab aprinse din nou focul la bucătărie şi rezervele din cămară fură folosite la pregătirea unui prînz, din care se înfruptară pe săturate.

Jup nu fu uitat nici el şi mîncă cu poftă cîteva migdale şi o parte din rădăcinile pe care le puseseră înainte în mare cantitate. Pencroff îi dezlegase numai braţele, socotind nimerit să-i lase totuşi picioarele legate, pînă cînd se va mai obişnui cu oamenii. Înainte de culcare, stînd în jurul mesei, Cyrus Smith şi tovarăşii săi discutară cîteva planuri, ce trebuiau neîntîrziat puse în aplicare. Printre acestea, cele mai însemnate şi mai grabnice erau: construirea unui pod peste rîul Mercy, care să lege direct partea de sud a insulei cu Casa de Granit, şi întocmirea unui ţarc destinat muflonilor sau altor animale cu lînă, pe care aveau să le prindă. Amîndouă aceste planuri rezolvau problema îmbrăcămintei, care devenise cea mai importantă. Într-adevăr, podul le înlesnea să transporte învelişul balonului, din care voiau să-şi facă rufe, iar ţarcul de animale trebuia să le dea lînă pentru îmbrăcămintea de iarnă.

În ceea ce priveşte crescătoria, Cyrus Smith avea de gînd s-o aşeze la izvorul Pîrîului Roşu, pentru ca animalele să. găsească cu uşurinţă păşuni bogate şi mereu proaspete. Drumul dintre platoul Grande-Vue .şi izvoare era în parte bătătorit, aşa că transporturile vor fi uşurate şi dacă vor avea un căruţ mai bun şi dacă vor izbuti să prindă vreun animal de tracţiune.

Dar dacă nu era nici un neajuns ca această crescătorie să fie aşezată departe de Casa de Granit, nu se putea spune acelaşi lucru despre curtea de păsări, asupra căreia Nab atrăsese atenţia tovarăşilor săi. Într-adevăr, păsările trebuiau să fie la îndemîna bucătarului şi nici un loc nu părea mai potrivit decît partea aceea a malurilor lacului, din jurul vechiului canal. Păsările acuatice se vor simţi acolo tot atît de bine ca şi celelalte, iar cu perechea de galinacee, prinsă la ultima lor excursie, vor face cea dintîi încercare a lor de domesticire.

A doua zi, la 3 noiembrie, începură noile lucrări în vederea construirii podului. Toate braţele fură folosite în această lucrare. Coloniştii, ajunşi de astădată dulgheri, cărară pe plajă ferăstraiele, topoarele, foarfecele, ciocanele.

Acolo, Pencroff făcu următoarea observaţie:

— Şi dacă în lipsa noastră i s-ar năzări domnului Jup să tragă scara, pe care ne-a aruncat-o ieri atît de politicos ?

— S-o legăm bine la capătul de jos, răspunse Cyrus Smith. Ceea ce şi făcură, proptind-o cu doi ţăruşi înfipţi adînc în nisip. Apoi, pionierii, urcînd malul stîng al rîului Mercy, ajunseră repede la cotul rîului.

Se opriră să cerceteze dacă nu era locul cel mai potrivit pentru un pod.

Într-adevăr, de aci pînă la portul Balonului, descoperit abia în ajun pe coasta sudică, depărtarea era de numai trei mile şi jumătate, iar de la port nu era greu de făcut un drum, care să uşureze legătura dintre Casa de Granit şi sudul insulei.

Atunci, Cyrus Smith împărtăşi tovarăşilor săi un plan uşor de înfăptuit şi foarte avantajos, la care se gîndea de cîtva timp. Era vorba de izolarea completă a platoului Grande-Vue, punîndu-l la adăpost de orice atac posibil. În felul acesta, Casa de Granit, Căminul, curtea de păsări şi toată partea superioară a platoului, destinată culturilor, erau ferite de stricăciunile pe care le puteau pricinui animalele.

Nimic mai uşor decît îndeplinirea acestui plan şi iată cum socotea inginerul să procedeze: El constatase că platoul era apărat din trei părţi de diferite cursuri de apă, fie artificiale, fie naturale.

La nord-est se afla lacul Grant.

La nord curgea rîul pe care îl descoperiseră de curînd, care îşi săpase albia de pe platou pînă pe plajă, întrerupt în cursul său doar de cascadă şi ar fi fost de ajuns să-i lărgească albia, ca să pună stavilă incursiunii animalelor.

Partea de est era mărginită de mare, începînd de.la punctul de revărsare a noului rîu, pînă la revărsarea rîului Mercy.

La sud curgea rîul Mercy, de la punctul .său de revărsare pînă la cotul unde trebuia făcut podul,.

Rămînea deci deschisă numai partea de vest a platoului, cuprinsă între cotul rîului şi unghiul sudic al lacului, pe o distanţă mai scurtă de o milă. Pentru a izola platoul şi în partea aceasta, nu aveau decît să sape un şanţ larg şi adînc, care să fie umplut cu apele lacului, formînd astfel şi o a doua cascadă, care avea să se verse în rîul Mercy. E drept că această lucrare ar fi coborît niţel nivelul lacului, dar Cyrus Smilli observase că debitul de apă al Pîrîului Roşu era destul de mare, pentru a compensa această pierdere.

— În felul acesta, adăugă inginerul, platoul Grande-Vue va fi o adevărată insulă, înconjurată de apă şi legată de restul domeniului prin podul pe care îl vom face peste rîul Mercy, prin cele două punţi pe care le-am aşezat lîngă cascadă şi prin alte cîteva podeţe pe care le vom construi mai tîrziu: unul peste şanţul de care vă spuneam şi al doilea peste Mercy. Iar dacă aceste poduri şi podeţe le vom construi în aşa fel, încît să poată fi ridicate la nevoie, platoul GrandeVue va fi la adăpost de orice surpriză.

Toată lumea fu de aceeaşi părere şi Pencroff, ridicînd toporul, strigă:

— Să ne ocupăm de pod !

Aceasta era lucrarea cea mai grabnică. Ei aleseră copacii, îi tăiară, îi curăţară de crengi şi făcură grinzi, scînduri şi scîndurele. La capătul sprijinit de ţărmul drept al rîului, podul avea să fie fix, iar la capătul opus, mobil, în aşa fel, încît să se poată ridica cu ajutorul unui scripete, aşa cum văzuseră ei la unele poduri.

Cu toate că munceau cu pricepere, această lucrare însemnată le răpi destul de mult timp, fiindcă rîul era larg