Kunze aleargă în cerc, precum o găină speriată.

– Fiţi atenţi cu alea! Fiţi atenţi cu alea! bolboroseşte el agitat. Aliniaţi-le frumos în şiruri şi nu amestecaţi calibrele, că altminteri n-o să fim niciodată în stare să le alegem din nou.

Când un tun de 105 mm cu ţeavă lungă alunecă în râul din apropiere, Kunze se prăbuşeşte disperat pe un morman de obuze.

– Nu pune la inimă, îl linişteşte Porta, întinzându-i un sandvici cu cârnaţi. Ce mai e un tun în ziua de azi? Oricum vom pierde războiul.

În următoarele trei zile, din marea hală nu răzbate decât vacarmul ciocanelor şi al ferăstraielor. Din când în când, Comitetul Meciului se întruneşte la reşedinţa mecanicului-şef Wolf, unde se servesc "mere cereşti" şi prăjituri jidăneşti, clătite cu "şampania săracului", amestec de şliboviţă şi bere.

– Cine o să fie câştigătorul? întreabă Micuţul, aruncând o bucată mare de "măr ceresc" în gura larg deschisă.

– Câştigătorul, se-nţelege! răspunde Porta, mestecând prăjitură jidănească.

– Cum aşa? rânjeşte Micuţul şiret. Când David şi cu mine puneam la cale meciuri pentru obsedaţii de sport, în Heyn Hoyerstrasse, ştiam cine va fi câştigătorul cu mult înainte de-a începe meciul.

– Va să zică, asta vrei să ştii, râde Porta vulpeşte, Totu-i uns. Oamenii mizează pe cine trebuie, astfel încât câştigătorii să fim noi. Ne vom alege c-o grămăjoară frumuşică de zurgălăi.

– Şi dacă suntem prinşi cu mâţa-n sac? intervine Albert, tremurând din sprâncene.

– N-o să ne rămână altceva de făcut decât să o tăiem la rusnaci cât ne ţin picioarele.

– Aici nu suntem halitori de banane africani, rânjeşte Wolf. Avem şase bumbăceli înaintea celei principale, băieţaş, şi în astea şase meciuri, mărcuţele vor începe să curgă. În caftul principal, bătaia de categorie grea dintre campionul rus şi ăl neamţ, intrăm în acţiune.

– Şi, bineînţeles, Germania Mare va învinge, declară Heide, cu o siguranţă de sine patriotică. Surâde cu zâmbetul victoriei.

– Nu, nu, amice, tocmai p-asta n-o s-o facă Marea Germanie, rânjeşte Porta, împungându-l conspirativ cu cotul în coaste pe mecanicul-şef Wolf. Toţi fraierii lepădaţi de-o târfă nemţoaică plină cu svastici şi alte dichisuri vor susţine bătrâna Germanie în drumul spre victorie, şi toţi marafeţii pe care-i vor putea aduna se vor vărsa în talerul îngrămăditului de neamţ.

– Şi vor pierde tot, strigă Wolf entuziasmat, pentru că Untermenschul sovietic îl va bate pe nobilul reprezentant al Herrenvolkului german de se va căca pe el.

– Nu vă temeţi că veţi avea necazuri? întreabă îngrijorat Bătrânul.

– Nici pomeneală, răspunde Porta, cu ochi strălucitori. Singurii care vor avea necazuri vor fi tolomacii care-au ţinut cu neamţul. După ce primele şase bătăi se vor fi sfârşit, vor trage cu toţii chiote de victorie germană. Într-atâta vor fi pierduţi în înfumurare încât, atunci când va fi să-nceapă spectacolul ăl mare, îşi vor amaneta şi izmenele ca să poată miza, convinşi că nemţii sunt de necucerit.

Entuziasmat, Wolf îşi repede pumnul în masă cu atâta forţă încât "merele cereşti" se leagănă în farfurie şi un strop de gem îi sare pe trabuc.

– O să turbeze, face sumbru Bătrânul, şi pe urmă vor fi probleme - cu "P" mare!

– Până atunci ne vom fi luat tălpăşiţa, rânjeşte Albert.

– De unde ştim că luptătorii nu se înţeleg între ei cum să ne tragă pe noi în piept? se interesează Barcelona, bănuitor din naştere. Cineva le-ar putea vinde pontul că treaba e rentabilă.

– Ai dreptate întrucâtva, admite Porta. Am face bine să luăm măsuri în privinţa asta, ca să fim siguri că ne aflăm în jumătatea potrivită. Dar cum oare?

– Cuşti! face Micuţul cu gura plină de dulceaţă.

– Cuşti? întreabă Porta sec.

– Cuşti pentru maimuţe, ridicate până sub acoperiş, zbiară Micuţul, rânjind cu toată faţa. E un tip în oraş, în Palima, care ţine un magazin de animale şi care are o mulţime de chestii din astea. Chiar acum are una straşnică, cu o panteră neagră înăuntru, o bestie fioroasă cu ochi galbeni. Dac-o ia la goană, ar face-o şi pe-o călugăriţă rablagită să bată recordul mondial la viteză.

– Fără pantere, protestează nervos Bătrânul. E un ordin! Nu vreau să ştiu nimic de pantere.

– De ce nu? întreabă Porta candid. Te-ai putea distra de minune cu un asemenea pisoiaş.

– Te-ai ţicnit! ţipă Barcelona, luându-i partea Bătrânului. Îţi dai seama ce mănâncă?

– Oameni, recunoaşte fericit Micuţul. Cunosc o mulţime de indivizi pe care i-aş da cu plăcere unei pantere negre să-i halească.

– Quel bruit pour une omelette, observă sec micul legionar. Mai bine cumpărăm cuşca fără panteră.

– Are şi nişte cuşti pentru execuţie, ca aia în care l-au înălţat pe jidanul Süss, explică Micuţul. Tipului i se leagă o sforicică de gât, e săltat cu tot cu cuşcă, se deschide podeaua şi omul cade până ce ajunge la capătul funiei. Apoi se opreşte brusc, cu gâtul rupt.

– Nu văd Cum am putea folosi aşa ceva, face Porta, gânditor. Doar n-o să-i executăm pe boxeri.

– Câteodată eşti bătut în cap, strigă nerăbdător Micuţul. N-or să aibă nici o funie în jurul gâtului. Îi ridicăm doar sus în cuştile astea. Astfel, nu poate ajunge nimeni la ei ca să le vorbească şi să ne tragă-n piept. De îndată ce sună gongul, deschidem podeaua cuştilor, cei doi rahaţi fleoşcăie în ring şi-ncep să-şi care pumni!

– Pare că-i o idee bună, admite Porta. Ar fi o noutate în pugilism - să-ţi pice din cer doi inşi de categorie grea.

Mecanicul-şef Wolf scoate un trabuc şi-şi scapără bricheta din aur cu un clinchet preţios. Ţine trabucul între degetul mare şi arătătorul mâinii stângi, trăgând cu nesaţ câteva fumuri, pe care le suflă într-un nor dens deasupra mesei.

– Vom cumpăra cuşca cu tot cu panteră, face el gânditor, cu condiţia să mai putem face rost de încă o cuşcă. Îl băgăm pe neamţ într-una şi pe Untermensch în cealaltă.

– Şi cu pantera ce facem? întreabă Bătrânul, recapitulând rapid în minte câte alte animale mai avusese plutonul 2 în custodie.

– Cred că am putea găsi ceva şi pentru ea, râde Porta, servindu-se cu un trabuc de-al lui Wolf fără să ceară voie.

– Nu vreau s-o văd în tanc, face Bătrânul hotărât, realizând prea târziu că e totuşi pe cale să cedeze.

– Nici n-ai putea. Doar dacă ai scoate jumătate din turelă, hohoteşte Micuţul. Am văzut dihania. E doar un pui care n-a învăţat încă să muşte cum