Cărți «Cenusa si orhidee la New York descarcă top romane de dragosste .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Doi chelneri aduseră şampania sub directa supraveghere a maître d'hotel- ului care umplu personal paharele.
În clipa în care Jack Bolenee îşi încheia toastul, apăru primul său secretar, care-i aducea un ziar de seară cu o ştire de ultimă oră la subsolul primei pagini.
„Grav accident de automobil la Long Island Sound. O limuzină Chrysler Imperial, la bordul căreia se aflau cunoscuţii oameni de afaceri Samy Goldauer şi fratele acestuia Larry, s-a prăbuşit în East River în urma unei manevre greşite. Cei doi pasageri şi-au pierdut viaţa."
Bolence termină lectura articolului, apoi se plecă spre Mircea :
— Ce elegant lucrăm noi, îi vorbi el aproape în şoaptă, spre a nu fi auzit şi de tinerele invitate. Justiţia americană i-ar fi prăjit pe scaunul electric. Noi le-am asigurat o moarte onorabilă, cu articole la loc de cinste în marea presă. Să se mai spună că nu sîntem civilizaţi.
Mircea citi informaţia. Dar Antinous refuză să-şi arunce ochii asupra ei. Declară că nu-l interesează.
Bolence vru să restituie ziarul secretarului, dar acesta îi indică discret o informaţie telegrafică, publicată tot în pagina întîia, dar în extremitatea de sus.
„Capturarea unui mare grup de traficanţi de stupefiante care distribuiau marijuana, opiu şi heroină într-o serie de cluburi din Brooklyn frecventate de tineret. Pentru moment poliţia păstrează discreţie în legătură cu această senzaţională captură."
— Cine dracu o fi vorbit ? Inapoie ziarul. Ia-l de aici. Nu vreau să-mi stric seara.
— Ce s-a mai întîmplat ? întrebă Antinous.
— Mici necazuri. Ai tot timpul să le afli, zise Bolence.
— De acord, replică Antinous. Discutăm mîine despre ele.
Secretarul voi să se retragă, dar după o scurtă ezitare zăbovi în preajma lui Mircea.
— Ar mai fi ceva, care îl interesează mai mult pe Mr. Arccado.
— Spune-i lui, zise Bolence.
Mai înainte ca secretarul să fi apucat să dea urmare dispoziţiei şefului său, un bărbat între două vîrste, plin la corp, cu ochi rîzători şi obraz bucălat se apropie voios de Mircea.
— Paltin ! Mircea Paltin ! Ce e cu tine aici la Nev York ? Te ştiam la Roma ! Noul venit vorbise în cea mai curată românească. Mircea tresări. Îşi recîştigă însă imediat cumpătul Răspunse în englezeşte :
— Pardon ? Nu înţeleg.
Bărbatul făcu o mutră uluită. Replică tot în englezeşte.
— V-am confundat. Vă rog să mă iertaţi. Salută stingherit şi se retrase.
Bolence îl urmări cîteva clipe cu privirea.
— Întotdeauna m-au agasat tipii ăştia aiuriţi... îşi goli cupa de şampanie. Hai să dansăm, Minnie ! se adresă el uneia dintre tinerele însoţitoare.
Clătinîndu-se uşor, după libațiunile sale repetale pe altarul lui Bachus, o luă de braţ şi o conduse pe platoul de dans.
Secretarul lui Bolence se plecă la urechea lui Mircea :
— Acum o oră poliţia a ridicat toate registrele ascunse de Abe.
— Imposibil ! exclamă Mircea, adoptînd un aer de profundă consternare. Numai el şi cu mine cunoşteam tocul unde erau depozitate. Am să mă ocup personal de această chestiune.
Secretarul adăugă îngrijorat :
— Căderea acestor registre în mîna poliţiei duce Ia dezvăluirea unui întreg şir de operaţiuni financiare nedeclarate la fisc.
— Lui Jack am să-i vorbesc eu despre treaba asta. Poţi să pleci, zise
Mircea.
Secretarul se înclină şi părăsi restaurantul. Mircea îşi aprinse gînditor o ţigară. Trebuia să grăbească lucrurile.
*
* *
Jack Bolence se trezi din somn. Soarele, disc de arama incandescentă, se ridicase deasupra orizontului, întrezărindu-se prin dantelăria zgîrie-norilor din Manhattan, profilaţi pe East-River. în dormitorul somptuos o lumină caldă aurea pereţii tapetaţi cu mătase şi mobilierul Louis-Philippe.
Jack Bolence îşi simţea gura amară. Inevitabilele consecinţe ale festinurilor de cai'e nu se putea lipsi. Banchetul din ajun fusese foarte reuşit. Cu excepţia veştilor neplăcute din ziar, petrecerea satisfăcuse pe toţi convivii.
Îi fugi gîndul la Barracuda. Bietul Barracuda. Zăcea acum pe un catafalc, aşteptîndu-şi înmormîntarea. O înmormîntare care avea să se desfăşoare cu o pompă destinată să arunce praf în ochii lumii.
Apoi îi reveniră în minte grupul de fete frumoase care le ţinuse compania. Frumoasă era viaţa. În seara din ajuns Antinous şi Vincenzo fuseseră de o exuberanță i n descriptibilă.
Deodată Bolenee îşi încreţi sprîncenele. îşi aminti de tipul care se apropiase de Vincent rostind un nume ciudat : Pal... Palton... Paltin... Da, Paltin !
Bolenee se scarpină în creştet. Unde mai auzise el numele ăsta ?
Sări din pat. Îşi aruncă pe umeri un halat şi se repezi în biroul de alături. Deschise un seif ascuns după un tablou de Chagal şi scoase din el un teanc de ziare, pe care începu să le răsfoiască unul cîte unul. Se opri la o gazetă italienească pe care o desfăcu la pagina doua. Acolo, în partea de sus, o informaţie era încadrată cu un creion roşu.
„În gara Monte San Viaggio, în urma unui accident de tren şi-a găsit moartea romancierul Mircea Paltin, care se afla în trecere spre Palermo, venind de la Roma."
Bolence confruntă datele. În aceeaşi zi şi cu acelaşi tren, călătorise de la Roma la Palermo Vincenzo Genovese. Explicaţia era limpede. Ruşinos de limpede. Înjură furios. Se repezi la telefon. Formă numărul noii reşedinţe de la Port Chester a lui Vincenzo Genovese, sau a aceluia care se ascundea sub acest nume. Şi acest personaj nu putea fi decît Mircea Paltin.
Îi răspunse Frankie.
— Hello ! Jackie Bolenee la telefon. Vreau să vorbesc cu Chariie.
— Mr. Accardo doarme Nu pot să-l deranjez.
— Cheamă-l, te rog, trebuie să-i fac o comunicare urgentă.
— Bine. Un moment.
Bolenee aştepta plin de nervi, ronţăindu-şi unghiile, îi răspunse tot vocea lui Frankie.
— Regret, Mr. Accardo nu se află în dormitorul său. Patul e neatins. Bolence lăsă telefonul să cadă în furcă. Ridică receptorul şi formă alt număr.
— Johnny ! Vorbeşte Bolence. Dă alarmă generală. Toate gările, porturile şi aeroporturile de pe întreg teritoriul Statelor Unite să fie puse sub control. Charlie Accardo trebuie reţinut cu orice