aruncă o privire piezişă la briciul din m î n a lui Frankie. Lama ştearsă conştiincios reflecta în sein teieri metalice razele lunii. Durerea ascuţită d i n pîntece se repetă, de data aceasta mai puternică, mai fulgerătoare.

Williams avu senzaţia că un fier înroşit în foc se răsuceşte în partea de jos a abdomenului. Poale că leziunea dinăuntru era mai gravă decît îşi închipuise el în primul moment. Trebuiau să-l ducă la spital. Orice clipă pierdută putea să-i fie fatală.

— Mr. Genovese, bolborosi el, terorizat de spectrul agoniei, am nevoie de un medic. Sînt rănit. Fie-ţi milă !

— Dar ţie ţi-a fost milă de Reggie Lascalzo ? Moartea se plăteşte cu moarte.

Îşi dădea seama că descoperise punctul slab al lui Williams. Insistă :

— Păcat de tine. Dacă te-ai vedea cum arăţi ! Mi-e teamă că n-ai să apuci răsăritul soarelui.

Williams îşi duse mîna la abdomenul care îl ardea din ce în ce mai îngrozitor.

— N-am fost decît un executant, se vaită el. L-am ucis pe Lascalzo, fiindcă nu aveam altă alternativă. Barracuda şi Yale au pus totul la cale. Barracuda ne avea la mînă pe toţi patru. Şi pe Mc Coo şi pe Flaschman şi pe

Franckfurter şi pe mine.

— Şi Landis ? întrebă Mircea.

— Landis nu era decît un paravan. Eventualele bănuieli trebuiau să cadă asupra lui. Landis nu are nici un amestec.

— Dar Bolence ?

— Nici Bolence nu ştie nimic. Totul a fost regizat de Barracuda şi de Yale. Williams gemu iarăşi :

— Mă doare foarte rău. Te implor, Mr. Genovese. Mircea se întoarse spre

Luke :

— Ia-l cu tine şi du-l la doctorul Humphrey.

Îşi amintise că în dosarul Genovese, pe care-I studiase Îa Palermo, figura şi numele acestui medic, în strînsa legături cu Mafia.

Williams făcu un pas spre Luke :

— Încă un moment, zise Mircea, oprindu-l cu un semn. Unde sînt ascunşi banii şi heroina ?

— Grosul se află în seiful secret din vila lui Barracuda de la Long Island.

— Bine, Williams. Poţi să pleci.

Luke şi Williams se urcară în Chevrolet-ul care demară, pierzîndu-se pe aleea umbrită de copaci.

Mircea se înapoie la Yale. îl măsură cu privirea din cap pînă în picioare.

— Mă întreb ce va spune Landis cînd va afla în ce încurcătură ai vrut să-l bagi.

Scoase din buzunar un magnetofon minuscul.

— Declaraţiile lui Williams sînt înregistrate pe bandă. Mîine banda asta îl va delecta pe marele boss. Să vedem ce ai să răspunzi. Ai putea să-mi satisfaci o curiozitate ? Care este rolul lui Benjy în afacerea asta ?

Charlie Yale îşi pierduse tot sîngele rece. Destăinuirile lui Williams il doborîseră. îşi dădea seama că sorţii săi de a mai ieşi cu faţa curată se reduseseră la zero. Era pierdut. Definitiv pierdut. Trebuia să încerce a-şi minimaliza responsabilitatea, aruncînd toată vina în spinarea lui Barracuda.

— Benjy a fost cumpărat de Barracuda, rosti el după o ultimă ezitare.

— Deci Bolence ?...

— E în afara acestei afaceri, declară el. Respira greu, ca şi cînd o mare povară i-ar fi apăsat pieptul.

— Şi eu am fost la mîna lui Barracuda, continuă Yale, care alunecase pe povîrnişul destăinuirilor. Aflase — ignorez sursa — că îmi însuşisem, nu de mult, o sumă de bani din casa organizaţiei. M-a şantajat, silindu-mă să intru în slujba sa. Aşa am ajuns să lucrez pentru el.

Mircea îl privi îndelung.

— Te plîng, Charlie Yale.

Secretarul lui Landis plecase capul în pămînl.

— Dacă mă ajuţi, Mr. Genovese, sînt gata să mai spun şi altele despre

Barracuda.

Mircea încercă un simţămînt de intensă satisfacţie. Cîştigase partida. Se întoarse spre oamenii săi,

—Luaţi-l, porunci el. Ne înapoiem la New York.

*

* *

 

Mircea îşi muie buzele în paharul cu vin alb, de un parfum şi o savoare fără rival.

Maître d'hotel-ul eu înfăţişare aristocratică de ambasador se înclină ceremonios.

— Chăteau la Tour Blanche 1946, declară el cu solemnitate, ca şi cînd ar fi rostit o incantaţie adresată zeilor.

— Excelent, recunoscu Mircea cu tonul ferm al unui cunoscător rafinat. Privirile lui se plimbară cu splendidă nepăsare prin somptuoasa sală a restaurantului Empire-Roofs, amenajat la etajul şaptezeci al unui zgîrie-nori din Mid-Town.

În jurul meselor împrăştiate cu studiată neorânduială în jurul platoului de dans, chelnerii în frac evoluau cu tăcută eficienţă, purtînd pe tăvi de argint preparate culinare de înaltă clasă. Smokingurile albe şi negre, toaletele de seară, bijuteriile, decoraţia florală, sfeşnicele cu luminări creau o ambianţă de lux şi bună dispoziţie.

Mircea gustă profiterolul de ciocolată. Se armoniza perfect cu vinul dulce.

— Ce şampanie ne-ai pregătit, Georges ? întrebă jovial Jack Bolence, după ce-şi degustă vinul din pahar.

— Veuve Cliquot 1912, replică maître d'hotel-ul cu profesională gravitate. Cea mai preţioasă şampanie din pivniţele noastre.

Bolence se întoarse spre Mircea :

— Vom destupa cîteva sticle cu cea mai preţioasă şampanie, în cinstea celui mai preţuit prieten, Charlie Accardo.

— Bravo ! exclamă Antinous în culmea entuziasmului. Băuse cam mult şi limba începuse să i se împleticească. Cîteva tinere dansatoare, care le ţineau companie

— exemplare superbe alese dintr-o mie — bătură din palme, spre a ţine isonul bărbaţilor.

Mircea era uluit de îndrăzneala lui Bolence, care oferea un dineu pantagruelic în cel mai luxos şi exclusivist restaurant din New York, pentru a sărbători succesul prietenului său Chariie Accardo — alias Vincenzo Genovese — care terminase prin a-şi demasca duşmanii şi a-şi spăla reputaţia de acuzaţiile ce i se aduseseră de către aceştia.

Maître d'hotel-ul, care cunoştea prea bine faima lui Bolence şi a lui Antinous, se comporta faţă de ei cu acelaşi respect cu care ar fi servit un cap încoronat. Pînă şi patronul restaurantului venise la masa lor, spre a le ura slugarnic o seară plăcută.

Şedinţa secretă a consiliului Mafiei se încheiase cu un adevărat triumf pentru Vincenzo Genovese. Datorită lui, peste şaptezeci de inşi, implicaţi în complotul lui Samy Barracuda, fuseseră capturaţi şi aşteptau să apară în faţa tribunalului organizaţiei. Dar aceste rezultate fuseseră obţinute după lupte serioase între cele două tabere. Căzuseră morţi şi de o parte şi de alta. Mircea era convins că poliţia n-ar fi reuşit