În aceeaşi clipă se auzi o detunătură. Pedro îl văzu pe Bob care trăsese, căzînd iarăşi cu fruntea în iarbă.

Frankie făcu o piruetă bruscă şi instinctiv îşi descarcă pistolul asupra lui

Bob, care scăpă dintre degete arma, încremenind definitiv.

Toate privirile se îndreptară într-acolo. Numai Abe rămăsese nemişcat. Avusese doar o uşoară, o foarte uşoară tresărire. Glonţul îl lovise în spate. Nimeni nu observase acest lucru.

Deodată Abe se clătină. Căzu cu faţa înainte. Mîna dreaptă care ţinea cu delicateţe briciul, se abătu în jos, despicînd abdomenul lui Pedro. Abe se prăbuşi în iarba de la picioarele portoricanului. Picioarele lui făcură o ultimă mişcare convulsivă. În acelaşi timp, Pedro scăpă un urlet. Din abdomenul lui tăiat în două ca un pepene, prinseră să se scurgă intestinele albe, însîngerate, asemenea unor şerpi încolăciţi într-o luptă pe viață pe moarte. Portoricanul le privea cu ochi dilatați de groază.

Abia atunci Frankie şi ceilalţi oameni se uitară înapoi la Abe şi la Pedro.

Frankie scăpă o exclamaţie de furie necontrolată. Cu uluitoare iuţeală scoase de sub haină un al doilea pistol pe care-l aţinti asupra lui Charlie Yale.

Cu aceeaşi iuţeală, Mircea îl lovi peste braţ. Glontele destinat lui Yale se pierdu în aer.

Frankie se întoarse brusc spre Mircea :

— De ce nu mă laşi să-i lichidez pe toti bandiţii ăştia ? Mircea îl privi cu blîndeţe :

— Avem nevoie de el viu, nu mort. Trebuie să vorbească.

Glasul i se înăsprise brusc. Ochii săi prinseră să arunce scîntei. Se uită la Pedro. Sleit de vlagă, acesta se lăsă să cadă într-o lentă mişcare de alunecare de-a lungul zidului. Se prăbuşi asupra lui Abe.

Frankie izbucni într-uh plîns isteric, întretăiat de înjurături cumplite la adresa asasinului lui Abe.

Mircea se lăsă într-un genunchi, lîngă corpul lui Abe. Îi luă pulsul. Inima încetase să mai bată. Moartea lui Abe fusese instantanee. Murise un om, care-l sprijinise cu devotament în aceste zile atît de agitate. Mircea nu-şi făcea iluzii. Abe nu-l servise pe Mircea Paltin, ci pe omul întruchipat de Mircea Paltin. Ştia că îi va resimţi lipsa. Este adevărat că lucrurile începuseră să se limpezească. Situaţia lui Mircea, alias Vincenzo Genovese, avea să se consolideze în curînd. Criza însă nu era definitiv lichidată. Prin capturarea lui Williams şi a lui Yale, Mircea reuşea să se disculpe. Rămîneau însă oamenii care lucrau în umbra lui Yale. Mircea simţea instinctiv că existau asemenea oameni. Era evident că Yale nu va vorbi. Mafioţii ştiu să-şi ducă secretele cu ei în groapă. De acum înainte Mircea va putea trece la cea dea doua fază a luptei sale. Nimicirea reţelei de traficanţi de stupefiante care lucra sub oblăduirea Mafiei. Va avea însă de înfruntat nu numai primejdia de a fi demascat de liderii cunoscuţi ai Mafiei, ci mai ales de oamenii care lucraseră cu Yale şi care de acum înainte îl vor urmări pas cu pas.

Se ridică în picioare şi se îndreptă spre Charlie Yale, care continua să stea cu mîinile în aer.

— Pentru cine ai lucrat, amice ?

Ştia că întrebarea lui va rămîne fără răspuns. Făcuse totuşi o încercare. Yale îl plivi de sus :

— Nu înţeleg întrebarea.

— Bine, am să-ţi pun atunci alta. Mai uşoară. Sau mai pe înţelesul tău.

Ce cauţi aici ?

Yale răspunse calm :

— Te-am urmărit, Am avut ordin să te ţin sub supraveghere.

— Landis ? întrebă Mireea.

— Da.

— Şi Pedro ? De ce 1-a urmărit pe Williams ? Tot din ordinul lui Landis ? Yale ripostă cu afectată nevinovăţie

— Pedro. Cine e Pedro ? Nu-l cunosc. Mircea zîmbi ironic.

— Dar pe Williams îl cunoşti ?

— Nu.

— Păcat, Yale. Ai să naşti în dureri. Ai văzut cezariana lui Pedro. N-a reuşit. Bietul băiat a murit sub cuţit. Îmi pare rău că nu poate să-ţi spună ce-a simţit. Dar tu ai să ne spui. O să aibă grijă de asta Frankie.

La auzul vorbelor lui Mireea, un zîmbet de anticipată satisfacţie schimonosi gura lui Frankie.

— Las' pe mine boss. îl fac eu să-şi blesteme şi ceasul în care s-a născut. Se plecă asupra lui Abe şi îi, desprinse dintre degetele-! înţepenite briciul năclăit de sînge. Scoase de la piept batista albă şi îl şterse cu multă atenţie.

Se uită la Yale.

— Să-l sterilizez ? Nu cred că Pedro a avut sifilis.

Yale urmărea pregătirile cu prefăcută linişte. Îl încolţise frica. Încetineala eu care Frankie continua să şteargă briciul, expresia sadică a ochilor săi, privirile bizare pe care i le arunca pe sub sprîncene îi sporeau neliniştea. La început încercase să-şi deruteze adversarii printr-un bluff, căre dăduse însă greş. Cunoştea reputaţia lui Genovese. Spera că în ultimul moment va interveni o forţă providenţială care să-l scoată din impas. Trebuia să cîştige timp. Poate că va apare de undeva paznicul clubului, care să dea alarma. Poate că...

Mircea se întoarse spre Williams, care îl privea cu ochii rătăciţi, măriţi de spaimă.

— Dacă, vorbeşti, ai sorţi să scapi cu viaţă. Altminteri... ştii ce te aşteaptă.

Williams se uită pe furiş la Yale. Omul acesta îi inspira o groază vecină cu nebunia. Yale încercase să-l ucidă prin intermediul lui Pedro. Pentru un moment însă, locotenentul lui Landis era mai puţin primejdios decît Genovese. O durere lăuntrică ascuţită îl făcu să-şi muşte buzele. Poate că avea o leziune internă. Williams era îndrăgostit de viaţă. Cînd se trezise din leşin, la volanul automobilului priponit în tejgheaua barului, simţise o bucurie necuprinsă. Acum pentru el lucrurile se complicau iarăşi.

Mircea îl privi în ochi :

— Nu fi prost, Williams. Tu le-ai adus şaizeci de milioane şi ei au încercat să te ucidă. Dacă nu soseam la timp, împărtăşeai soarta celor trei complici ai tăi.

Williams se uită la Mireea, apoi la Chariie Yale. Vorbele lui Genovese nu erau lipsite de sens. Yale făcuse tot ce-i stătuse în putinţă pentru a-l lichida. Dar Yale avea protectori puternici. Şi de aceşti protectori îi era frică lui Williams.

Mireea îl scutură de umăr :

— Vorbeşte, Williams ! M-ar îndurera să te dau pe mîna oamenilor mei. Williams