beton în care Porta şi Wolf adună mizele. Prin deschizături nu se văd decât mâini. Mâini care le împing bani. Mâini care înşfacă chitanţe de miză. Mâini de toate formele şi mărimile - dolofane, subţiri, palide, bătătorite -, mâini curate, mâini murdare.

Toate privirile sunt aţintite asupra celor două cuşti care atârnă, legănându-se, sub acoperiş.

Un urlet nesfârşit erupe în clipa în care trapele din podeaua cuştilor se deschid şi cei doi boxeri cad de la aproape trei metri înălţime, aterizând cu o bufnitură în ring. Rusul din Caucaz e cel dintâi în picioare şi ridică încrezător deasupra capului o pereche de pumni ca nişte ghioage. Germanul, păros, se mişcă prin ring ca o gorilă, sprijinindu-se pe încheieturile mâinilor. Urlă sălbatic, ameninţându-l pe caucazian că va mătura cu el prin toată sala, înainte de sfârşitul primei runde.

Caucazianul rânjeşte animalic. Îşi trece încet muchia palmei peste beregată, astfel încât lumea să poată pricepe ce are de gând să-i facă neamţului.

Un urlet înfierbântat se ridică din mulţime. Câteva şiruri de bănci se rup sub ropotul continuu al picioarelor.

Sună gongul şi cei doi monştri se reped mârâind unul asupra celuilalt, cu spume la gură. Pumni de fier se reped în muşchi abdominali rigizi şi trosnesc în capete la fel de tari. Un upercut ţâşneşte ca un fulger. Unui om normal i-ar fi smuls capul, dar acum n-are nici un efect asupra celui care l-a încasat.

– Fir-ar să fie! murmură neliniştit Barcelona. Sper că îngrămădiţii ăia doi ştiu cine trebuie să câştige! După cum sar la bătaie, se pare că au pus la cale o dublă sinucidere!

– Nu te consuma, rânjeşte Wolf sigur pe el. Nu-s chiar atât de bătuţi în cap încât să nu ştie ce-i mai bine pentru ei. Nătărăul din Leipzig va cădea lat de-abia în ultima clipă. Trebuie să-i oferim mulţimii ceva în schimbul marafeţilor pe care i-a pompat în noi, altfel s-ar putea să intre la idei şi atunci să te ţii!

În primele două runde, se pare că uriaşul caucazian nu prea are de gând să se lase lovit. Joacă în defensivă şi eschivează des, pentru a evita atacurile ucigătoare ale germanului. Apoi, în repriza a treia, porneşte brusc la atac, dansează înainte şi-i înfundă neamţului doi pumni fulgerători în şale.

Pentru câteva secunde, mulţimea îşi ţine respiraţia. Aceşti pumni ar fi trimis şi un cal la podea. Dar luptătorul din Leipzig abia îşi scutură capul, ca un câine ud, şi rânjeşte satanic. Stânga îi ţâşneşte înainte, în vreme ce adversarul se redresează. Aterizează drept în nasul rusului cu un pocnet îngrozitor. Dansează unul în jurul celuilalt, scuipând şi respirând precipitat pe nas. Un pumn aterizează în mutra neamţului, spărgându-i arcada. Sângele îi lasă dâre pe obraz. Buzele i se umflă. Faţa îi pare pe jumătate paralizată.

– Sfântă Maria, şopteşte Gregor, holbându-se. E ca şi cum ai ciomăgi nişte tauri cu mâinile goale.

– Taurii n-ar suporta aşa ceva, e de părere Porta, muşcând gânditor dintr-un cârnat înşfăcat din mâna unui bavarez care priveşte înmărmurit scena de violenţă din ring.

Caucazianul începe să caute faţa adversarului, dar asta nu pare să-l îngrijoreze pe german. Eschivează elegant, făcând ca pumnii să-i treacă pe deasupra capului, şi ripostează cu o stângă cumplită. Se pare că vrea să-i spargă garda rusului, şi câteva croşeuri îşi ating din plin ţinta. Spre stupoarea mulţimii, caucazianul nu scoate decât o mârâitură surdă şi dansează mai departe în ring.

– Ucide-l! Hăcuieşte-l pe ticălosul subdezvoltat! urlă germanii pur-sânge, ciocnindu-şi gamelele de aluminiu cu căştile de oţel. Calcă-l în picioare şi bagă-l în pământul din care-a ieşit! Regimentul 6 Cavalerie din Westfalia se repede cu un urlet asupra Regimentului 5 Panzer prusac.

– Ticăloşilor! Halitori de cârnaţi! Porcilor! răcnesc ei. Bătălia dintre cele două regimente se muta dintr-o parte în alta a marelui depozit al artileriei. Vacarmul se aude la distanţă de kilometri.

Bavarezii din 8 Panzer şi 116 Infanterie îşi aleg duşmanii şi se avântă bucuroşi în încăierare. Copoii năvălesc prin toate intrările şi bastoanele lor se prăvălesc fără părtinire în capetele înfierbântate ale mulţimii.

– Moarte Germaniei! urlă fanatic Micuţul, cocoţat pe un butoi gol de bere.

– Hei, tu ăla! Băi, ăla de colo! Canibalule! zbiară un bavarez, azvârlind în Albert cu o cutie cu tuburi goale de cartuşe şi doborându-l de pe masa pe care se aşezase.

– Crăpare-ai! hăuleşte Micuţul, ridicând un copoi deasupra capului.

– Eşti arestat, ţipă disperat poliţistul militar, zvâcnind din picioare. Una din cizme îi zboară direct în capul unui intendent care pare tăvălit prin muştar şi ketchup. În numele Führerului, îţi poruncesc să-mi dai drumul!

– Ascult ordinul şi mă supun, chiuie Micuţul. Îl aruncă pe copoi înspre doi bavarezi. Se dau cu toţii peste cap şi alunecă sub bănci. Nu li se mai văd decât picioarele care se zbat nebuneşte.

În cele din urmă, poliţiştii militari reuşesc să calmeze îndeajuns mulţimea pentru ca lupta să poată continua. Se retrag şi stau pregătiţi în spatele bisericii, rugându-se lui Dumnezeu să nu mai fie nevoie să intre încă o dată în hală.

– Asemenea manifestare sportivă n-ar trebui permisă, spune şeful lor, un maior mai vârstnic, Toţi oamenii săi îşi exprimă acordul, încuviinţând vertiginos din cap.

Lupta începe din nou, şi se pare că ambii "grei" au turbat. Dispreţuiesc total regulile jocului. Germanul se repede asupra rusului şi-l pocneşte cu piciorul în stomac. Drept răspuns, se alege cu o muşcătură în obraz. Sângele şiroieşte pe feţele ambilor luptători.

– Maică măiculiţă! ţipă entuziasmat Micuţul, răsturnând un butoi de bere. Acum se halesc unul pe altul.

Arbitrul, un sârb micuţ cu mutră de şobolan, încearcă să-i despartă pe boxeri. Se trezeşte dintr-o dată blocat între doi munţi ucigători de muşchi, simţind că va fi strivit. Se smulge din loc, se împleticeşte spre corzi, unde atârnă, cu braţele bălăbănindu-i-se, până ce doi sanitari îl duc la medic pentru îngrijiri.

Îl înlocuieşte un alt arbitru, care le vorbeşte sever celor doi boxeri, avertizându-i cu degetul. Aceştia par a fi gata să-l arunce din ring în mulţimea urlătoare a spectatorilor.

În repriza a treia, caucazianul îi înfige germanului un pumn după ureche, care-l face pe acesta să se clatine şi să ridice garda. Arbitrul se repede înainte, dar până să apuce să strige "break", germanul