fi văzut umblînd cu un baston pe care i-l făcuse Pencroff şi pe care îl purta pe umăr, ca o puşcă ! Cînd era nevoie să fie cules un fruct din vîrful unui copac, se căţăra sus într-o clipită. Cînd roata căruciorului se împotmolea, Jup, cu o singură smucitură puternică, o ridica readucînd căruciorul pe drumul drept.

— Zdravăn băiat! striga adesea Pencroff. Dacă ar fi tot atît de rău pe cît se pricepe la toate, nu ştiu cum am scoate-o la capăt cu el.

Pe la sfîrşitul lunii ianuarie, pionierii începură nişte lucrări mari, în partea centrală a insulei. Ei hotă rîseră să facă un ţarc pentru animale la poalele muntelui Franklin, lingă izvoarele Pîrîului Roşu. Aci doreau să crească rumegătoarele - a căror prezenţă ar fi fost neplăcută la Casa de Granit - şi mai ales cîţiva mufloni, care să le dea lînă pentru îmbrăcămintea de iarnă.

În fiecare dimineaţă, membrii coloniei, uneori cu toţii, dar de cele mai multe ori numai Cyrus Smith, Harbert şi Pencroff se duceau pînă la izvoarele pîrîului. Drumul lung, de cinci mile, era străbătut repede cu căruţa trasă de cei doi onaggaşi. O adevărată plimbare, sub bolta de verdeaţă a copacilor, pe noua şosea care primi numele de Şoseaua Stînei.

Pe povîrnişul sudic al muntelui, aleseră o luncă presărată cu cîţiva copaci şi situată la poalele unei metereze stîncoase. Era de fapt o pajişte pe care creşteau pîlcuri de arbori, aşezată la adăpostul uneia din stîncile masive, cu care se mărginea. Un mic pîrîiaş, ce izvora chiar din pantele înverzite, o străbătea pieziş, pierzîndu-se apoi în apele Pîrîului Roşu. Iarba era proaspătă şi copacii rari lăsau aerul să circule în voie pe această culme. Era de ajuns să înconjuri acea pajişte cu un gard circular, destul de înalt, pe care animalele cele mai sprintene să nu-l poată sări, şi stîna era gata. Acest ţarc avea să cuprindă, pe lîngă cele două sute de vite cornute, mufloni sau capre, şi puii, care urmau să se nască mai tîrziu.

Inginerul trasă perimetrul ţarcului, iar apoi tăiară copacii necesari pentru îngrădirea locului. Dar, deoarece tot doborîseră destui copaci la deschiderea noii şosele, cărară cu căruciorul trunchiurile acestora şi ciopliră din ele pari trainici, pe care îi înfipseră bine în pămînt.

În partea din faţa gardului, se lăsă loc pentru o intrare largă, închisă cu o poartă cu două canaturi, făcute din scînduri groase şi întărite prin cîteva bare exterioare.

Construirea ţarcului dură trei săptămîni încheiate, căci Cyrus Smith mai făcu şi nişte staule mari, în care sa se adăpostească rumegătoarele. Ei construiră toate acestea cu multă grijă şi din materiale tari, deoarece muflonii sînt puternici şi uneori chiar primejdioşi. Parii bine ascuţiţi şi cu vîrfurile trecute prin para focului mai fuseseră întăriţi şi cu traverse prinse în nituri de fier şi din loc în loc cu crampoane de fier, pentru a face gardul şi mai trainic.

După ce terminară de făcut stîna, hotărîră să mai dea o raită pe la poalele muntelui Franklin, prin păşunile unde obişnuiau să vină rumegătoarele. Această operaţie-avu loc în ziua de 17 februarie,; o minunată zi.de vară, şi nimeni nu. lipsi la. apel, Cei doi onaggaşi, bine dresaţi, pe care călăreau Gédéon Spilelt şi .Harbert, se dovediră de mare folos în această împrejurare.

Muflonii şi caprele trebuiau încercuiţi şi prinşi. Cyrus Smith, Pencroff, Nab şi Jup se postară în diferite puncte ale pădurii, iar'cei doi călăreţi şi Top galopau pe o rază de o jumătate milă, în jurul stînii. Strîngînd mereu cercul în jurul animalelor, izbutiră să prindă cîteva exemplare, mai ales că muflonii erau numeroşi în acea parte a insulei. Erau mari cît căprioarele, cu coarne mai groase decît ale berbecilor, cu o blană cenuşie, presărată cu fire lungi.

Obositoare zi de vînătoare. Ce du-te-vino ! Cîtă alergătură, cîte ţipete ! Dintr-o sută de mufloni urmăriţi, scăpaseră mai mult de două treimi; dar, pînă la urmă, tot căzură în cursă vreo treizeci de rumegătoare şi vreo zece capre sălbatice, care se repeziseră în stînă, fiind împinse încetul cu încetul către poarta deschisă, ce părea să le ofere o scăpare.

Pe scurt, lucrurile merseseră destul de bine şi pionierii nu aveau de ce să se plîngă. Cea mai mare parte dintre mufloni erau femele, şi acestea le dădeau siguranţa că turma se va mări şi că într-un viitor destul de apropiat nu vor mai duce lipsă de lînă şi piei.

În seara aceea, vînătorii se întoarseră frînţi de oboseală la Casa de Granit. Totuşi, a doua zi se duseră din nou să viziteze stîna. Prizonierii lor încercaseră într-adevăr să răstoarne gardul, dar, neizbutind, se liniştiseră.

În tot timpul lunii februarie, nu se mal întâmplă nimic important. Muncile zilnice se desfăşurau în cea mai perfectă ordine şi, în timp ce îmbunătăţeau drumurile care duceau la stînă şi la portul Balonului, pionierii începură construirea celui de-al treilea drum, care ducea de la platou pînă pe coasta apuseană. Din toată insula Lincoln, rămîneau încă necunoscute marile păduri, care acopereau peninsula Serpentină. Acolo se ascundeau fiarele, pe care Gédéon Spilett socotea să le stîrpească cu desăvîrşire.

Înainte de începerea anotimpului friguros, pionierii dădură cea mai mare atenţie culturii plantelor sălbatice, care fuseseră transplantate din pădure pe platoul Grande-Vue. Harbert nu se întorcea niciodată dintr-o excursie, fără să aducă vreo cîteva plante folositoare. Într-o zi, adusese o plantă, a cărei sămînţă presată dădea un untdelemn excelent; altă dată, adusese un fel de măcriş, cu calităţi antiscorbutice, care nu era de dispreţuit; izbuti să găsească chiar şi nişte tubercule preţioase, care semănau cu cartofii. Acum, grădina de zarzavat era bine îngrijită, bine stropită, bine apărată împotriva lăcomiei păsărilor şi împărţită în mici tarlale, în care creşteau: salată, măcriş, napi, hrean şi alte zarzavaturi. Pămîntul de pe acest platou, fiind foarte roditor, pionierii puteau să se aştepte la cele mai bogate recolte.

Nu le lipseau nici băuturile variate, în afară doar de vin, aşa că oamenii noştri nu aveau de ce se plînge. Pe lîngă ceai, făceau lichior din rădăcini de dragonier şi, folosind mugurii unuia din soiurile de pini de pe insulă, Cyr'us Smith fabrică un fel de bere.

Pe