Eu am grijă de locul ăsta cu tancurile T-34 şi sania. Nu trage decât în caz de forţă majoră. Noaptea e de partea noastră. Troglodiţii ăştia habar n-au care-i diferenţa dintre un tanc şi-o tricicletă. Dacă te-ntreabă careva, spune-i că transporţi gunoi. Pentru ei asta e de înţeles!

Porta demarează cu un urlet care cutremură casele din preajmă. Accelerează motorul Maybach de şapte sute cai putere la turaţie maximă pentru a demonstra de ce e-n stare. Teribilism clasic de şofer. Un gest de care nu se va dezobişnui niciodată.

– Cu ce să-ncarc sarbacana? întreabă Micuţul, mângâind un obuz.

– Brizante, fir-ar să fie! Ce credeai? şuieră Bătrânul enervat.

– Credeam că merg şi alea marcatoare{71}, rânjeşte fericit Micuţul. Mai avem câteva cu vopsea roşie! Ivan se va scăpa în nădragi de plăcere când se va trezi împroşcat de sus până jos cu o juma de tonă de vopsea sângerie. Se spune că roşu-i culoarea de sezon în ţara asta.

– Doamne sfinte! izbucneşte Bătrânul. Tot mai avem marcatoarele alea nenorocite? Ţi-am spus să le faci vânt! O să ne fie fatale dacă vreodată faci vreo gafă.

– Eu n-o gafez niciodată, se făleşte Micuţul, pe un ton superior. Şi nici nu vreau să arunc obuzele alea! Cine ştie, poate c-o să ne distrăm cu ele odată şi-odată.

Porta îndreaptă Pantherul pe o străduţă îngustă, pe care o ocupă în toată lăţimea.

– Ieşi şi călăuzeşte-l, îi porunceşte Bătrânul Micuţului.

– De fiecare dată numai eu, protestează morocănos Micuţul. De ce nu Sven? El e voluntar şi mai vrea s-ajungă şi ofiţer! Aşa că lasă-l pe el să dea ordine!

– Gura! şuieră Bătrânul, şi fă ce-ţi spun!

Cu o ţigară aprinsă, Micuţul îl călăuzeşte pe Porta pe străduţa îngustă. După o distanţă bunicică, Bătrânul ne porunceşte să luăm o pauză.

– Unde naiba ne ducem? murmură el, resemnat.

– Într-o crâşmă rânjeşte Porta indiferent, şi arată spre o firmă mare: "Kuhmisstaersskaia{72} Boiomai". Au şi camere de închiriat. Hai să intrăm şi să ne trecem în registrul de oaspeţi. Nici nu mai ţin minte cum e să dormi într-un pat în toată regula.

Micuţul urcă deja treptele late care duc spre restaurant.

– Încotro ai apucat-o, nătărăule? explodează Bătrânul, ridicându-se din trapa turelei.

– Mă duc să comand o cafea şi-o friptură zdravănă, zbiară Micuţul cu mâna pe clanţă.

– Idiotule! răcneşte Bătrânul. Vrei să ne cureţe pe toţi?

– Nu, vreau o cană de cafea, chicoteşte Micuţul cu un rânjet ca un dovleac despicat.

– Ai să-l călăuzeşti pe Porta şi nimic mai mult, scrâşneşte Bătrânul, clocotind.

– Uşurel, uşurel! avertizează Micuţul. Puţin mai la stânga şi-o să dărâmi toată hardughia. Şi crâşmarului n-o să-i convină una ca asta.

– Drace, mormăie Bătrânul, ştergându-şi sudoarea de pe tâmple. A fost cât pe ce.

Deodată, Micuţul sare înapoi pe tanc şi se strecoară prin trapa laterală cu iuţeala unui iepure dispărut în văgăuna lui.

– Ce-i? întreabă uluit Bătrânul.

– După colţ, acolo, stă întreaga Armată Roşie şi se scarpină-n cur, gâfâie Micuţul, cu respiraţia tăiată. Dacă n-aş fi privit cu băgare de seamă după colţ, m-ar fi zburătăcit până în partea ailaltă a lumii.

Bătrânul se uită prin vizorul de noapte, dar nu vede nimic. Strada e întunecată şi pustie.

– Iar ai tras la măsea, ca de obicei, spune el, aruncându-i Micuţului o privire piezişă.

– Ha, aşa crezi? strigă Micuţul insultat. Nu-i nimic! Plimbă-te tu pe-afară şi aruncă o privire după colţ!

– Şi-acum ce facem? spune Porta, luând o duşcă rapidă din bidonaşul cu vodcă. Dăm o raită să ne holbăm niţel la soldaţii ăia comunişti? Sau mai bine să-i picăm cu ceară ca să ştie că venim?

– Încet, înainte! porunceşte sec Bătrânul.

Masivul tanc tuşeşte adânc în clipa în care Porta calcă pe accelerator cu băgare de seamă. O şenilă smulge pragul unei case.

– Chestia aia de-acolo de pe colţ! Nu cumva e una din florile armatei vecinilor? se interesează Porta, oprind tancul cu un zvâcnet.

– Încet, înainte! vine comanda şoptită a Bătrânului. Ăla n-ar sta aşa, căscând gura, dacă ne-ar suspecta. Până acum ar fi dat de mult alarma şi-ar fi trezit jumătate din Rusia.

– Tunul e asigurat? vrea să ştie Bătrânul, bănuitor.

– Ce-ar fi să-i turnăm o oală de vopsea în cap? face Micuţul cu un hohot.

– Fii pe pace, răspunde Micuţul. Crezi că-s chiar atât de ţicnit încât să ţopăi în faţa unei cutii de tablă cu un tun încărcat îndreptat către fundul meu?

Un străjer cu un Kalaşnikov stă proţăpit în mijlocul intersecţiei, privind cu interes tancul care se apropie de el zornăind. Dacă-i apucă bănuiala, suntem prinşi în cursă. Pe străduţa asta îngustă nu putem folosi tunul. Ne-ar curăţa fără probleme doar cu armament uşor.

– La ce dracu' o visa bufonul ăla? şopteşte Porta, cercetând prin vizorul conductorului silueta întunecată, încremenită ca o statuie la câteva zeci de metri în faţă, cu mâinile înfipte adânc în buzunare. Trebuie că-i una din lepădăturile alea căzăceşti, adunată de prin baligi, căreia i s-a pus o armă în mână în schimbul porţiei sale zilnice de rahat.

– Şi totul s-a petrecut atât de repede încât Armata a uitat să-l mai instruiască în recunoaşterea siluetelor de tancuri, rânjeşte Micuţul, aşa că-şi închipuie că suntem un closet motorizat.

Cu puţin înainte de-a ajunge la străjer, Porta dă cu ochii de o străduţă îngustă laterală. Într-un vacarm de cărămizi smulse, coteşte cu Pantherul într-acolo, pentru ca imediat să frâneze.

– Sunt pe urmele noastre? întreabă Micuţul, luând un gât sănătos din sticla de vodcă.

– Nu, dar suntem pe-un drum înfundat, ocărăşte Porta. De ce dracu' nu pun ăştia indicatoare? O să facem o reclamaţie!

– Câţiva trăpaşi comunişti din vecini ne-au luat urma, avertizează Micuţul, cercetând cu atenţie locul prin trapa laterală.

Porta aruncă o privire rapidă în oglindă. La dracu'! Şi arată ca o ceată de inamici publici în toată regula!

– Afurisită treabă, înjură nervos Bătrânul. Înapoi! La naiba cu urmările! Hai s-o ştergem de-aici până nu ne alegem cu fundurile ciuruite!

Înşfac neliniştit un automat din suportul său şi bag cartuş pe ţeavă. Se aude scrâşnet de fier care muşcă betonul.

– Fereşte şenilele, avertizează Bătrânul. Paradeşte una şi ne-am ars!

– Uite că vine încă un inamic public, spune Micuţul, lungindu-şi gâtul.

Porta o coteşte atât de brusc cu tancul spre dreapta, încât obuzele sar din locaşurile lor şi cad zornăind pe podeaua de oţel.

Bătrânul îşi aprinde cu mâini tremurânde pipa cu