– Nu mai e mult, răcneşte Micuţul, învârtindu-şi din nou partenera. De data asta, o pocneşte cu capul de podea.

Uită să-l mai ocărască. Porta trece pe lângă ei, dansând într-un asemenea ritm, încât ceilalţi sunt atraşi în urma lui cu o forţă irezistibilă.

– Ce Dumnezeu a fost asta? face ea, privind după Porta. Acesta trece tunător pe deasupra ringului de dans, în compania unei doamne masive, cunoscută sub numele de Petunia Scroafa, datorită gabaritului ei şi faptului că are gura ca un rât.

– Nu mai am chef de dans, spune fata cea înaltă, îndreptându-se către bar. Se aşază intenţionat în colţul opus şi cere trei aspirine.

– De unde eşti de loc? răcneşte Micuţul pe deasupra barului.

– Moscova! răspunde ea acru.

– Îs multe curve p-acolo? vrea să, ştie Micuţul.

– Porcule, îi aruncă ea, şuierând.

– Ce-aţi zice voi să mergem sus şi să ne punem jucărelele la un loc? întreabă Porta cu sinceritate, în clipa în care ajunge la bar cu matroana lui.

– Voi doi sunteţi, pesemne, vestitorii culturii germane! le aruncă fata cea suplă, cu un rânjet.

– Aici ai nimerit-o, răspunde Micuţul, mândru nevoie-mare, bombându-şi atât de tare pieptul încât butonierele uniformei sale încep să pârâie ameninţător. După ce vom fi stat o vreme pe-aici, alde voi n-o să vă mai ştergeţi la cur cu pietriş. Veţi începe şi voi să vă ştergeţi cu hârtie, ca noi, occidentalii. Şi acum, mai lăsaţi-o încolo de vorbărie şi haidem sus ca să vă arătăm cum regulează oamenii civilizaţi!

– Nu-i cumperi o băuturică puicuţei tale? îl îndeamnă Petunia pe Porta, zâmbindu-i fals.

– Rom din Crimeea şi suc de portocale, comandă el, bătând puternic cu pumnul în tejghea.

În curând se răspândeşte ştirea că avem bani. Mulţi bani. Dintr-o dată suntem împresuraţi de doamne foarte volubile. Două fete, care până acum dansaseră împreună, amatoare de bani, îi aruncă lui Wolf priviri ademenitoare. Zace, pe jumătate aşezat şi pe jumătate întins, pe unul din scaunele speciale de la bar, cu spătar rabatabil.

– Arăţi de parcă ai avea poftă şi de altceva, nu numai de băutură, se pisiceşte una dintre ele, frecându-se ca o felină de şoldul său stâng. Cred că nu mă-nşel când spun că vrei să faci dragoste!

– Pesemne că asta-i ceea ce în Uniunea Sovietică se numeşte o aluzie, rânjeşte Wolf, strecurându-şi un deget între coapsele fetei. Drace, ai chelit? exclamă el surprins, ridicându-i fusta.

– Da, scumpule, chicoteşte ea, creează un efect deosebit. De obicei, costă cu zece la sută mai mult, dar tu eşti atât de chipeş încât n-o să te taxez. Cinci sute pe noapte. Ce zici?

Franţuzeşte, nemţeşte, tot tacâmul. Două sute în plus pentru arta japoneză.

– Nu cumva-i preţul de vânzare cu totul? face Wolf, lăsându-şi mâna s-o cerceteze mai îndeaproape.

Se învoiesc pentru patru sutare şi dispar prin uşa care poartă inscripţia "INTIM".

Câteva minute mai târziu, Wolf scoate capul pe uşă şi-şi fluieră câinii-lup.

Aceştia dau buzna după el, lătrând fericiţi.

– O s-o reguleze şi ei? întreabă Micuţul, holbându-se.

– Tot ce se poate, spune Porta. Wolf iubeşte foarte mult animalele.

O mână subţire, cu unghii vopsite în verde, începe să mângâie tandru interiorul coapsei lui Gregor. Mâna îşi croieşte drum în pantalonii săi, într-o manieră care trădează o îndelungată experienţă.

– Ţi-aş putea ascuţi sabia cât ai clipi. Ai crede că pluteşti în rai, spune ea seducător. Sunt foarte bună la pat!

Gregor chicoteşte de plăcere.

– Atunci, hai! Să mergem sus să ne-nviorăm.

– Mai întâi dansăm, ca să ne încingem cum trebuie, ciripeşte ea, trăgându-l către ringul de dans.

La scurtă vreme, dispar şi ei prin uşa pe care scrie "INTIM".

Albert, timid ca întotdeauna, cotcodăceşte ca un piţigoi beat, când o codană cu ochi negri, comerciali, îi apucă mâna şi şi-o apasă uşor între picioare.

– Eşti fermecător, iubirea mea neagră, şopteşte ea, oftând şi legănându-şi şoldurile, (Se freacă plină de senzualitate de mâna lui.) Vino, micule soldat, îl invită. Hai să mergem, ca să nu pleci la luptă şi să tragă în tine Armata Roşie fără să fi apucat s-o pui o dată cum trebuie. Eşti primul canibal cu care mă culc, îi mărturiseşte ea, în timp ce străbat încăperea îndreptându-se către uşa cu semnul "INTIM". O să te las la jumătate de preţ, dar să nu mă muşti! Eu nu sunt de mâncare!

N-am revenit bine în bar, când muzica şi vacarmul vocilor sunt întrerupte brusc de răgete animalice.

– Ulrich, ţipă Porta îngrozit, lăsând-o din braţe pe Petunia, care cade cu un trosnet la podea.

– O, drace! geme Barcelona, golind un pahar de Krazisom dintr-o înghiţitură. E o licoare pe care o poţi da pe gât doar cu condiţia să n-ai habar de alte băuturi mai nobile şi simţul mirosului să-ţi fie diminuat.

Albert, care înfulecă din mâncarea lui preferată, peşte dulce-acrişor, uită să mai care în gură, holbându-se la pachetul lung şi negru de muşchi şi tendoane care intră pe uşă, pregătindu-se să sară.

Mongolul care lustruieşte febril cizmele de călărie ale lui Wolf, marca "Roselli" din Roma, trage de două ori adânc aer în piept şi cade pe spate, în clipa în care priveşte drept în ochii panterei care-şi arată colţii fioroşi.

Ţipete stridente de groază răzbat din spatele uşii cu semnul "INTIM". Toată lumea îşi întoarce privirea într-acolo, uitând până şi de panteră.

– Crimă! Crimă! hăuleşte fata cea înaltă şi suplă. Apare val-vârtej, cu Micuţul pe urmele ei, gol-puşcă. Agită deasupra capului un scaun.

– Stai aşa, poponar nenorocit! O să-ţi smulg jegul ăla de puţă, zbiară el, turbat de furie.

– Sărmanul băiat, n-a avut noroc, râde Legionarul din toată inima. S-a încurcat cu un travestit!

– Na! urlă Micuţul, azvârlind scaunul în urma homosexualului îngrozit. A cerut cinci sutare, şi pentru ce, pentru găoaza lui aia spartă!

Travestitul e atât de îngrozit încât nici măcar nu observă pantera ghemuită lângă uşă, mârâind. Trece ca fulgerul pe lângă ea şi trânteşte uşa, care prinde coada animalului. Pantera rage prelung de spaimă şi ringul de dans se eliberează cât ai clipi. Se răsuceşte şi şuieră furioasă către uşă. Cu blana zbârlită, îşi încordează toţi muşchii, gata de atac. Aterizează cu un salt elegant pe tejghea. Suflarea ei o mângâie pe ceafă pe Dolly Dunăreanca. Mormăind ciudat, aceasta cade cu faţa ei puternic fardată într-o farfurie cu peşte. Oamenii de la bar