Şi arătă spre un fel de arbust, care avea tulpina acoperită cu o scoarţă solzoasă şi frunzele vărgate cu dungi mici, paralele.

— Ce fel de copac este ? Seamănă cu un mic palmier, spuse Cyrus Smith.

— Este un cycas revoluta, îl am reprodus în dicţionarul meu de ştiinţele naturii.

Dar nu văd fructele lui.

— Într-adevăr, domnule Cyrus, nu are fructe, răspunse Harbert, dar trunchiul său conţine un fel de făină, pe care o vom găsi gata măcinată.

— Atunci, ăsta este arborele de pîine ?

— Da, arborele de pîine.

— Ei bine, băiete, îi răspunse inginerul, ai făcut o descoperire preţioasă, în aşteptarea recoltei noastre de grîu. La lucru deci şi să nădăjduim că nu te-ai înşelat!

Harbert nu se înşelase. Frîngînd tulpina unui cycas, el găsi printre fibrele lemnoase o cantitate oarecare de măduvă făinoasă. Această feculă era amestecată cu un suc mucilaginos, neplăcut la gust, care putea fi totuşi uşor înlăturat prin presare, obţinîndu-se astfel o adevărată făină de calitate superioară şi foarte hrănitoare.

Cyrus Smith şi Harbert, după ce-şi fixară puncte de orientare sigure în porţiunea Far-West-ului, unde creşteau aceşti copaci, se întoarseră la Casa de Granit, aducînd vestea descoperirii făcute.

A doua zi dimineaţă, pionierii începură recoltarea făinii.

Pencroff, din ce în ce mai entuziasmat de insula sa, îl întrebă pe inginer:

— Domnule Cyrus, credeţi că există insule pentru naufragiaţi ?

— Ce înţelegi prin asta, Pencroff ?

— Înţeleg insule anume create, unde naufragiaţii să se descurce cît mai bine.

— Or fi, răspunse zîmbind inginerul.

— Ba, eu cred că există sigur, spuse Pencroff, şi sînt convins că insula Lincoln face parte dintre ele !

Se întoarseră la Casa de Granit, încărcaţi cu o cantitate mare de tulpini de cycas. Inginerul făcu o presă, cu ajutorul căreia extrase sucul mucilaginos, amestecat cu fecula, obţinînd astfel o mare cantitate de făină, care, în mîinile lui Nab, se prefăcu in pîine şi budinci. Nu era adevărata pîine de grîu, totuşi semăna mult cu ea.

Între timp, femela onaggas, caprele şi oile stînei dădeau laptele necesar coloniei. Căruciorul făcea deseori drumul la stînă şi cînd era rîndul lui Pencroff, el îl lua şi pe Jup, lăsîndu-l să mîne. Jup pocnea din bici şi îşi îndeplinea cît se poate de bine misiunea.

Totul mergea foarte bine, atît în gospodăria lor, cît şi la stînă, şi pionierii n-ar fi avut de ce să se plîngă, dacă nu s-ar fi aflat atît de departe de patrie. Ei se adaptaseră atît de bine vieţii pe care o duceau, se obişnuiseră într-atît pe insulă, încît ar fi părăsit cu mare părere de rău pămîntul acesta ospitalier .

Şi totuşi, dragostea de ţară este atît de adînc înrădăcinată în sufletul omenesc, încît, dacă vreun vas s-ar fi ivit la orizont, pionierii i-ar fi făcut semne, ar fi căutat să-l atragă în direcţia lor şi ar fi plecat cu el !...

Pînă una alta, duceau o viaţă liniştită.

Insula Lincoln, pe care pionierii locuiau de mai mult de un an, era adesea subiectul conversaţiilor lor, şi, într-o zi, observară un fapt, care avea să aibă mai tîrziu urmări însemnate pentru ei.

Era în ziua de 1 aprilie, într-o duminică, şi Cyrus Smith se odihnea împreună cu tovarăşii săi. Era o zi frumoasă, cum sînt cîteodată zilele de octombrie în emisfera boreală.

Seara, după cină, se aflau cu toţii pe veranda de la marginea platoului Grande-Vue, privind cum începeau să se coboare la orizont vălurile nopţii. Nab le servise cîteva ceşti de infuzie de boabe de soc, care înlocuia cafeaua. Se vorbea despre insulă şi de aşezarea ei izolată în Pacific, cînd, Gédéon Spilett spuse deodată:

— Dragă Cyrus, ai mai controlat poziţia insulei noastre de cînd ai găsit sextantul în ladă ?

— Nu, răspunse inginerul.

— Poate că ar fi bine s-o faci, folosind un instrument mai precis decît acela pe care l-ai avut.

— La ce bun ? răspunse Pencroff. Doar insula nu-şi va schimba prin asta poziţia !

— Fără îndoială, continuă Gédéon Spilett, dar s-ar putea întîmpla ca observaţiile să fi fost inexacte, din cauza imperfecţiunii aparatelor, şi dacă avem posibilitatea să controlăm...

— Ai dreptate, dragă Spilett, răspunse inginerul. Ar fi trebuit să fac aceasta mai devreme, deşi sînt sigur că dacă am făcut vreo greşeală de calcul, ea nu poate să depăşească cinci grade în latitudine sau în longitudine.

— Ei, cine ştie, continuă reporterul, cine ştie dacă nu ne aflăm mai aproape de un ţărm locuit decît ne închipuim noi ?

— Vei afla asta mîine, îl încredinţa Cyrus Smith, şi te asigur că dacă n-ar fi existat nenumăratele treburi, care nu mi-au lăsat nici un răgaz, am fi ştiut-o de mult.

— Foarte adevărat, spuse Pencroff. Domnul Cyrus este un observator prea bun ca să se fi înşelat şi dacă insula nu s-a mişcat din loc, ea se află tot acolo unde a situat-o el.

— Vom vedea asta mîine.

A doua zi dimineaţă, inginerul se folosi de sextant, ca să verifice coordonatele obţinute, şi iată rezultatul observaţiilor sale:

Prima cercetare îi dăduse următorul rezultat în ceea ce privea aşezarea insulei Lincoln:

Longitudinea vest: 150°—155°;

Latitudinea sud: 30°—35°.

A doua cercetare dădu rezultatul următor:

Longitudinea vest: 150° 30';

Latitudinea sud: 34° 57'.

Prin urmare, cu toate că folosise aparate foarte rudimentare, Cyrus Smith procedase cu atîta îndemînare, încît greşeala sa nu depăşise cinci grade.

— Acum, spuse Gédéon Spilett, fiindcă pe lîngă sextant avem şi un atlas, să vedem, dragă Cyrus, care este poziţia exactă a insulei Lincoln în Oceanul Pacific.

Harbert aduse atlasul care, după cum se ştie, fusese editat în Franţa şi redactat prin urmare în limba franceză.

 Harta Pacificului fu desfăşurată, iar inginerul, cu compasul în mînă, se pregătea să determine aşezarea insulei.

Deodată, se opri cu compasul în mînă, strigînd:

— Dar există pe hartă o insulă în partea asta a Pacificului !

— O insulă ? întrebă Pencroff.

— A noastră, fără îndoială, răspunse Gédéon Spilett.

— Nu, urmă Cyrus Smith. Aceasta e situată la 153° longitudine şi 37° 11' latitudine, adică cu două grade şi jumătate mai la sud de insula Lincoln.

— Şi cum se numeşte ? întrebă Harbert.

— Insula Tabor.

— O insulă mai însemnată ?

— Nu, o insuliţă pierdută în Pacific, care nu cred să fi fost cercetată vreodată