Hatsumi, tăind o bucăţică de carne din aperitiv şi ducând-o la gură cu furculiţa. Dacă te-ai fi înţeles bine cu ea, ne-am fi putut întâlni toţi patru.

  — Ne-am fi îmbătat şi ne-am fi schimbat iubitele între noi, spuse Nagasawa.

  — Termină cu prostiile! zise Hatsumi.

  — Care prostii? Watanabe te place, spuse Nagasawa.

  — N-are nici o legătură cu ceea ce spuneam eu, replică Hatsumi, calmă. Watanabe nu e aşa cum vrei tu să insinuezi, el e sincer şi ştie să aibă grijă de ceea ce îi aparţine. Oricine îşi poate da seama de asta şi de aceea vreau să-i prezint o fată.

  — Da, aşa e, ţine la ce-i al lui şi de aceea a fost de acord să schimbăm fetele între noi… mai demult. Îţi aminteşti, Watanabe? mă întrebă Nagasawa cu o expresie indiferentă, dând pe gât restul de whisky şi comandându-şi imediat altul.

  Hatsumi a pus cuţitul şi furculiţa la o parte, şi-a şters buzele cu şervetul şi apoi m-a privit fix.

  — Watanabe, e adevărat că ai făcut aşa ceva? N-am ştiut ce să zic, aşa că am tăcut.

  — Spune-i adevărul, insistă Nagasawa. Nu mă deranjează!

  Lucrurile luau o întorsătură urâtă. Nagasawa era îngrozitor când se îmbăta, dar în seara aceasta atacurile lui erau îndreptate spre Hatsumi, nu spre mine, ceea ce mă făcea să mă simt şi mai prost.

  — Hai, spune-mi, insistă Hatsumi. Sună interesant.

  — Eram beţi, am spus.

  — Stai liniştit, nu te învinuiesc cu nimic. Vreau doar să-mi spui ce s-a întâmplat.

  — Ne-am dus să bem într-un bar din Shibuya şi am intrat în vorbă cu două studente de la nu ştiu ce colegiu. Erau şi ele cam ameţite, aşa că ne-am îndreptat spre un hotel din apropiere şi ne-am culcat cu ele. În toiul nopţii, Nagasawa a bătut la uşa mea şi a zis că ar fi cazul să schimbăm fetele, aşa că eu m-am dus în camera lui şi el a venit într-a mea.

  — Fetele nu s-au supărat?

  — Nici vorbă! Erau bete, oricum.

  — Am avut motivele mele să fac aşa ceva, spuse Nagasawa.

  — Ce fel de motive?

  — Una arăta într-adevăr bine, dar cealaltă era jalnică. Mi se părea nedrept să am doar eu parte de cea drăguţă, aşa că am decis să le schimbăm. Aşa-i, Watanabe'?

  — Cam aşa, am zis. Dar mie mi-a plăcut cea urâtă. Am avut ce vorbi cu ea şi era foarte plăcută. După partida de sex, stăteam de vorbă cu ea în pat când a venit Nagasawa şi a propus schimbarea. Am întrebat-o pe fată dacă o deranjează şi a spus că pe ea n-o deranjează nimic, dacă asta era dorinţa noastră. Probabil şi-a închipuit că voiam să mă culc cu cea frumoasă.

  — Cum a fost? întrebă Hatsumi.

  — Ce anume? Faptul că le-am schimbat între noi?

  — Nu, toată chestia.

  — Nimic special. Pe mine nu mă prea amuză asemenea aventuri.

  — Şi atunci?

  — Pentru că îl invitasem eu, spuse Nagasawa.

  — L-am întrebat pe Watanabe, se răsti Hatsumi la Nagasawa. De ce faci aşa ceva?

  — Pentru că uneori simt nevoia să mă culc cu o fată.

  — Dacă eşti îndrăgostit de fata aceea, nu poţi să te descurci cumva cu ea? întrebă Hatsumi după câteva clipe.

  — E complicat.

  Hatsumi oftă adânc.

  În clipa aceea s-a deschis uşa şi ospătarii ne-au adus mâncarea. Nagasawa a fost servit cu raţă, iar eu şi Hatsumi cu biban. Ne-au pus în farfurii legume fierte şi nişte sos. Apoi s-au retras, lăsându-ne iar singuri. Nagasawa tăie o felie de raţă şi începu să mănânce cu poftă, sorbind din când în când din whisky. Eu am mâncat puţin spanac, dar Hatsumi nu s-a atins de mâncare.

  — Ascultă, Watanabe, nu ştiu de ce este atât de complicată situaţia despre care vorbeai mai înainte, dar nu cred că ţi se potrivesc aventurile cu fete necunoscute. Ce părere ai? mă întrebă Hatsumi, punându-şi mâinile pe masă şi privindu-mă în ochi.

  — Da, ştiu. Uneori gândesc şi eu la fel.

  — Şi atunci de ce nu te laşi de ele?

  — Pentru că simt şi eu uneori nevoia de căldură umană, am răspuns cinstit. Dacă nu ating şi eu o femeie, simt că nu mai rezist.

  — Hai să tragem concluziile, interveni Nagasawa. Watanabe are o iubită, dar mai ştiu eu din ce cauze, nu se pot culca şi atunci el îşi satisface nevoile biologice cu cine apucă. Ce e rău în asta? Mie mi se pare absolut normal. Nu se poate să stea tot timpul încuiat în cameră şi să se masturbeze, nu?

  — Da, Watanabe, dar dacă o iubeşti cu-adevărat, nu te poţi stăpâni?

  — Poate că aş putea, am spus eu, luând o bucată de biban înmuiat în sos.

  — Tu nu prea înţelegi nevoile sexuale ale unui bărbat, îi spuse Nagasawa lui Hatsumi. Uită-te la mine, de exemplu. Suntem împreună de trei ani şi între timp eu m-am culcat cu o mulţime de fete, dar nu-mi amintesc nici măcar de una. Nu ştiu cum le cheamă, nu mai ştiu cum arată. M-am culcat cu fiecare o singură dată. Le-am cunoscut, am făcut-o şi gata! Ce vezi tu rău în asta?

  — Ceea ce mă enervează la tine este aroganţa, spuse Hatsumi aproape şoptit. Nu vorbim acum de faptul că te culci şi cu altele, asta e cu totul altceva. Nu ţi-am reproşat niciodată nimic, nu-i aşa?

  — Nici măcar nu pot spune că umblu după alte fuste. E doar un joc şi nu supăr pe nimeni, spuse Nagasawa.

  — Pe mine mă supără, normal. De ce nu te mulţumeşti numai cu mine?

  Nagasawa tăcu o clipă, scuturând paharul cu whisky.

  — Nu spun că nu m-aş mulţumi, dar e vorba de