Hinka închide ochii şi blestemă încetişor. Nu mai are nici o îndoială unde poate găsi pantera şi pe complicii ei.

Trage de câteva ori, adânc, aer în piept şi-şi şterge furios spuma de pe faţă.

– Se va. face de urgenţă un raport, domnule, făgăduieşte el.

– Sper, pentru binele tău, scrâşneşte generalul. Cazul ăsta e mult mai grav decât îţi închipui. Generalfeldmarschallul a cerut ca pantera să fie împuşcată şi vinovaţii să fie aduşi în faţa Curţii Marţiale. Fir-ar să fie, Oberst, e lată! Vreau raportul tău în şaizeci de minute!

– Oberleutnant Soost! urlă Hinka pe un ton care răsună prin Cartierul General al Regimentului. Oberleutnant Soost! repetă el nerăbdător, aruncându-şi violent prosopul într-un colţ.

– Oberst, să trăiţi! bâlbâie îngrozit aghiotantul său, pocnind din călcâie.

– Găseşte-l pe nemernicul ăla de Porta şi vino cu el încoace, ocărăşte Hinka cu năduf.

– Porta? întreabă aghiotantul, care n-a auzit niciodată de cineva cu acest nume.

– La dracu', omule, răcneşte Oberst Hinka, nu pricepi chiar nimic? Obergefreiter Porta, fir-ar să fie! Compania a 5-a, plutonul 2. Ticălosul să se prezinte la mine numaidecât, împreună cu pantera neagră Ulrich!

Aghiotantul iese împleticindu-se şi se urcă în Kübel, ferm convins c-a fost repartizat la un regiment de maniaci.

– Încotro, Herr Oberleutnant? întreabă şoferul cu un zâmbet larg, plimbându-şi piciorul pe pedala de acceleraţie.

– Să arestăm un Obergefreiter Ulrich şi-o panteră pe nume Porta, bâlbâie aghiotantul confuz, aprinzându-şi o ţigară cu o mână nesigură.

– Va să zică, la compania a 5-a, rânjeşte Obergefreiter Helmer, ţâşnind ca o rachetă.

– Condu cum trebuie, îl ocărăşte Oberleutnantul, aranjându-şi neliniştit tunica uniformei.

– Tocmai asta şi fac, să trăiţi! rânjeşte Obergefreiter Helmer, deschizând neregulamentar un pachet cu sandviciuri în timp ce ajung în faţa biroului companiei a 5-a.

Hauptfeldwebelul Hoffmann din Statul-Major, spătos şi sigur pe el, stă tolănit la un birou cât toate zilele, moştenit de la un fost comisar politic. Încă mai poartă şlapii săi ruseşti. Salută rigid şi se plasează astfel încât aghiotantul să nu-i poată vedea încălţămintea brodată cu roşu.

– Din ordinul Comandantului, trebuie să arestez o panteră, latră aghiotantul, încercând să pară sever. Numele ei e Ulrich, mai adaugă, după o pauză lungă şi stânjenitoare.

– Prea bine, domnule, mormăie Hoffmann, întrezărind deja necazuri de dimensiuni nebănuite. Gefreiter Müller! urlă el către curierul companiei. (Soldatul se află în arhivă, aproape de el, aşa că urletul e cu totul de prisos. Ar fi putut să şoptească.) Dă-i drumul, ameţitule! Plutonul 2! Obergefreiter Porta şi pantera Ulrich să se prezinte la mine în pas alergător. Ai priceput? Să îndrăzneşti numai să apari fără ei, şi-o să mă ocup eu de tine! În linia-ntâi, unde-i aşteaptă o moarte eroică pe prăpădiţii de teapa ta.

Trece mai bine de o oră până când Porta îşi face apariţia. Intră duduind în biroul companiei, unde pocneşte de trei ori din călcâie, de două ori pentru aghiotant şi o dată pentru Hoffmann. Dă un salut nazist şi un "Heil" răsunător în faţa marelui tablou al lui Hitler, care a fost pus în locul unuia de-al lui Stalin.

– Ajunge, îl previne Hoffmann, aruncându-i o privire atât de dură încât lui Porta puteau să-i cadă toţi dinţii.

– N-am voie să-l salut pe Führer? întreabă Porta, cu o uimire prefăcută.

– Idiotule, rage Hoffmann, nu când atârnă acolo!

– Atunci unde ar trebui să atârne? zâmbeşte Porta.

– Eşti arestat, răcneşte aghiotantul cu o voce spartă. Eşti arestat, repetă, arătând acuzator spre Porta.

– Arestat? face Porta candid. Eu? De ce, domnule?

– Pentru că umbli cu o panteră şi bagi groaza în sufletul oamenilor, ţipă aghiotantul, începând să-şi piardă stăpânirea de sine.

– Nu mai avem voie să ţinem animale de suflet în Armata germană? întreabă Porta cu naivitate, pocnind din nou din călcâie de trei ori. E pe cale să salute iarăşi tabloul lui Hitler, dar întâlneşte privirea crâncenă a lui Hoffmann şi se opreşte.

– O panteră nu-i un animal de suflet, hotărăşte sec aghiotantul.

– Permiteţi să raportez, Herr Oberleutnant, să trăiţi! turuie Porta în maniera sa obişnuită, de idiot. Există tot felul de animale de suflet, să trăiţi! Împăratul Abisiniei ţine lei, şi în India, au elefanţi. Aşa că, de ce n-aş ţine şi eu o mică panteră drăgălaşă?

– Eşti arestat, declară aghiotantul, roşu la faţă. O să explici Curţii Marţiale ce e cu animalul tău de suflet! Tu şi cu pantera ta o să ajungeţi în faţa plutonului de execuţie: Aţi ruinat moralul unei jumătăţi din Wehrmacht!

– Prea bine, să trăiţi, răspunde Porta, ridicând resemnat privirea spre tavan. Permiteţi să raportez, domnule, că în calitatea mea de soldat german am dreptul, conform Regulamentului Armatei, paragraful 209, alineatul 5, cu privire la arestul şi detenţia personalului militar, să mă opun oricărei arestări care nu e în concordanţă cu Codul Penal al Wehrmachtului Marii Germanii. Cer aghiotantului permisiunea de a raporta, domnule, că Obergefreiter Porta Joseph se opune arestării, pe motiv că acuzaţia nu e întemeiată.

– Eşti cu totul şi cu totul ţicnit, ostaş? freamătă aghiotantul, pierzându-şi stăpânirea de sine. Nu mă dăscăli tu pe mine, un ofiţer! Îţi dai, seama ce vorbeşti, Obergefreiter?

– Permiteţi să raportez, domnule! Obergefreiterul îşi dă seama perfect, să trăiţi!

– Taci din gură! orăcăie aghiotantul, isteric. Degetele îi freamătă pe tocul galben al pistolului, ca şi cum ar avea de gând să-l împuşte pe Porta.

– Înapoi la Regiment! îi porunceşte Obergefreiterului Helmer, în timp ce se îndreaptă spre Kübel. Helmer, care mănâncă un copan de curcan şi un sandviş cu gem, se preface că nu aude ordinul. Priveşte tăcut copanul, înainte de a muşca din el.

– Eşti surd, omule? N-ai auzit ordinul meu? ţipă aghiotantul, înfierbântat.

– Care ordin? întreabă Helmer, cu gura plină de curcan. Aghiotantul îşi iese complet din răbdări. Aruncă un amestec indescifrabil de ordine şi ameninţări, spre satisfacţia nedisimulată a lui Porta şi a lui Helmer. După fereastra soioasă a biroului companiei, poate fi văzută faţa buhăită şi porcină a lui Hoffmann.

– Permiteţi să raportez, dom'le! trâmbiţează Porta. Sunt Obergefreiter german liber, să trăiţi, sau arestat?

– Eşti arestat, hăuleşte aghiotantul, turbat, fără a sta să judece cu ce scop a fost pusă întrebarea.

Helmer salută, coboară din Kübel şi scoate cheia din contact.

– Unde dracu' mergi, soldat? urlă. aghiotantul. Helmer salută din nou şi-şi pocneşte călcâiele atât de energic încât împroaşcă în jur