Furnicile se vâră înăuntru până la rădăcina plină de săli care nu aşteaptă decât să fie locuite. Unele par să aibă un simulacru de arhitectură în care se recunosc destul de uşor nişte hambare şi o lojă nupţială. Există până şi staule în care se agită deja păduchi-de-frunză albi, lipsiţi de aripi.

Belokanienele vizitează locuinţa neaşteptată. Toate crengile sunt scobite, iar seva circulă prin suprafaţa interioară a zidurilor oraşului acestuia însufleţit.

Copacul dezvirginat răspândeşte parfumuri răşinoase dintre cele mai ademenitoare, în semn de bun-venit pentru poporul myrmicin.

24 descoperă, plină de admiraţie, înşiruirile de săli vegetale şi, de emoţie, deschide mandibulele, dând drumul nepreţuitului cocon de fluture. Dar ea nu îşi uită, totuşi, nici o clipă datoria şi, cu un gest rapid, îl culege la iuţeală.

O exploratoare vârstnică îi spune că acest "cuib-cadou" are un preţ: dacă vor să locuiască aici, trebuie să aibă grijă de copac. Este o obligaţie permanentă, care îţi cere să te simţi grădinar până în adâncul sufletului. Când ies din nou afară, bătrâna luptătoare îi arată o mlădiţă de cuscută şi îi explică.

Sămânţa de cuscută se dezvoltă la contactul cu orice putreziciune. Ea îşi scoate atunci din pământ o tulpină care se întinde şi se răsuceşte încet, cu o viteză de aproximativ două rotiri pe oră.

De îndată ce tulpina întâlneşte un copac, ea îşi lasă rădăcinile să moară şi dezvoltă nişte ţepi-sugători care se înfig şi aspiră seva arbustului. Cuscuta este realmente vampirul lumii vegetale.

103 tocmai le arată o asemenea mlădiţă care creste nu departe de copacul cornigera. Planta se roteşte atât de lent, încât dă impresia unei mişcări naturale, provocate de vânt.

24 îşi scoate mandibulele cele mai tăioase şi se pregăteşte să reteze cuscuta in bucăţi.

Nu, emite 103. Dacă o tai, fiecare bucată va redeveni activă. O cuscută tăiată în zece bucăţi dă alte zece cuscute.

Furnica afirmă că a asistat la un fenomen destul de surprinzător. Două fragmente de cuscută plantate alături se roteau încet în căutarea unui arbore pe care să-l sugă de sevă. Cum nu găseau nici unul, s-au încolăcit una în jurul celeilalte şi şi-au supt reciproc seva până ce au murit amândouă.

Şi atunci ce e de făcut? Dacă o lăsăm sa crească, va sfârşi prin a găsi salcâmul şi i se va încolăci pe trunchi, spune 24.

Trebuie s-o smulgem din rădăcini şi s-o aruncăm imediat în apă.

Zis şi făcut. Furnicile se folosesc de prilej ca să îndepărteze Şi restul plantelor care s-ar putea dovedi nocive pentru salcâm. Apoi alungă toţi viermii, rozătoarele de mici dimensiuni şi omizile ce se găsesc prin împrejurimi.

La un moment dat aud un tic-tac regulat. Este un coleopter zis "ceasul-morţii", un animal care găureşte lemnul cu lovituri date la intervale precise. Un al doilea tic-tac îi răspunde.

Este un mascul "ceasul-morţii" care îşi cheamă femela, semnalează o termită care a avut deseori de-a face cu aceşti rivali. Într-adevăr, loviturile par să-şi răspundă, ca un cântec scos de două tam-tam-uri.

Coleopterele sunt localizate cu uşurinţă, după care aceşti Romeo şi Julieta sunt degustaţi.

Când ţi-ai ales tabăra, trebuie să te uneşti contra duşmanilor comuni.

Cruciatele se mută pentru noapte în copacul care este un oraş în toată regula.

Toţi descoperă cu încântare salcâmul scobit.

În cripta aflată în cea mai încăpătoare dintre crengi, armata se aşează să mănânce.

Furnicile, termitele, albinele şi micii scarabei procedează la o trofolaxie generală. Păduchii-de-frunză sunt mulşi, iar mieratul lor este distribuit tuturor. Apoi, aşa cum se întâmplă la fiecare bivuac, discuţia revine la veşnica temă a Degetelor, care constituie, obiectivul periplului lor.

Degetele sunt zei, susţine o deistă belokaniană.

Zei? Ce înseamnă zei? întreabă o termită moxiluxiană.

23 explică: zeii sunt nişte forte aflate deasupra tuturor.

Albinele, muştele şi termitele descoperă cu stupoare că în sânul cruciadei există furnici care le venerează pe Degete, până-ntr-atât încât sunt convinse că ele stau la originea lumii.

Dezbaterile continuă. Fiecare ţine să-şi prezinte părerea.

Degetele nu există.

Degetele zboară.

Ba nu, Degetele se târăsc.

Ele pot să umble pe sub apă.

Se hrănesc cu carne!

Ba nu, sunt ierbivore.

Nu se hrănesc deloc şi trăiesc dintr-o rezervă de energie pe care o au din naştere.

Degetele sunt nişte plante.

Ba nu, nişte reptile.

Degetele sunt numeroase.

Probabil că nu există mai mult de zece-cincisprezece, care străbat planeta în turme de câte cinci.

Degetele sunt nemuritoare.

Da' de unde, am omorât unul acum câteva zile.

Acela nu era un Deget!

Atunci ce era?

Degetele sunt inatacabile.

Degetele au nişte cuiburi de ciment, ca viespile.

Nu, ele dorm în copaci, ca păsările.

Ele nu hibernează!

Staţi aşa, nu e totuşi cazul să batem prea rău câmpii. Degetele hibernează cu siguranţă. Toate animalele hibernează.

Degetele se hrănesc cu lemn, deoarece o termită a văzut deja câţiva copaci din pădure găuriţi într-un fel neobişnuit.

Nu, Degetele se hrănesc cu furnici.

Degetele nu se hrănesc, ele trăiesc dintr-o rezervă de energie pe care o au din naştere, doar v-am spus-o adineaori.

Degetele sunt roze şi rotunde.

Pot fi şi negre şi netede.

Dezbaterea continuă. Deistele şi non-deistele se înfruntă. Din pricina teoriilor lor prosteşti, 23 şi 24 o exasperează pe 9.

Drojdia asta a societăţii ar trebui ucisă până nu îi contaminează şi pe ceilalţi, rosteşte ea, luând-o pe 103 drept martoră a riscului pe care îl reprezintă duşmani din interior.

Luptătoarea îşi scutură antenele.

Nu. Lasă-le în pace. Ele fac parte din diversitatea lumii.

9 este perplexă. E ciudat, dar de la începutul cruciadei acesteia se pare că ele toate se schimbă necontenit. Furnicile discută în prezent pe teme abstracte şi simt din ce în ce mai mult emoţii şi temeri. Roşcatele sunt oare bolnave, de "maladia stărilor sufleteşti"? Sau te pomeneşti că devin tot mai puţin furnici?

Luptătoarele au de înfruntat nişte monştri, şi ele stau aici şi discută. Ar fi mai bine să doarmă. Copacul cornigera, fericit cum numai copacii pot fi, va fi paznicul somnului lor.

Afară, broaştele din miez de noapte mugesc de furie că nu se pot ospăta cu mulţimea aceea de insecte aflate la adăpostul castelului de fibre şi sevă.

Toate cruciatele au adormit, în afară de furnicile zombi, care, condiţionate de