– Peste o oră gazul îşi va pierde efectul, anunţă Comisarul, cu o expresie de neajutorare pe chip.

– Ia daţi-mi mie toate sculele de coloşa, cere Porta. Încuietoarea aia puturoasă va afla cine-i Obergefreiterul, prin mila Domnului, Joseph Porta! Scoate din buzunar sticla de vodcă şi-i reduce conţinutul cu o treime. Apoi înşurubează dopul la loc şi vâră sticla înapoi în buzunar.

– Eşti sigur că vei reuşi să deschizi porcăria aia de uşă? face" Comisarul cu aerul unui Mare Inchizitor.

– Am spus că pot, răspunde Porta, agasat.

– Şi-o s-o faci înainte de sfârşitul secolului? continuă Comisarul. Vreau să ştiu, ca să-mi pot vedea de treabă.

– Nu mă regula la cap. Vino mai bine şi dă-mi o mână de ajutor! Am nevoie de lumină! Multă lumină. După aia totul va merge mult mai iute.

– Da, sunt convins, spune Comisarul, aţintind fascicolul de lumină asupra încuietorii.

Porta trage de câteva ori adânc aer în piept, pentru a-şi linişti nervii. Se lasă pe vine, ca un războinic incaş care se pregăteşte pentru micul-dejun.

– În mod normal, un foraibăr din ăsta ar trebui să sară în lături dacă sufli înăuntru! spune el gânditor.

– Suflă, îl sfătuieşte Gregor.

– Dar porcăria asta mi-a zdruncinat încrederea! face Porta cu obidă.

Igor îşi zornăie Naganul, gata de acţiune.

– Am dat peste-o zdreanţă în uniformă de sergent orăcăind eu OGPU prin suflătoare, spune el, vârându-şi Naganul în toc. I-am zburat creierii şi-am spart telefonul. Am uitat să-l tăiem de cum am venit.

Comisarul strânge din buze şi-şi înghite câteva replici pe care tocmai se pregătea să le arunce.

– Ce le-a spus celor din OGPU? întreabă Barcelona practic.

– Nu cine ştie ce! Tocmai când făcuse legătura, i-am împroşcat creierii pe perete.

– Ţi-a zis cineva vreodată că eşti un porc infect? face Bătrânul, privindu-l cu dispreţ.

– Doar tu, rânjeşte Igor, executând o înălţare rusească din umeri foarte complicată.

Porta se sprijină de uşa visteriei. Nasul său ascuţit atinge încuietoarea.

– Nu-ţi pot lumina dacă stai acolo, protestează Comisarul. Mută fascicolul pe ochiul drept al lui Porta, care se uită în broască.

– Fir-ar al dracului, strigă Porta, scuipând cu furie pe încuietoare, e-o mârşăvie să construieşti ceva atât de sofisticat. Dacă toate zăvoarele ar fi ca ăsta, ia gândeşte-te câţi ar rămâne şomeri.

– Şomeri? întreabă uluit "Curvarul", îngenunchind lângă el pentru a-l scuti pe Comisar să ţină lanterna.

– Da, bineînţeles? Jefuitorii de bănci ar fi nevoiţi să se lase păgubaşi şi poliţia să-şi închidă secţiile de drept comun. Am nevoie de-un burghiu cu vârf de diamant care să treacă prin metalul ăsta nenorocit.

– Poftim, spune "Degerilă", întinzându-i un burghiu cu vârf vidia.

– De data asta îi vin de hac şandramalei, spune Porta sumbru, şi propteşte burghiul în încuietoare. Scrâşneşte ca un motor de ferăstrău circular, după care scapă, abia zgâriind niţel metalul.

– Las' c-o scoţi tu la capăt. Ia-o uşurel, îl consolează Igor, bătându-i pe umăr.

Porta se smulge ca un câine mângâiat de o pisică. Vâră în orificiu un şperaclu îngust, dar se lasă repede păgubaş.

– Drace, mormăie dezamăgit. Mă pricep !a încuietori, dar porcăria asta-i ceva de groază.

– Dacă vom fi înhăţaţi, rânjeşte Gregor nepăsător, putem scrie o carte despre toată tărăşenia. Ce ziceţi de titlul ăsta: "Hoţi de aur în Siberia!"

– Vai, ce amuzant eşti! şuieră Porta răutăcios. Mă faci să mor de râs.

– Ce-ar fi să încercăm cu, acid? sugerează Comisarul. Avem aici o sticlă şi-o seringă.

– De ce nu? răspunde Porta. Goleşte în broască întreg conţinutul sticlei cu acid.

Timp de zece minute, acidul bolboroseşte şi fâsâie. Câţiva stropi sar pe uniforma Comisarului, găurind-o instantaneu. Dar zăvorul nu păţeşte nimic.

– Pişat de şobolan! face Porta, dându-i un şut sticlei de acid.

– Ce-ar fi să folosim un ferăstrău? propune "Degerilă".

– Dacă ai nevoie de mişcare, se răţoieşte Porta, n-ai decât să tai cât îţi place. Dar în ce priveşte uşa asta, n-o să rezolvi nimic cu ferăstrăul.

– E prea mare bătaie de cap să intri în nenorocita asta de visterie, explodează Micuţul, lovind cu sete uşa masivă. De ce nu ne dăm la o fabrică de cârnaţi? E mult mai simplu! Cunosc câţiva inşi care din asta trăiesc!

– Sunt cumva nehaliţi? se miră Gregor.

– Nici vorbă, răspunde Micuţul, rânjind şi mai tare. Dau lovitura în ziua în care sclavii îşi umflă salariul. Pătrund uşurel în biroul de plăţi, rad marafeţii şi-o iau din loc. Simplu ca un pârţ.

– Şi dacă lefurile se plătesc în cecuri? Cam aşa se obişnuieşte în ziua de azi, zâmbeşte Porta acru.

– Se duc la bancă şi-i umflă de-acolo, ridică Micuţul din umeri.

– Ia să încerci una ca asta, îi aruncă Porta. O să-ţi dai cu pumnii în cap tot restul vieţii.

Culege o unealtă de pe jos şi meştereşte ceva complicat la încuietoare.

– Nu, exclamă, clătinând din cap. Trebuie să găuresc din nou. Asta e ceea ce se cheamă o cutie cu surprize.

– Ce surprize? face Bătrânul, uluit. Ce vrei să spui cu asta?

– Surprize va să zică, înţelegi că înăuntru sunt capcane, şi astea trebuie evitate, răspunde Porta, ciocnind în uşă. Dacă fuşeresc treaba, pe puţin zece drugi mari şi urâţi de oţel o să ţâşnească şi-o să zăvorască portiţa în aşa fel încât nimeni pe lume n-ar mai deschide-o. Un singur om ar putea pătrunde până la aur, şi ăla-i ticălosul care-a inventat drăcia asta.

– De ce nu l-am adus şi pe el cu noi? întreabă Micuţul, enervat, desfăcându-şi braţele deznădăjduit.

– Chiar dac-ar fi fost aici, tot nu ne-ar fi folosit, spune Porta. Când or ţâşni drugii ăia de oţel, o să fie nevoie de-o maşină specială cu care să dărâmi peretele. Un rahat din ăsta cântăreşte nu ştiu câte tone, şi cu aşa ceva nu umbli de colo-colo la subsuoară.

– Sună promiţător, geme Comisarul. A trecut timpul! Băieţii cu cheile au nevoie de o nouă doză de gaz! Mişcaţi-vă fundurile.

Să le dăm ce-a mai rămas? întreabă "Degerilă" din uşa pivniţei. O să-i liniştească pe vecie?

– E-un fel uman de a muri, constată Comisarul. Oricui îi place un pui de somn straşnic!

– Blestem! şuieră Porta, muşcându-şi buzele. (Apucă o sculă şi mâna i se încleştează dureros pe ea.) Drace! ocărăşte din nou. Cunosc toate metodele cele mai avansate de violare a unei încuietori, şi pe toate le-am încercat împreună cu Egon! Daţi încoa' chestia aia electronică de ascultare!

Îşi pune căştile la urechi cu aerul unui celebru chirurg care e pe