cu prietenul meu şi să ne-o tragem ca nişte nebuni. Midori şi-a strâns imediat buzele, s-a frecat după ureche şi a continuat: Scuză-mă, iar am vorbit prostii.

  — Nu-i nimic, am zis. Şi, deci, te-ai dus la Nara.

  — Da, întotdeauna mi-a plăcut Nara.

  — V-aţi tras-o ca nebunii?

  — Nu, nici măcar o dată, spuse ea, oftând. În clipa în care am intrat în hotel şi ne-am pus bagajele jos, mi-a venit ciclul. Torent, nu glumă!

  Am izbucnit în râs fără să vreau.

  — Ce-i de râs în asta? Mi-a venit cu o săptămână mai devreme şi când am văzut ce mi se întâmplă, am început să plâng. Trecusem prin prea multe în ultima vreme şi eram un pachet de nervi. Prietenul meu s-a înfuriat şi el groaznic. Aşa e el, se înfurie una-două. De data aceasta n-a fost vina mea, doar nu-mi doream să-mi vină ciclul. Vreau să-ţi spun că sunt groaznică la ciclu, nu am chef de nimic în primele două zile. Ai grijă să nu ne întâlnim în asemenea momente!

  — Aşa am să fac, dar de unde să ştiu când eşti la ciclu? am întrebat-o.

  — Bine, o să port o pălărie roşie în zilele acelea. Aşa o să ştii şi tu, spuse ea, râzând. Dacă mă vezi pe stradă cu pălăria pe cap, nu intra în vorbă, ia-o la fugă.

  — Bine. Aş vrea ca toate fetele din lume să facă gestul ăsta, am zis. Ei, şi ce-ai făcut la Nara?

  — Ce puteam face? Am hrănit căprioarele, ne-am plimbat peste tot. A fost îngrozitor! Ne-am certat zdravăn şi nu ne-am mai întâlnit după aceea. Am pierdut câteva zile prin Tokyo şi am decis să plec singură într-o excursie, în prefectura Aomori. Am stat la o prietenă în Hirosaki vreo două nopţi şi după aceea am hoinărit prin zonă… Shimokita, Tappi… Sunt splendide locurile acelea! Cândva am făcut o broşură despre zona respectivă. Ai fost vreodată acolo?

  — Niciodată.

  — Oricum, continuă Midori, luând o înghiţitură de Tom Collins şi desfăcând un fistic, tot timpul m-am gândit la tine. Mă gândeam ce bine ar fi fost să fii şi tu cu mine.

  — De ce?

  — De ce?! Midori se uita prin mine. Cum „de ce?”

  — Uite-aşa! De ce te-ai gândit la mine?

  — Poate pentru că te plac. Ce alt motiv aş fi avut? Cine naiba îşi doreşte să fie împreună cu cineva pe care nu-l place!

  — Dar ai un iubit, nu? Nu e cazul să te gândeşti la mine! am zis eu, sorbind o înghiţitură de whisky.

  — Adică n-am voie să mă gândesc la tine dacă am un iubit?

  — Nu, nu e vorba de asta…

  — Ascultă, Watanabe! zise Midori, arătând cu degetul spre mine. Iţi atrag doar atenţia că s-au adunat prea multe şi sunt gata să explodez. Mult prea multe. Ai grijă ce spui! Dacă mai arunci o singură vorbă ca asta, mă pun pe plâns şi o dată ce mă pornesc, nu mă mai opresc o noapte întreagă. Eşti pregătit să suporţi aşa ceva? Sunt ca un animal fioros când mă pun pe plâns, indiferent de locul în care mă aflu. Crede-mă.

  Am dat din cap şi am tăcut. Mi-am mai comandat un whisky şi am mâncat nişte fistic. Undeva, în fundal, dincolo de zgomotul shaker-ului, de clinchetul paharelor şi cuburilor de gheaţă, Sarah Vaughan cânta un vechi cântec de dragoste.

  — Relaţiile dintre noi s-au stricat de la incidentul cu tamponul.

  — Incidentul cu tamponul?

  — Cam acum vreo lună eram la un pahar cu nişte prieteni de-ai lui şi le-am povestit că unei vecine i-a sărit tamponul când a strănutat. Ciudat, nu?

  — Chiar că-i ciudat, am zis eu, râzând.

  — Da, şi ceilalţi au zis la fel, dar el s-a înfuriat şi mi-a spus că nu trebuie să vorbesc despre murdării de-astea. De-atunci, s-au răcit relaţiile între noi.

  — Îmi pare rău, am zis.

  — E un om bun, dar e tare îngust la minte uneori, spuse Midori. De exemplu, se înfuria când nu purtam lenjerie de corp albă. Ai mai pomenit aşa ceva?

  — Mă rog, e chestie de gust.

  Mi se părea incredibil că un individ ca acesta poate iubi o fată ca Midori, dar nu am mai dat glas mirării.

  — Tu ce-ai mai făcut? mă întrebă Midori.

  — Nimic deosebit, am zis eu, dar în clipa aceea mi-am amintit că am încercat să mă masturbez gândindu-mă la ea. Îi promisesem doar! I-am mărturisit pe şoptite ce-am făcut, ca să nu ne audă şi alţii.

  I s-au aprins luminiţele din ochi şi a pocnit din degete.

  — Cum a mers? A fost bine?

  — Nu, mi s-a făcut ruşine pe parcurs şi am renunţat.

  — N-ai reuşit să te exciţi?

  — Nu prea.

  — Ei, fir-ar să fie! spuse ea, aruncându-mi o privire supărată. Nu trebuie să-ţi fie jenă. Gândeşte-te la ceva excitant, îţi dau voie. A, gata, ştiu! Data viitoare o să stau cu tine la telefon: „Oh… e grozav! Ah… e bine acolo! O simt! Stai! Mai stai un pic!… Gata… o să-mi dau drumul! A, nu…!” Uite-aşa o să-ţi spun la telefon în timp ce te masturbezi.

  — Telefonul căminului e în hol, lângă uşa de la intrare şi lumea circulă tot timpul pe acolo, i-am explicat eu. Şeful căminului mă va omorî cu mâna lui dacă o să mă prindă masturbându-mă într-un asemenea loc.

  — Păcat!

  — Nu-i nimic, am zis. O să mai încerc într-una din zilele astea.

  — Dă-ţi silinţa, spuse Midori.

  — Bine.

  — Oare o să te gândeşti la mine? Eu nu prea sunt sexy… din naştere.

  — Nu-i vorba de asta, am spus eu. Contează mai degrabă punctul din care priveşti problema.

  — Ştii…