— O să ţin minte.

  — De ce nu mergem să vedem un film obscen? Unul cu-adevărat murdar, spuse Midori.

  De la bar am plecat la un restaurant specializat în ţipari, iar de acolo în Shinjuku. Am intrat într-unui din numeroasele cinematografe aflate pe străduţele dosnice. De fapt era singurul care anunţa trei filme pornografice. Mirosul dinăuntru era de nedescris. Am ajuns chiar la ţanc, pentru că în clipa în care ne-am aşezat, a şi început primul film. Prezenta povestea unei funcţionare şi a surorii ei, elevă de liceu, răpite de o bandă de sadici care le supuneau unor torturi oribile. Bărbaţii au pus-o pe cea mare să facă tot felul de lucruri îngrozitoare sub ameninţarea violului surorii ei, dar fata s-a transformat rapid într-o masochistă înverşunată, iar cea mică s-a scrântit de la cele văzute. Era un film cumplit de dur, cu scene care se repetau la nesfârşit, aşa că m-am plictisit repede.

  — Dacă aş fi în locul surorii mai mici, n-aş înnebuni aşa uşor, spuse Midori. Aş sta să văd ce se întâmplă.

  — Da, te cred în stare.

  — Nu crezi că sfârcurile ei sunt prea închise la culoare pentru o elevă de liceu, virgină?

  — Ba da, am zis eu.

  Midori îşi lipise privirile de ecran. Mă impresiona pur şi simplu interesul ei şi mă gândeam că n-a aruncat degeaba banii pe bilet. Comentariile ei nu se lăsau aşteptate: „Ei, ia uită-te acolo!” sau „Aoleu! Trei în acelaşi timp! Or s-o sfâşie pur şi simplu!” sau „Aş vrea să încerc şi eu figura aia, Watanabe!” Mie îmi plăceau comentariile lui Midori mai mult decât filmul în sine.

  Când s-au aprins luminile în pauză, am privit în jurul meu şi mi-am dat seama că Midori era singura femeie din sală. Un individ tânăr de lângă noi, probabil student, s-a uitat lung la Midori şi apoi s-a mutat în celălalt capăt al rândului.

  — Watanabe, ţi se scoală când vezi asemenea scene? întrebă Midori.

  — Păi, da, uneori, doar de aceea se fac asemenea filme, nu?

  — Adică vrei să spui că în momentul în care încep scenele amoroase, li se scoală la toţi cei de-aici? Adică la treizeci sau patruzeci de bărbaţi în acelaşi timp? Dacă stai şi te gândeşti, e cam ciudat, nu?

  — Da, aşa e, nu m-am gândit până acum.

  Al doilea film a fost mai blând, deci şi mult mai plictisitor decât primul – o mulţime de scene de sex oral – fellatio, cunnilingus, 69 – însoţite de efecte sonore scabroase, care mă făceau să mă simt ciudat la gândul că trăiesc pe această planetă stranie.

  — Cine poate să scoată asemenea sunete? am întrebat-o eu pe Midori.

  — Mie îmi plac, spuse ea.

  S-a auzit până şi sunetul unui penis mişcându-se în vagin. Nici nu îmi dădusem seama până atunci că există asemenea sunete. Bărbatul respira greu, iar femeia îl asalta cu tot felul de încurajări – „bine” sau „maaai” – în timp ce se unduia sub el. Se auzea şi patul scârţâind. Scenele de felul acesta nu se mai terminau. La început Midori păru amuzată, dar până la urmă s-a plictisit şi a sugerat să plecăm. Am ieşit din cinematograf şi am respirat adânc. Pentru prima oară în viaţa mea mi s-a părut că aerul din Shinjuku îmi face bine.

  — Mi-a plăcut, a spus Midori. Hai să mai venim şi altă dată.

  — Mereu se întâmplă aceleaşi lucruri, am spus eu.

  — Dar ce altceva ar putea să facă? Noi toţi facem aceleaşi lucruri, nu?

  Aici avea dreptate.

  Am intrat într-un bar. Eu am băut whisky, iar Midori vreo trei sau patru cocteiluri. După ce am plecat de la bar, Midori avea iar poftă să se urce într-un copac.

  — Nu sunt copaci prin apropiere, i-am spus eu. Şi chiar dacă ar fi, eşti prea ameţită ca să te poţi urca.

  — Măi, ce mă enervezi! întotdeauna strici totul. Ei bine, sunt ameţită pentru că aşa vreau să fiu. Şi ce-i rău în asta? Pot să mă caţăr în copaci şi dacă sunt beată. Mă urc până sus, sus, în vârf şi de acolo fac pipi peste toţi trecătorii!

  — Nu cumva vrei la toaletă? am întrebat-o eu.

  — Ba da.

  Am condus-o pe Midori la o toaletă din Shinjuku, am introdus moneda în deschizătură şi am împins-o înăuntru. Mi-am cumpărat un ziar şi l-am răsfoit, în aşteptarea ei. Ea nu mai ieşea. Tocmai începusem să mă îngrijorez după vreo cincisprezece minute şi eram gata să intru să văd ce-a păţit, când a ieşit, cam palidă la faţă.

  — Scuză-mă, am adormit pe toaletă.

  — Te simţi bine? am întrebat-o, punându-i haina mea pe umeri.

  — Nu prea, a zis ea.

  — Te conduc acasă. Trebuie să ajungi acasă, să faci o baie bună şi să te culci. Eşti epuizată.

  — Nu merg acasă. Ce rost are? Nu-i nimeni acolo. Nu am chef să dorm singură într-un loc ca acela.

  — Nu mai spune! Şi ce vrei să faci, mă rog?

  — Să mergem la un hotel din apropiere, ştii, din alea speciale, şi să dorm în braţele tale toată noaptea. Buştean. Mâine dimineaţă luăm micul dejun împreună şi mergem la facultate.

  — Acesta ţi-a fost planul de la bun început, nu? De aceea mi-ai şi telefonat!

  — Bineînţeles.

  — Trebuia să-l suni pe iubitul tău, nu pe mine. Aşa aş înţelege… de-aia există iubiţi pe lumea asta.

  — Dar eu vreau să fiu cu tine.

  — Nu se poate. În primul rând, trebuie să mă întorc la cămin, pentru că altfel încalc regulamentul. Am mai făcut o dată aşa ceva şi am plătit de m-am spetit. În al doilea rând, dacă mă culc cu o fată în