colţul opus al cuştii şi a aterizat pe alt leu care tocmai îşi făcea siesta. Se porni tărăboiul. Alergau prin cuşcă, dându-i ocol ca la Zidul Morţii. Toată grămada pe urmele lui Prâslea. Ce mai tărăboi! Când au apărut în cele din urmă îngrijitorii, nu mai rămăsese mare brânză din el. Leii ăia lacomi îl haliseră în întregime!

Kostia ne povesteşte că el a fost dintotdeauna un vânător de capete şi a înhăţat o mulţime de prizonieri care evadaseră de la Kolîma.

– Iakeirii{78} ne dădeau întotdeauna de ştire când cineva sărea palanul. În schimbul informaţiei căpătau zece ruble. Răsplata noastră pentru fiecare suflet prins şi predat era de o sută de ruble. Eram miloşi. Niciodată nu torturam vreun prizonier. Îl împuşcam în somn, ca să nu apuce să încerce frica morţii. Cea mai bună perioadă era iarna. Puteam aduna cadavrele şi le stivuiam până umpleam cu ele o sanie. Vara trebuia să le predăm înainte de a putrezi şi de a nu mai putea fi identificate. Hoiturile nu ni se plăteau decât după ce erau identificate la Lagărul Central, şi era riscant să vii cu un cadavru putred de care nimeni nu voia să ştie. Unii au fost spânzuraţi pentru crimă neelucidată. În felul ăsta poliţia îi ştergea de pe listă şi avea mai puţină bătaie de cap cu procentul de cazuri nerezolvate.

– Ptiu, drace! ţipa Gregor, scuipând ca şi cum ar vrea să scape de un gust neplăcut. Cu ce adunătură am intrat în cârdăşie!

– Dar ăia pe care-i înhăţam noi erau nişte paraziţi pe spinarea comunităţii, se apără Kostia.

– Trebuie să fii siberian ca să judeci în felul ăsta, explică mârâind Comisarul, şi-i aruncă lui Kostia o, căutătură rea. Monştrii ăştia cu ochi teşiţi au venit pe lume prin găoaza Satanei.

Kostia râde prelung şi sonor şi nu se simte câtuşi de puţin insultat.

– Ninge ca-n Ziua de Apoi, spune Barcelona, privind pe geam. N-o să ajungem mai departe. Troienele de colo au zece metri.

– O să fac eu rost de-un plug pentru zăpadă, promite Comisarul, înfofolindu-se în mantaua sa lungă de blană. Îşi aşază Kalaşnikovul de-a curmezişul pieptului şi-i face semn lui Kostia, care-l urmează cu un rânjet siberian.

– Plug pentru zăpadă! scuipă Heide, care şade lângă sobă, făcând pe ofensatul.

– Nu e vorba de-un plug pentru zăpadă obişnuit, spune "Curvarul". Voia să zică "mâncător de zăpadă".

– N-am auzit în viaţa mea, face Porta, amestecând cărţile cu abilitate. Ce-i aia?

– E-o maşină care înghite tone de zăpadă pe minut, explică pe larg "Curvarul". Dacă dai drumul câtorva la Polul Nord, în curând va dispărea şi nu vom mai auzi de el!

– Şi-o să dibuie el o asemenea drăcie în văgăuna asta? spune Porta ,tăvălindu-se de râs. Ce optimist nerod!

– E un Comisar cu trei stele! zice "Curvarul", şi consideră că altă explicaţie e de prisos.

După o vreme, Comisarul şi Kostia revin.

– Pregătiţi-vă, îi anunţă Comisarul sec. Plugul pentru zăpadă a sosit şi trebuie să ne ţinem aproape de el. Mai întâi tancurile T-34, apoi Pantherul!

– Ia spune - Porta îi sufla fumul în ochi - de ce mă trimiţi în coadă tot timpul? N-ai încredere în mine?

Comisarul sloboade un hohot nesfârşit.

– Eşti un tip al dracului de amuzant, spune el printre hohote. Oricine care se încrede în tine ar trebui vârât într-o celulă capitonată! Doar n-o să vii să-mi spui că nu ţi-a trecut prin cap să ne tragi clapa la toţi!

– Mă rog, omului îi trec prin cap o grămadă de chestii, zâmbeşte Porta forţat.

Plugul e o maşină imensă care "mănâncă" într-adevăr zăpadă, aşa cum ne-a spus "Curvarul". Nicicând n-am întâlnit ceva asemănător. Când se pune pe treabă, până şi cel mai înalt troian dispare în câteva minute. Însă de îndată ce-am trecut, alţi munţi de zăpadă apar în urma noastră, făcând drumul absolut impracticabil.

– Ne fereşte de eventualii urmăritori, rânjeşte Comisarul cu satisfacţie. Ăsta era singurul plug din comună. Dacă mai e vreun amator, va fi nevoit să şi-l ia din Irgorsk, şi într-acolo ne îndreptăm noi!

– Isteţ, isteţ! recunoaşte Porta. E limpede ca lumina zilei că vom ajunge acăsică, unde-i cald şi bine!

Un miliţian strigă la noi. La trecerea prin Irgorsk, Comisarul îl trimite la plimbare într-o manieră pe care nu şi-o pot permite decât cei care deţin o funcţie importantă.

– S-a speriat de mutrele noastre roşii, rânjeşte Porta, exaltat.

Un şir întreg de faruri îşi trimit fasciculele de lumină în noaptea smolită. Se încrucişează şi alunecă neliniştite peste norii întunecaţi.

– Ce naiba? exclamă Porta uluit. Un raid aerian? Cui dracu' i-ar trece prin cap să bombardeze un loc ca ăsta? Trebuie să fie vreo greşeală!

Aerul e tulburat de vuietul unei explozii.

– Şi-asta tot greşeală zici că e? face Gregor. Mie mi se pare aievea.

Se înalţă o coloană imensă de foc care aruncă asupra întregului orăşel o mare de scântei albe încinse. Deasupra acoperişurilor dansează nebuneşte milioane de flăcări. Pe străzi curge plumb topit care intră şuierând şi bolborosind în zăpadă. Grinzile clădirilor impunătoare încep să se frângă, trosnind şi împroşcând aşchii în jur. Capete de balauri sculptate în granit se prăvălesc de la înălţime, zdrobind totul în cale. Un cap de granit cu o limbă lungă atârnându-i din gură soseşte de-a berbeleacul pe stradă şi se opreşte cu un pocnet în şenilele Pantherului. O maşină de pompieri demodată, cu cauciucuri pline, se frânge sub ploaia de cărămizi. Pompierii, aflaţi de ambele părţi, nici nu bagă de seamă ce se-ntâmplă.

Ne holbăm fascinaţi la un zid de beton. Clădirea se umflă ca un balon, sărind încet în aer. Uriaşul acoperiş plat se prăbuşeşte în măruntaiele casei, care nu mai e decât o vâlvătaie. Scânteile zboară la sute de metri prin aer; grinzi de oţel se încovoaie de parcă ar fi din cauciuc moale.

Două fete cu părul şi hainele în flăcări apar pe stradă, ţipând. Un pompier aţinteşte furtunul asupra lor. Sunt azvârlite înapoi şi rămân lipite de asfaltul clocotitor.

– Daţi-i zor! La dracu' s-o ştergem de aici, ţipă isteric Bătrânul. Asta ne mai lipsea! Să fim omorâţi de aviaţia noastră.

Un container plin cu obuze incendiare cade lângă noi. Fosforul împroşcă tancurile, care încep să ardă. Vopseaua ia foc şi bolboroseşte pe marginea vehiculelor.

– N-o atingeţi! ne previne Bătrânul,