ea le spusese: „Da, dar ce părere aveţi despre cum arăt eu? ", şi îşi ridicase rochia peste coapse. Şi n-avea chiloţi pe ea.

Valerie a bătut la uşă. L-am auzit pe Bobby plecând. Am deschis. Arăta foarte bine. Am turnat două pahare de whiskey cu apă. Nici unul din noi n-ă zis nimic. Am băut paharele alea şi apoi am mai turnat două. Dup-aia am spus:

– Hai să mergem la un bar. Ne-am urcat în maşina mea. Barul era chiar după colţ. Fusesem dat afară de-acolo cu câteva zile în urmă, dar n-a zis nimeni nimic când am intrat. Ne-am aşezat la o masă şi am continuat să nu spunem nimic. M-am uitat în ochii ei sălbatici. Am sărutat-o. Gura ei era răcoroasă. Am sărutat-o din nou şi picioarele ni s-au lipit. Bobby avea o nevastă drăguţă. Era tâmpit s-o împrumute.

Ne-am hotărât să mâncăm. Am comandat fiecare câte o friptură, am băut şi ne-am sărutat în timp ce aşteptam. Barmaniţa a zis: „Oh, sunteţi îndrăgostiţi!" Şi am izbucnit amândoi în râs.

Când au apărut fripturile, Valerie a spus:

– Nu vreau s-o mănânc pe-a mea.

– Nici eu pe-a mea.

Am băut încă o oră şi apoi ne-am hotărât să ne întoarcem acasă.

În vreme ce parcam, am văzut o femeie pe aleea din faţa casei. Era Lydia. Avea un plic în mâna. Am ieşit din maşină cu Valerie şi Lydia s-a uitat la noi.

– Cine e asta? a întrebat Valerie.

– Femeia pe care o iubesc, i-am zis.

– Cine e curva? a ţipat Lydia.

Valerie s-a întors şi a rupt-o la fugă. Îi auzeam tocurile pe pavaj.

– Hai, intră, i-am spus Lydiei. A venit după mine.

– Am venit să-ţi dau scrisoarea asta. Se pare că am apărut la timp. Cine era?

– Nevasta lui Bobby. Nu suntem decât amici.

– Aveai de gând s-o fuţi, nu-i aşa?

– Ascultă, i-am spus că te iubesc pe tine.

– Aveai de gând s-o fuţi, nu-i aşa?

– Ascultă, dragă...

M-a împins brusc. Stăteam lângă o măsuţă care se afla în faţa canapelei. Am căzut pe spate peste măsuţă, în spaţiul dintre masă şi canapea. Am auzit uşa trântindu-se şi, când m-am ridicat, i-am auzit motorul maşinii pornind.

– Fir-ar să fie, m-am gândit. Cu o clipă în urmă, aveam două femei, iar acum nu mai am nici una.

 

 

10.

 

Am fost surprins în dimineaţa următoare când April a bătut la uşă. April era fata pe care o văzusem drogată la petrecerea lui Harry Ascot şi care plecase cu ciudatul care se îndopa cu amfetamină. Era 11 dimineaţa. A intrat şi s-a aşezat.

– Întotdeauna am admirat ceea ce faci, a zis ea. Am desfăcut o bere pentru ea şi una pentru mine.

– Dumnezeu este un cârlig în cer, a mai zis ea.

– În regulă, am răspuns eu.

April era cam plinuţă, dar nu prea grasă. Avea nişte şolduri late şi un cur mare, părul drept. Era aşa de robustă, încât ai fi zis că era în stare să facă faţă şi unei gorile. Deficienţa ei mentală mă atrăgea, fiindcă spunea lucrurilor pe nume. Şi-a încrucişat picioarele, arătându-mi nişte pulpe albe, enorme.

– Am pus seminţe de roşii în subsolul blocului unde locuiesc.

– O să iau şi eu câteva, când or să răsară, am zis eu.

– N-am avut niciodată permis de conducere, a spus April. Mama locuieşte în New Jersey,

– Maică-mea a murit, am spus. M-am dus şi m-am aşezat lângă ea, pe canapea. Am luat-o în braţe şi am sărutat-o. În vreme ce o sărutam, ea se uita drept în ochii mei. I-am dat drumul.

– Hai să ne futem, am zis.

– Am o infecţie, mi-a spus April.

– Ce?

– Un fel de ciupercă. Nimic serios.

– Se ia?

– E un fel de scurgere lăptoasă.

– Se ia?

– Nu cred.

– Hai să ne futem.

– Nu ştiu dacă am chef.

– O să fie mişto. Hai să mergem în dormitor. April a venit în dormitor şi a început să se dezbrace. M-am dezbrăcat şi eu. M-am băgat sub aşternut. Am început să mă joc cu ea şi am sărutat-o în părţile intime. M-am urcat pe ea. Era foarte straniu, de parcă pizda i s-ar fi mişcat dintr-o parte în alta. Ştiam că eram acolo, înăuntru. Simţeam că eram, dar tot alunecam într-o parte, spre stânga.

Am tot pompat. Era excitant în felul ăsta. Am terminat şi m-am rostogolit pe-o parte.

Mai târziu, am condus-o şi am urcat la ea. Am stat de vorbă multă vreme şi n-am plecat decât după ce mi-am notat numărul apartamentului şi adresa. Când mergeam pe hol, am recunoscut cutiile poştale ale blocului. Distribuisem corespondenţa de multe ori acolo. M-am urcat în maşină şi dus am fost.

 

 

11.

 

Lydia avea doi copii: Tonto, un băiat de opt ani, şi Lisa, fetiţa de cinci ani care ne întrerupsese prima oară. Eram împreună la masă, într-o seară, la cină. Lucrurile mergeau bine între noi şi rămâneam la cină aproape în fiecare seară. Dormeam cu Lydia şi plecam pe la 11, în dimineaţa următoare. Mă întorceam acasă, să verific corespondenţa şi să scriu. Copiii dormeau în camera de alături, pe un pat cu apă. Era o casă veche, mică, pe care Lydia o împrumutase de la un fost luptător japonez, care acum se ocupa de afaceri imobiliare. În mod evident, Lydia îl interesa. Dar nu mă deranja.

Era o casă veche şi drăguţă.

– Tonto, am zis în timp ce mâncăm, ştii că, atunci când maică-ta ţipă noaptea, nu o bat. Ştii cine are cu adevărat probleme.

– Da, ştiu.

– Şi atunci de ce nu vii să m-ajuţi?

– Să, o cunosc eu.

– Ascultă, Hank, a zis Lydia, nu monta copiii împotriva mea.

– E cel mai urât om din lume, a zis Lisa.

Îmi plăcea de Lisa. Într-o bună zi, avea să devină o gagică sexy. Şi încă una cu personalitate.

După cină, Lydia şi cu mine ne-am dus în dormitor şi ne-am întins. Pe Lydia o pasionau coşurile şi punctele negre. Eu aveam un ten nasol. A tras veioza mai aproape de faţa mea şi a început. Îmi plăcea. Îmi dădea furnicături şi uneori mi se scula. Era o chestie foarte intimă. Uneori, între storsături, Lydia mă săruta. Întotdeauna începea cu faţa şi apoi