– Ce-i cu faţa mea?

– E magnifică. Vreau să-ţi distrug faţa cu pizda mea.

– S-ar putea să fie invers.

– Nu fi atât de sigur.

– Ai dreptate, pizdele sunt indestructibile. M-am aşezat înapoi pe canapea şi am început să mă joc cu picioarele lui Lilly, cea cu fustă scurtă şi buze umede ca nişte flori.

Petrecerea s-a terminat şi m-am dus la subsol cu Lilly. Ne-am dezbrăcat şi ne-am aşezat pe perne, bând vodcă. Exista şi un radio acolo, care cânta ceva. Lilly mi-a povestit că muncise ani de zile ca să-l ajute pe bărba-su să termine facultatea, iar când el ajunsese profesor, a părăsit-o.

– Ce chestie nasoală, am zis.

– Ai fost căsătorit?

– Da.

– Ce s-a întâmplat?

– „Cruzime mentală", după cum zice în hotărârea de divorţ.

– Şi e adevărat? a întrebat.

– Bineînţeles: de ambele părţi.

Am sărutat-o pe Lilly. Era la fel de bine cum îmi imaginasem că va fi. Floarea gurii era deschisă. Ne-am înşfăcat, i-am supt dinţii. Apoi ne-am îndepărtat.

– Cred că tu, a zis ea, privindu-mă cu ochi frumoşi, larg deschişi, eşti unul dintre cei mai buni doi sau trei scriitori de azi.

Am stins veioza repede, Am mai sărutat-o puţin, m-am mai jucat cu sânii şi trupul ei, apoi m-am apucat s-o ling. Eram beat, dar cred că m-am descurcat bine. După asta însă, n-am mai putut face mare lucru. În cele din urmă, m-am întors pe-o parte şi am adormit.

Dimineaţa, Lilly dormea întinsă pe spate, sforăind. M-am dus în baie, m-am pişat, m-am spălat pe dinţi şi pe faţă. Apoi m-am târât înapoi în pat. Am întors-o spre mine şi am început să mă joc cu nurii ei. Întotdeauna sunt excitat când sunt mahmur - şi nu-mi vine să dau limbi, ci să explodez. Futaiul e cea mai bună cură pentru durerea de cap. Face ca toate organele să se pună din nou în mişcare. Respiraţia ei era atât de împuţită, încât nu i-am mai dorit gura în formă de floare. Am încălecat-o. A slobozit un mic geamăt! Pentru mine, era foarte bine. Nu cred că am pompat de mai mult de 20 de ori înainte să ejaculez.

După o vreme, am auzit-o ridicându-se şi îndreptându-se spre baie. Lillian. Când s-a întors, eu eram aproape adormit.

După un sfert de oră, s-a dat jos din pat şi a început să se îmbrace.

– Ce s-a întâmplat? am întrebat.

– Trebuie să plec. Trebuie să-mi duc copiii la şcoală.

Lillian a închis uşa şi a fugit în sus, pe scări.

M-am ridicat, m-am dus la baie şi m-am holbat o vreme la faţa mea din oglindă.

La ora zece, am urcat pentru micul dejun. Am dat de Pete şi Selma. Ea arăta minunat. Cum poţi să faci rost de o Selmă? Rataţii acestei lumi nu capătă niciodată o asemenea femeie. Rataţii sfârşesc prin a trăi în mijlocul altor rataţi. Selma ne-a servit micul dejun. Era frumoasă şi un singur bărbat era proprietarul ei, un profesor de facultate. Într-un fel, asta nu prea era normal. Marii mahări educaţi care se dau mite blânde. Educaţia era noul Dumnezeu, şi bărbaţii educaţi - noii stăpâni pe plantaţie.

– A fost un mic dejun al naibii de bun, le-am spus. Mulţumesc foarte mult!

– Cum a fost Lilly? a întrebat Pete.

– A fost foarte bună.

– Va trebui să citeşti din nou în seara asta. Se va întâmpla la o facultate mai mică şi mai conservatoare.

– Bine, o să am grijă.

– Ce ai de gând să citeşti?

– Cred că unele chestii mai vechi.

Mi-am terminat cafeaua, ne-am dus în camera din faţă şi ne-am aşezat. A sunat telefonul, Peter a vorbit şi s-a întors spre mine.

– Un tip de la ziarul local vrea să-ţi ia un inter-viu. Ce să-i spun?

– Spune-i că da.

Pete a transmis mai departe răspunsul, apoi a venit cu ultima mea carte şi un stilou.

– M-am gândit că poate vrei să scrii ceva pe cartea asta, pentru Lilly.

Am deschis cartea la pagina de titlu. „Dragă Lilly", am scris, „vei face mereu parte din viaţa mea... Henry Chinaski"

9.

Mă certam des cu Lydia. Flirta tot timpul şi asta mă irită. Când ieşeam să mâncăm în oraş, eram sigur că fixă nu ştiu ce bărbat din celălalt capăt al încăperii. Când amicii mei treceau să mă viziteze şi Lydia era acolo, puteam auzi cum conversaţia ei devenea intimă şi cu conotaţii sexuale. Stătea totdeauna foarte aproape de prietenii mei, cât mai aproape posibil. Pe ea o irita faptul că beam. Îi plăcea foarte mult să facă sex, iar faptul că beam nu ne ajută prea mult. „Ori eşti prea beat ca s-o faci seara, ori ţi-e prea rău ca s-o faci dimineaţa." o apucau toţi dracii dacă beam în faţa ei chiar şi o bere. Ne despărţeam cel puţin o dată pe săptămână - „pentru totdeauna" - dar, într-un fel sau altul, reuşeam să ne împăcăm. Îmi terminase de sculptat capul şi îmi oferise mie lucrarea. Când ne despărţeam, puneam capul în maşină, pe scaunul din faţă, îl duceam la ea acasă şi i-l lăsam în prag. Dup-aia mă duceam la o cabină telefonică, o sunăm şi îi spuneam: „Căpăţâna aia nenorocită e în faţa uşii!" Capul făcea naveta...

Tocmai ne despărţisem din nou şi îi lăsasem capul în prag. Eram din nou liber să beau cât vreau. Aveam un amic tânăr pe nume Bobby, un puşti cam insipid, care lucra într-un magazin cu cărţi porno şi mai făcea şi pe fotograful. Locuia în apropiere. Bobby avea probleme cu el însuşi şi cu nevastă-sa,

Valerie. M-a sunat într-o seară şi mi-a spus că o aduce pe nevastă-sa să stea .peste noapte la mine. Suna bine. Valerie avea 22 de ani. Arăta minunat, cu păr lung, blond, ochi albaştri, sălbatici şi un trup splendid. Ca şi Lydia, petrecuse ceva vreme într-un ospiciu. Nu a trecut mult şi le-am auzit maşina pe pajiştea din faţa casei mele. Valerie a coborât. Mi-am amintit că Bobby mi-a zis că, atunci când le făcuse prima oară cunoştinţă părinţilor lui cu Valerie, ei comentaseră apropo de rochia ei - cică le plăcea foarte mult - şi