Cărți «Ken Follett - Trilogia secolului cărți-povești pentru copii online gratis pdf 📖». Rezumatul cărții:
Apoi totul se termină, iar ei ieşiră din încăpere şi traversară sala de recepţie – unde o altă mireasă frumuşică aştepta, alături de un mire agitat, să facă un angajament pe viaţă. Când coborâră la braţ scările spre maşina parcată la colţul străzii, Ethel aruncă peste ei o mână de confetti. Printre trecători, Maud observă o femeie din clasa mijlocie, cam de-o seamă cu ea, ducând o sacoşă de cumpărături. Femeia se uită intens la Walter, apoi îşi întoarse privirea spre Maud, iar Maud îi citi invidia în ochi. „Da, se gândi Maud, sunt o fată norocoasă.”
Walter şi Maud urcară pe bancheta din spate a maşinii, iar Robert şi Ethel pe scaunele din faţă. Când demarară, Walter luă mâna lui Maud şi i-o sărută. Se uitară unul în ochii celuilalt şi râseră. Maud văzuse multe cupluri făcând asta – şi crezuse mereu că era o prostie sentimentală –, însă acum i se părea cel mai natural lucru din lume.
Ajunseră la hotelul Hyde în câteva minute. Maud îşi lăsă voalul pe faţă; Walter o apucă de braţ şi trecură pe la recepţie, îndreptându-se spre scări. Robert spuse:
— O să comand eu şampania.
Walter rezervase cel mai bun apartament şi îl umpluse cu flori. Probabil că erau vreo sută de trandafiri roz-coral. Lacrimile îi umplură ochii lui Maud, iar Ethel scăpă o exclamaţie de uimire. Pe un bufet se aflau un bol mare cu fructe şi o cutie cu bomboane de ciocolată. Soarele după-amiezii strălucea prin ferestrele mari, luminând scaunele şi canapelele tapiţate în culori vesele.
— Hai să ne facem comozi! rosti Walter cu jovialitate.
În timp ce Maud şi Ethel inspectau apartamentul, Robert intră urmat de un chelner, care aducea pe o tavă şampanie şi pahare. Walter scoase dopul sticlei şi turnă în pahare. După ce avu fiecare paharul plin, Robert zise:
— Aş dori să propun un toast.
Îşi drese glasul, iar Maud realiză amuzată că voia să ţină un discurs.
— Vărul meu Walter este un om neobişnuit, începu el. A părut mereu mai în vârstă decât mine, deşi suntem de-o seamă. Nu s-a îmbătat niciodată cât am fost studenţi la Viena. Dacă ieşeam în grup în oraş, să vizităm anumite localuri, el rămânea acasă ca să înveţe. M-am gândit că poate este genul de bărbat căruia nu-i plac femeile.
Robert surâse şiret şi spuse:
— De fapt, eu astfel am fost făcut – însă asta este o altă poveste, după cum spun englezii. Walter îşi iubeşte familia şi munca, şi iubeşte Germania, însă nu mai iubise niciodată o femeie… până acum. S-a schimbat.
Robert rânji răutăcios.
— Îşi cumpără cravate noi. Îmi pune întrebări – când să săruţi o fată, ar trebui şi bărbaţii să se dea cu parfum, ce culori îi vin bine –, de parcă eu aş şti ce le place femeilor. Şi… ce-i mai cumplit, din punctul meu de vedere… – Robert făcu o pauză pentru un plus de dramatism… – cântă jazz!
Ceilalţi râseră. Robert ridică paharul.
— Haideţi să toastăm pentru femeia care a produs asemenea schimbări! În cinstea miresei!
Sorbiră din pahare, apoi, spre surprinderea lui Maud, vorbi Ethel:
— Mie îmi revine sarcina de a propune un toast pentru mire, rosti ea, ca şi cum ar fi ţinut discursuri toată viaţa.
Cum căpătase oare o servitoare din Ţara Galilor atâta încredere în sine? Apoi Maud îşi aminti că tatăl ei era predicator şi activist politic, aşa că avusese un exemplu de urmat.
— Lady Maud este diferită de oricare altă femeie din clasa ei socială pe care am cunoscut-o eu, începu Ethel. Când am început să lucrez ca menajeră la Tŷ Gwyn, ea a fost singura din familie care m-a băgat în seamă. Aici, la Londra, când tinerele necăsătorite au copii, cele mai venerabile doamne bombăne despre decadenţa morală – însă Maud le ajută cât se poate de practic pe femei. În cartierul East End din Londra, ea este văzută ca o sfântă. Totuşi, are şi ea defectele ei, iar acestea sunt grave.
„Ce mai e acum?”, se întrebă Maud.
— Este prea serioasă ca să atragă un bărbat normal, continuă Ethel. Cei mai râvniţi burlaci din Londra au fost atraşi de frumuseţea şi de personalitatea ei plină de viaţă, numai ca să fie apoi speriaţi de inteligenţa şi de realismul ei politic. Cu ceva vreme în urmă, mi-am dat seama că doar un bărbat ieşit din comun o poate câştiga. Acesta ar fi trebuit să fie deştept, dar deschis la minte; cât se poate de moral, dar nu ortodox; puternic, dar nu dominator. Ethel zâmbi şi adăugă: Am crezut că aşa ceva este cu neputinţă. Şi apoi, în ianuarie, acel bărbat a urcat dealul din Aberowen cu taxiul şi a intrat la Tŷ Gwyn, iar aşteptarea a luat sfârşit.
Îşi ridică paharul.
— În cinstea mirelui!
Băură din nou cu toţii, apoi Ethel îl apucă de braţ pe Robert.
— Acum poţi să mă duci la Ritz pentru cină, Robert, zise ea.
Walter păru surprins.
— Credeam că o să servim împreună cina, aici, rosti el.
Ethel îi aruncă o privire urâtă.
— Nu fi prost, omule, spuse ea.
Se îndreptă spre uşă, trăgându-l pe Robert după ea.
— Noapte bună, zise Robert, deşi era abia ora şase.
Cei doi ieşiră şi închiseră uşa în urma lor.
Maud râse, iar Walter rosti:
— Menajera asta este extrem de inteligentă.
— Mă înţelege, spuse Maud.
Se duse la uşă şi întoarse cheia în broască.
— Acum, zise ea, dormitorul.
— Preferi să te dezbraci în intimitate? rosti Walter, părând îngrijorat.
— Nu chiar, spuse Maud. Nu ai vrea să mă priveşti?
El înghiţi în sec, apoi vorbi uşor răguşit:
— Ba da, te rog, aş vrea.
Îi ţinu deschisă uşa dormitorului şi ea intră înăuntru.
În ciuda îndrăznelii pe care o afişa, Maud se simţi cuprinsă de teamă când se aşeză