pe marginea patului şi îşi scoase pantofii. Nu o mai văzuse nimeni goală de când avea opt ani. Nu ştia dacă trupul ei este frumos, pentru că nu mai văzuse vreun altul. În comparaţie cu nudurile de la muzeu, ea avea sânii mici şi şoldurile late. Şi avea păr între picioare, păr care nu apărea niciodată în tablouri. Oare lui Walter avea să i se pară urât trupul ei?

El îşi scoase haina şi vesta, agăţându-le în cuier cu un gest banal. Ea crezuse că aveau să se obişnuiască cu gândul acelei zile, însă senzaţia era oarecum stranie, mai degrabă intimidantă decât incitantă.

Maud îşi scoase desuurile, apoi şi pălăria. Nu avea nimic în plus. Următorul pas era pasul cel mare. Se ridică în picioare.

Walter se opri din desfăcutul cravatei.

Cu repeziciune, Maud îşi desfăcu rochia şi o lăsă să cadă pe podea. Apoi îşi dădu jos juponul şi îşi trase peste cap bluza de dantelă. Rămase în chiloţi în faţa lui, urmărindu-i expresia de pe chip.

— Eşti atât de frumoasă… murmură el.

Ea zâmbi. Mereu spunea lucrul potrivit.

El o luă în braţe şi o sărută. Ea începu să se mai destindă puţin, aproape relaxându-se. Îi savura atingerea buzelor delicate şi înţepătura mustăţii. Îi mângâie obrazul, îi strânse lobul urechii între degete şi îşi trecu mâna peste gâtul lui, simţind totul cu o sensibilitate acută şi gândindu-se: „Toate acestea sunt ale mele acum!”

— Hai să ne întindem în pat, zise el.

— Nu, răspunse ea. Nu încă. Se trase de lângă el şi spuse: Aşteaptă.

Îşi scoase cămaşa, dezvăluind sutienul de modă nouă pe care îl purta pe dedesubt. Duse mâna la spate, desfăcu clema şi îl azvârli pe podea. Îl privi sfidătoare, provocându-l astfel încât să poată vedea dacă îi plac sânii ei.

El spuse:

— Sunt frumoşi… pot să-i sărut?

— Poţi face tot ce doreşti, rosti ea, simţindu-se într-o dispoziţie zburdalnică.

El se aplecă până la nivelul sânilor ei, îl sărută pe unul, apoi pe celălalt, lăsându-şi buzele să treacă delicat peste sfârcuri, care se întăriră brusc, de parcă aerul din cameră tocmai se răcise brusc. Ea simţi deodată dorinţa de a-i face şi lui acelaşi lucru şi se întrebă dacă i se va părea ciudat.

Walter ar fi putut continua la nesfârşit să-i sărute sânii. Îl împinse cu blândeţe.

— Scoate-ţi şi celelalte haine, îi zise ea. Repede.

El îşi scoase pantofii, ciorapii, cravata, cămaşa, maioul şi pantalonii; apoi ezită.

— Mă simt total lipsit de îndrăzneală, mărturisi el râzând. Nu ştiu de ce.

— Eu prima, atunci, răspunse ea.

Îşi dezlegă funda de la chiloţi şi îi scoase. Când ridică privirea, văzu că şi el era gol, apoi observă şocată că penisul lui se ivea din smocul de păr bălai de pe pântece. Îşi aminti că i-l strânsese prin haine la operă, iar acum voia să îl atingă din nou.

El spuse:

— Acum putem să ne întindem în pat?

Rosti asta pe un ton atât de corect, încât ea pufni în râs. O expresie rănită străbătu faţa lui Walter şi ea îşi ceru scuze de îndată.

— Te iubesc, şopti ea, iar chipul lui se însenină. Hai să ne întindem în pat, te rog.

Era atât de nerăbdătoare, încât simţea că explodează.

La început rămaseră unul lângă celălalt, sărutându-se şi atingându-se.

— Te iubesc, spuse ea din nou. Cât de repede te vei plictisi să mă auzi rostind asta?

— Niciodată, răspunse el galant.

Iar ea îl credea.

După o vreme, el spuse:

— Acum?

Iar Maud încuviinţă.

Îşi desfăcu picioarele, iar el se aşeză deasupra ei, sprijinindu-se în coate. Era încordată ca un arc din cauza anticipaţiei. Rezemându-se pe braţul stâng, el întinse mâna dreaptă între coapsele ei, iar ea îi simţi degetele deschizându-i labiile umede, apoi simţi ceva mai mare. El împinse şi ea simţi deodată o durere. Ţipă.

— Iartă-mă! rosti el. Te-am rănit! Îmi pare nespus de rău!

— Aşteaptă o clipă, zise ea.

Durerea nu era foarte mare. Era mai mult şocată decât speriată.

— Încearcă din nou. Cu grijă.

Ea simţi capul penisului atingându-i din nou labiile şi îşi dădu seama că nu avea să pătrundă înăuntru: era prea mare sau locul era mult prea mic, sau poate ambele. Însă îl lăsă să împingă, sperând că va merge. O durea, dar de această dată strânse din dinţi şi îşi înăbuşi un ţipăt. Stoicismul nu o ajută însă cu nimic. După câteva momente, el se opri.

— Nu intră, spuse el.

— Dar ce nu este în regulă? rosti ea nefericită. Credeam că asta se întâmplă de la sine.

— Nu înţeleg, şopti el. Nu am deloc experienţă.

— Eu nici atât.

Întinse mâna şi îi atinse penisul. Îi plăcea la nebunie să îl simtă în mână, tare şi mătăsos. Încercă să îl ghideze înăuntru, ridicându-şi coapsele ca să înlesnească penetrarea; însă, după o clipă, el se trase înapoi, exclamând:

— Ah! Îmi pare rău, mă doare şi pe mine.

— Crezi că eşti mai mare decât majoritatea bărbaţilor? rosti ea cu sfială.

— Nu. Am văzut mulţi bărbaţi goi când eram în armată. Unii tipi erau extrem de mari şi se mândreau cu asta, însă eu sunt un tip obişnuit. Şi, oricum, nu am auzit pe niciunul dintre ei să se plângă de asemenea dificultăţi.

Maud dădu din cap. Singurul penis pe care îl văzuse vreodată fusese cel al lui Fitz şi, din câte îşi amintea, acesta era cam de aceeaşi mărime cu cel al lui Walter.

— Poate că sunt eu prea strâmtă.

El clătină din cap.

— Când aveam şaisprezece ani, am stat o perioadă la castelul familiei lui Robert, din Ungaria. Era acolo o cameristă, Greta, foarte… vivace. Nu am întreţinut raporturi sexuale, însă am experimentat. Am atins-o cum te-am atins pe tine în biblioteca Casei Sussex. Sper că nu te supăr dezvăluindu-ţi asta.

Ea îl sărută pe bărbie.

— Deloc.

— Greta nu era foarte diferită de tine în zona aceea.

— Atunci care este problema?

El oftă şi se ridică de deasupra ei. Îşi puse braţul sub capul ei şi o trase spre el, sărutându-i fruntea.

— Am auzit că tinerii căsătoriţi au dificultăţi la început. Uneori, bărbatul este atât de agitat, încât nici nu poate avea erecţie. Am auzit şi de bărbaţi care devin supraexcitaţi şi ejaculează exact înainte de a-şi penetra partenera. Cred că trebuie să avem răbdare, să ne iubim şi să vedem ce se întâmplă.

— Dar nu avem decât o noapte!

Maud izbucni în lacrimi. Walter o mângâie şi-i şopti „Gata, gata”,