său Jonathan era poate în pragul morţii, iar furnica salvatoare pe care le-o trimisese stătea în continuare proţăpită acolo, în faţa receptorului, de parcă ar fi prins rădăcini.

Emisie: Eşti gata acum să ne conduci spre Bel-o-kan? o întrebă ea pe Î03.

Se lăsă o clipă de tăcere, timp în care inima Laetitiei bătu nebuneşte. Alături de ea, ceilalţi pândeau cu aceeaşi încordare verdictul.

Recepţie: Vreţi deci să-mi aflaţi hotărârea? Foarte bine. Cred că am văzut suficient ca să-mi fac o părere despre voi.

Furnica îşi dezlipi capul de ecran şi se propti pe labele din spate.

Recepţie: Nu pot să pretind că v-aş cunoaşte la perfecţie, se-nţelege, deoarece civilizaţia voastră este atât de complicată... dar... de fapt, pot să-mi dau seama de pe acum de esenţial.

103 îi face să se consume, calculându-şi efectele. E într-adevăr foarte pricepută în ce priveşte manipularea indivizilor.

Recepţie: Civilizaţia voastră e foarte complicată, dar am văzut destul ca să o înţeleg în esenţă. Sunteţi nişte animale perverse, lipsite de respect faţă de tot ce vă înconjoară şi preocupate doar de grija de-a acumula ceea ce voi numiţi "bani": Antecedentele voastre istorice mă îngrozesc: ele nu sunt decât un şir de crime pe o scară mai mare sau mai mică. Măi întâi omorâţi, şi abia după aceea discutaţi. În acelaşi fel, vă distrugeţi unii pe ceilalţi şi distrugeţi totodată natura.

Începutul nu era prea promiţător. Cei trei oameni nu se aşteptaseră la atâta duritate.

Recepţie: Există, totuşi, la voi nişte lucruri care mă fascinează. Ah, desenele voastre! îmi place grozav Degetul acela... Leonardo da Vinci. Ideea de-a face desene pentru a-ţi exprima felul în care interpretezi lumea şi de-a fabrica obiecte inutile doar pentru frumuseţea lor estetică e extraordinară! Ca şi cum s-ar fabrica parfumuri nu pentru comunicare, pur şi simplu, ci doar pentru bucuria de-a le respira! Frumuseţea aceasta gratuită şi inutilă, pe care voi o numiţi "artă" constituie avantajul pe care îl aveţi faţă de civilizaţia noastră. Noi nu avem nimic asemănător în aşezările noastre. Civilizaţia voastră e bogată prin arta ei şi prin pasiunile ei inutile*

Emisie: Atunci, eşti de acord să ne conduci la Bel-o-kan?

Furnica nu vrea încă să răspundă.

Recepţie: Înainte de-a sosi aici, am întălnit nişte libărci. Iar de la ele am aflat ceva. Şi anume, că cei ce sunt în stare să se iubească între ei sunt iubiţi şi de alţii, iar cei ce se ajută între ei sunt şi ei ajutaţi de alţii...

103 îşi agită antenele, sigură de sine şi de argumentele sale.

Recepţie: Iată problema care mi se pare importantă: în locul meu, voi aţi avea o părere bună despre propria voastră specie?

Ce pacoste! Bineînţeles că nu Laetitiei Wells e cazul să i se adreseze o asemenea întrebare, şi nici lui Arthur Ramirez.

Furnica îşi urmăreşte liniştita raţionamentul.

Recepţie: Mă înţelegeţi? Vă iubiţi destul de mult pentru a-i face şi pe alţii să vă iubească?

Emisie: Păi...

Recepţie: Dacă voi nu vă iubiţi, cum s-ar putea spera că într-o bună zi aţi fi în stare să iubiţi nişte fiinţe atât de deosebite de voi?

Emisie: Vezică...

Recepţie: Căutaţi feromonii potriviţi ca să mă convingeţi? Nu-i mai căutaţi. Televiziunea mi-a furnizat toate explicaţiile pe care le aşteptam de la voi. Am văzut documentare şi reportaje în care Degetele se ajutau între ele, în care Degetele dădeau fuga spre aşezări îndepărtate ca să ajute alte Degete, în care nişte Degete roz ajutau Degete maronii. Noi, furnicile, cum ne spuneţi voi, n-am face niciodată atât de mult. Noi nu ajutăm aşezările îndepărtate şi nici pe furnicile din alte specii. Şi am mai văzut reclame pentru urşi de pluş. Nu sunt decât nişte obiecte, şi, totuşi, Degetele le mângâiau, le sărutau. Degetele au aşadar în ele un surplus de dragoste de dăruit.

Se aşteptaseră la orice, dar numai la asta nu. Nu se aşteptaseră ca specia umană să cucerească o fiinţă neomenească graţie operelor lui Leonardo da Vinci, a medicilor aventurieri şi a urşilor de pluş!

Recepţie: Şi asta nu e tot: vă îngrijiţi bine puii. Voi speraţi că Degetele care vă vor urma vor fi mai bune decât cele de acum. Năzuiţi spre progres. Sunteţi la fel ca soldaţii noştri, care se sacrifică pentru a face o punte pe care să treacă semenii lor ca să poată traversa un pârău. Cei tineri trebuie să treacă, şi pentru aceasta vârstnicii sunt gata să moară. Dar tot ce am văzut ― filmele, actualităţile, reclamele ― exprimă regretul de-a nu fi decât ceea ce sunteţi, împreună cu speranţa pe care o nutriţi de-a deveni mai buni. Şi din speranţa aceasta ţâşnesc "umorul" vostru şi "arta" voastră...

Laetitia avea lacrimi în ochi. Fusese nevoie să asculte explicaţiile unei furnici ca să înveţe să iubească specia umană! După discursul lui 103, nu avea să mai fie niciodată aceeaşi. Umanofobia ei fusese vindecată de o furnică! Simţi dintr-o dată nevoia să-şi cunoască mai bine contemporanii. Era adevărat că printre ei existau unii de-a dreptul extraordinari. Furnica aceasta o înţelesese în câteva ore de vizionare a televizorului, în timp ce ei nu îi ajunsese întreaga viaţă de până atunci.

Tânăra femeie se aplecă spre microfon şi izbuti să articuleze:

Emisie: Deci o să ne ajuţi?

Sub clopotul ei de sticlă, 103 îşi înălţă antenele şi emise cu solemnitate:

Recepţie: Nu putem lupta contra voastră, iar voi nu puteţi lupta contra noastră. Nici una din speciile noastre nu e destul de puternică pentru a o elimina pe cealaltă. Din moment ce nu ne putem distruge, suntem obligaţi să colaborăm. Şi apoi, cred că avem nevoie de voi. Ne puteţi învăţa multe lucruri şi în nici un caz nu trebuie să vă omorâm înainte de-a le afla.

Emisie: Eşti, aşadar, de acord să ne duci la Bel-a-kan?

Recepţie: Sunt de acord să vă ajut să vă salvaţi prietenii închişi sub oraş, deoarece acum sunt de acord cu o colaborare între civilizaţiile noastre.

În clipa aceea, Arthur Ramirez leşină din nou.

 

 

 

192. DINOZAURII

 

E un feromon-mnezic istoric, care a străbătut mileniile.

Chli-pou-ni îşi apropie antenele de capsula plină cu lichide foarte mirositoare: un arabesc de parfumuri. Pe loc, textul urcă voluptuos de-a lungul antenelor sale.

Feromon istoric.

Salivatoare: a