a tânjit cincizeci şi trei de ani (la Florii)"; s-au decis asupra localului, meniului, listei de invitaţi. Natural, fraţii ei lipsesc. Nu mai semnează de prezenţă de la al cincilea mariaj. După părerea lor, chestiunea e neserioasă şi absolut toţi, mireasă şi miri, au ceva cu Wassermanul, chiar dacă la analize nu se vede. Ce naiba, vrea mai multe verighete decât congrese P.C.R.? În realitate, sunt meschini, li s-a lehămeţit de atâtea cadouri de nuntă şi au impresia că maică-mea şi-a băgat în cap să epuizeze cartea de telefon.

Soneria. Promit o vizită în următoarele câteva zile, ca să nu fac cunoştinţă cu tata chiar la Primărie, şi mă reped să deschid. Un deget măgar s-a proptit în sonerie şi a înţepenit acolo. Nu-i poate aparţine decât lui Bădoiu.

— 'Ce n-ai dom'le, răbdare?...

Babuinul s-a oprit direct la bar şi-mi adresează un rânjet ambiental:

— Aşa te-a învăţat pe tine presa independentă să-ţi aştepţi oaspeţii? Să-i ţii pe la uşi?

— Pe tine cine dracu' te-a învăţat să vii la şapte jumate, când ai fost poftit la opt? Poate că-mi luam clistirul!...

— Ţţţ! Nu-i frumos să vorbeşti urât!

E mieros de teamă să nu-i încui barul. Ocheşte sticla cea mai plină, o înşfacă şi chipul îşi reia expresia diurnă: de babuin care se crede spiritual. Brusc, rotunjeşte ochii. Se miră gros, se miră lăbărţat. A observat fotografia Ginei în bibliotecă. Îmi muşc buzele de necaz. M-a luat maică-mea cu telefonul şi am uitat s-o ascund.

Gina şi Caritasul sunt subiectele care-l fac fericit. Dacă la un întins de braţ, se află şi un litru de vodcă, nu mai cere nimic de la viaţă. De regulă, nu-l ascult şi, uneori, izbutesc chiar să nu-l aud. Nu-i lesne. În materie de garagaţă, Babuinu-i maratonist.

A înţepenit în faţa fotografiei şi continuă să se prăpădească de uimire:

— Să nu-mi spui că mai oftezi după alivancă{40}?! Rândul trecut, parc-o scoseseşi din galantar. Ce dracu', ai puseuri?

Rândul trecut, fusesem mai dibaci, apucasem s-o ascund. Îmi aprind nervos o ţigară. Nu sunt fumător, e de notorietate. Bădoiu, care depăşeşte două pachete pe zi, mă mustră duios:

— De ce fumezi? Ştii că împiedică la creştere...

E motivul pentru care nu m-am apucat de fumat la vârsta când o fac toţi puştii, ca să se dea grande. Eram năpârstocul clasei şi, ca toţi scundacii, aveam complexe. Ca să cresc, aplicam toate metodele, inclusiv "trasul" până îmi pârâia coloana, ţineam seama de poveţele cele mai absurde. Cineva îmi explicase că nicotina frânează dezvoltarea. Nici o ameninţare de pe lume n-ar fi sunat mai convingător.

Ca prostul, i-am povestit poanta lui Bădoiu şi, tot ca prostul, mi-l făcusem confident în acele furtunoase zile când mă plimbam cu Gina, ţinându-ne de degetul cel mic. Mai corect, zilele n-aveau nimic furtunos. Dimpotrivă, un curent de aer cald, de origine mediteraneană, se oploşise peste oraş, toropeala atârna în aer, păsările aveau plumb în aripi. Furtună era în sufletul meu! Micuţă şi rotundă ca o mărgică, muream de dragul Ginei. Chiar aşa, muream! Vreo şase luni am fredonat-o în stilul ăsta. O atingeam numai cu flori. Nu ştiu nici măcar ce număr purta la sutien. Dacă purta, în general. Ce s-o mai întind, până la urmă s-a măritat cu un fotbalist. A urmat o terapie în stil Bădoiu, cu rafturi de vodcă, văduve sprinţare şi versuri de Şt.O.Iosif, alt plăsist devenit clasic...

Caut o replică nimicitoare şi, tocmai de-aia, n-o găsesc. Apare Ene şi oprim meciul. Îi place să fie gentil şi mi-a adus un bucheţel de zambile. Babuinul nu scapă ocazia să arunce o boabă:

— V-aţi logodit?

Pun prima casetă, micşorez lumina şi începem să vizionăm. Ce să vă spun, film făcut în nemţime! Calitate ireproşabilă, operatorul vede meserie. Întâi un tur de orizont prin local. Suficient de elocvent ca să-ţi dai seama cât te-ar costa doar bacşişul portarului. Smokinguri, papioane, decolteuri — vitrine vii pe care îşi expun ultimele creaţii giuvaergii simandicoşi, alde Cartier; în nici un caz, Christine Valmy. Ochii lui Bădoiu cercetează hulpav paharele de cristal cu licori de toate culorile:

— Ce-or bea ăia?

— Ce n-ai să bei tu niciodată, îl asigur.

— De unde ştii? Poate câştig la Caritas...

Îl trimit undeva. Nu vrea să se ducă singur.

Un spot de lumină bleu de nuit se concentrează asupra Wandei. Un cerc perfect, care-o ţine prizonieră. În restul scenei — o beznă ermetică. Muzică aţâţătoare, pian şi coarde. Suflătorii şomează. Mi-amintesc de remarca lui Mary Istanbul şi sunt atent la rinichii Wandei. Are dreptate. Torsul, şalele sunt cele care pictează mişcările cele mai fastuos excitante şi nu ataşul{41}. Îi urmăresc expresia feţei. Firească, absentă, impenetrabilă. Totu-i cât se poate de normal, aşa se furlandisea şi mă-sa mare, când punea de mămăligă.

— E formidabilă! suflă Ene.

Bădoiu îşi toarnă de băut cu un ochi la pahar şi cu celălalt la Wanda:

— Ce notă o fi avut asta la socialism ştiinţific? Tot ce face e absolut dialectic.

Hainele se desprind de trupul Wandei într-un ralenti insinuant, care împinge la dulce exasperare. Mâinile au graţia grumajilor de lebădă, nu l-ar fi nemulţumit nici pe Ceaikovski.

— Asta-i artă, băieţi, artă adevărată, nu maidan! Arătaţi-mi un singur truc care să fie obscen. Parcă-i o ducesă!

Locotenentul Ene e de acord cu mine:

— Corect, boss! Te fascinează, te excită, dar îţi impune un soi de respect. Să zic c-o întâlnesc mâine în metrou, nici n-aş îndrăzni s-o ating. Şi nu numai eu, sunt convins!

— Zău?! se miră Bădoiu. Du-o într-o tavernă cu marinari ex-sovietici şi p-ormă, discutăm!

În ce mă priveşte, sunt elucidat. Ăsta a fost secretul Wandei: distincţie, graţie şi un firesc convingător, excluzând din capul locului orice tentă de vulgar. Trup pictat, desigur, dar s-a mai văzut. Unică rămâne pe celelalte. Tras linia — talent. S-a născut cu meseria în sânge.

Isprăvim casetele nemţeşti. Fiecare cuprinde alt număr, variaţiuni pe aceeaşi temă. Mai notabilă prin originalitate — simularea unui act sexual, având drept partener o biciuşcă de călărie, prevăzută cu o măciulie de argint. Unele cuvinte, folosite în tandem, generează absurdul, dar n-am încotro: "sobrietate excitantă". Asta îi semnează toate show-urile, ăsta a fost stilul ei.

Facem o