pauză. Comentarii. Ene se amuză, închipuindu-şi cum ar reacţiona maică-sa dacă i-ar prezenta un exemplar striptease: "Uite, mamă, asta-i fata cu care vreau să mă însor."

— N-o să-ţi dea voie, declară serios Babuinul. Pariez că ţi-a şi ochit una cu chiloţi de stambă până la genunchi, care ştie a face rântaş economic.

Eu pariez, în sinea mea, că a sesizat ceva care nouă ne-a scăpat, dar, deformaţie de pocherist înverşunat, îşi disimulează cartea. Când îl vezi aşa otova şi cu 49 la pantofi, n-ai bănui că are un spirit de observaţie al dracului de fin. Nu de alta, însă fizionomiştii afirmă că tipii cu picioarele mari n-ar fi prea subtili.

Dăm drumul la casetele Crocodil Club. Alţi bani, alt inventar. Oriunde ţi-ai propti privirea. Adică, poleială, nu aur şi asta inadmisibil de scumpă. Doar numerele Wandei sunt aceleaşi. Reflectez încă o dată la cota profesionalismului ei. Lucra cu aceeaşi acurateţe ca la nemţi, fără concesii de prost gust, fără kitschuri gen "ţine, dă-i în mă-sa, că-s peizani!" Prestaţie impecabilă, nu simţi deosebirea de valută a biletului de intrare.

Babuinul e încordat ca un lynx. Ţigara i se stinge între degete, a uitat să şi bea. Îmi cere să pun caseta de la capăt. După sapte-opt metri de peliculă, mă opreşte:

— Stop! Rămâi pe cadrul ăsta!

E limpede că-l interesează secvenţele de atmosferă. Mă uit curios. Mese, lume, în prim-plan o pereche de picioare decoltate până la ovare, pe fundal — bateristul. Ambianţă clasică, nu observ nimic special:

— Dă-i drumul, unde-i iepuraşul?

Bădoiu se ridică şi pune degetul pe ecran:

— Ăsta. Apare în patru casete. Totdeauna singur.

Un bărbat între două vârste, aflat în plan secund. Are o chelie absolută, mai frecventă la bărbaţii foarte graşi. Nu cunosc explicaţia ştiinţifică, dar priviţi în jur şi vă veţi convinge că-i o realitate. Slabii, cât de chelboşi, tot mai au ceva mărar. Tipul lui Bădoiu pare filiform, faţa numai gropniţe. Sub pomeţi, la tâmple... Şi ochii sunt înfundaţi, impresie accentuată de arcadele proeminente ca nişte streşini. Ca alură generală — eleganţă şi distincţie blazată. O figură care nu poate fi trecută cu vederea. Ciudat e că nu l-am remarcat nici eu, nici Ene. Insist contrariat:

— Zici că gagiul apare în patru casete?

Babuinul adulmecă un peşte mare şi se grăbeşte să mă provoace:

— Pui un pariu? Tot pe o chenzină!

— Nu ţine, am pierdut la Caritas...

— Neam de traistă! Mi-am notat casetele: 3, 5, 8 şi ultima. Chiar când imaginea e fragmentată de persoane care se suprapun, apare câte un detaliu de-al monşerului.

Reluăm secvenţele de "generic" ale casetelor indicate. Bădoiu ni le explică:

— Stop, aici! Fiţi atenţi la individul în smoking roşu... A ridicat braţul ca să-l cheme pe chelner. Uitaţi-vă peste cotul lui!... Vedeţi autostrada{42} gagiului? Hai că-i inconfundabilă, un ou guguiat!

— Corect, recunosc, ai dreptate.

Manevrează la fix aparat şi casete, cu degete îndemânatice de iluzionist. Personajul mai apare la aplauze şi în imagini întâmplătoare, cu public, luate în timpul show-ului. De fapt, bucăţi de personaj. Jumătate de profil, ochii vicioşi (mi se pare mie), un trois-quarts cu urechea în prim-plan.

— V-aţi edificat?

— Să sperăm că nu-i o coincidenţă, spune Ene.

Mâna lui Bădoiu alungă o muscă inexistentă:

— Dacă asta-i coincidenţă, pe mine mă cheamă Felix Lăbarovici Dzerjinski! Ar mai exista ipoteza ca Nea Chelie să fie vreun fan de-al Wandei, microbist care nu scapă un spectacol. Dar bărbatul semnează condica în patru casete, iar una e trasă la Düsseldorf. Îmi vine greu a crede că a luat Luftanza, numai ca s-o vadă pe Wanda cum îşi scoate chiloţii la Bucureşti.

Sunt un tip care nu exclude nimic din capul locului!

— S-au mai văzut, totuşi, cazuri. O dragoste pătimaşă îţi ia minţile şi, în numele ei, s-au comis cu mult mai multe decât să iei un avion...

Babuinul rânjeşte şi se uită ostentativ la poza Ginei:

— Vorbeşti din experienţa ta revoluţionară?

Îmi ies din fire:

— Băi seralistule, ai auzit de Antoniu? De ălălaltu' Eduard, care-a renunţat la ditai Imperiul Britanic de dragul lu' madam Simpson?! Da...

— Astea le ştii din seriale, mă întrerupe hlizindu-se. Ai uitat-o pe Lady Hamilton, pe japiţa ailaltă care a ajuns împărăteasă în Maica Rusie, de Iosefina lu' nen'tu Bonaparte şi n-am isprăvit apelul....

— Amesteci situaţiile. Vroiam să-ţi demonstrez că...

— Nu-mi demonstra nimic! Pui, colea, un pariu cu mine că Chelul nu-i un fan de al Wandei, şi că nu pentru fiţe sexy îi ţinea urma? Al doilea pariu: că există o legătură strânsă între moacă ăsta şi asasinarea ei?

— Susţii că el e criminalul?

— N-am spus asta, deşi e posibil. Sunt convins însă că face parte din distribuţie, amestecat până la chelie în afacerea amazoanelor răpuse. Care ţii pariul, neamule?

Ene râde şi refuză. Nu-şi permite să rişte. Maică-sa desfăşoară o strategie bugetară care-i permite să sesizeze orice deficit, chiar dacă-i vorba de o singură bere consumată peste normativul stabilit. Pe mine m-ar tenta. Nu că i-aş contesta ipoteza, dar a zgândărit jucătorul din mine. Babuinul afirmă că dacă aş avea-o în faţă pe Cindy Crawford şi alături, un pariu, cât de modest, m-aş arunca pe pariu. Reuşesc să-mi amintesc la timp de datorii şi de cadoul de nuntă al maică-mii. Cu durere în suflet, ignor provocarea.

Ne luăm hainele şi ne cărăbănim la Crocodil Club.

 

***

 

Imobilul e ţanţoş, aşa cum sunt mai toate în zonă. Şoseaua Kisseleff, ce părere ai mata? Genul ăla de căscioare pe care se dă în realitate lupta din Parlament. Să-mi spuneţi şi mie când or mai trage vreodată apa, acolo, foştii proprietari de os "burghezo-moşieresc"!... Grădina superbă nu datează din epoca modernă. După capul meu, copacii existau dinainte de ciuma lui Caragea. Baftă pe ăştia care cu cât îmbătrânesc, cu-atât devin mai frumoşi! Mai cunoaşteţi vreun fenomen similar în natură?

Ne-am parcat Renault-ul mai harcana, să nu stea în priveală. Ce vizionezi aici, în materie de patru roţi, te umileşte! La intrare, taie frunza la câini portarul şi doi ginitori în costum şi cravată. Bărbaţi ţepeni, bine legaţi, tineri. Au şişuri în priviri şi, sunt sigur, revolvere la ficat sau rinichi, în funcţie de stil. Mai mobilează peisajul viu trei dulăi de garsonieră.