Totul e învăluit de vălătuci negri.

― Aaaaaaarggggghhhhhhhhhhh.

Furnicile se prăbuşesc la pământ. Cadrul se mişcă. Înapoi, dezvăluind un bărbat ce ţine în mâna întinsă un spray pe care scrie cu litere mari: PROPMAISON.

Zâmbind, el rosteşte cu faţa la camera de luat vederi: "O dată cu venirea zilelor frumoase şi a căldurii, gândacii de bucătărie, furnicile şi libărcile se înmulţesc vertiginos. Soluţia este PROPMAISON. PROPMAISON omoară fără deosebire tot ce mişună prin debaralele dumneavoastră. PROPMAISON, fără pericol pentru copii şi fără milă pentru insecte. PROPMAISON este noul produs al CCG. CCG este însăşi eficienţa. "

201. URMĂRIRE ÎN METROU

Cei trei erau în ultimul hal de surescitare. Jacques Méliès, Laetitia Wells şi Juliette Ramirez îi îmbrânciră fără menajamente pe cei din jur.

― N-aţi văzut o furnică?

― Vă rog?

― A luat-o pe acolo, sunt sigură, furnicilor le place penumbra. Trebuie să căutăm prin colţurile întunecate.

Jacques Méliès trase deoparte un trecător.

― Uitaţi-vă pe unde călcaţi, ce naiba, puteţi s-o omorâţi!

Nimeni nu înţelegea ce voiau.

― S-o omor? Pe cine?

― Pe 103!

Şi ca de obicei, marea majoritate a călătorilor treceau pe lângă ei, refuzând să-i vadă sau să-i audă.

Méliès se sprijini cu spatele de peretele acoperit cu faianţă.

― La naiba, să cauţi o furnică într-o staţie de metrou e ca şi cum ai căuta acul în carul cu fân.

Laetitia Wells se lovi peste frunte.

― Asta e! Cum de nu m-am gândit mai devreme! "Să cauţi un ac în carul cu fân... "

― Ce vrei să spui?

― Cum poţi găsi un ac în carul cu fân?

― Nu poţi!

― Ba da. Numai că trebuie să foloseşti metoda potrivită. Ca să găseşti un ac în carul cu fân, e foarte simplu: dai foc la fân, apoi treci un magnet peste cenuşă.

― Bine, dar ce legătură are asta cu 103?

― E un simbol. Vreau să spun că trebuie numai să descoperim metoda potrivită. Şi cu siguranţă că există una!

Se sfătuiră. O metodă!

― Jacques, tu eşti poliţist, aşa că începe prin a-i cere şefului staţiei să scoată toată lumea afară.

― N-o să accepte în ruptul capului, e oră de vârf!

― Zi-i că s-a pus o bombă! N-o să-şi ia riscul de-a avea mii de morţi pe conştiinţă.

― De acord.

― Bine; Juliette, poţi să fabrici o frază feromonală?

― Care?

― "Ne întâlnim în zona cea mai bine luminată."

― Sigur că da! Pot chiar să fac vreo 30 de centilitri pe care să-i vaporizăm pretutindeni cu un spray.

― Perfect.

Jacques Méliès era cuprins de entuziasm.

― Am înţeles. Vrei să instalăm un reflector puternic pe peron pentru ca ea să meargă într-acolo.

― Furnicile roşcate din vivariul meu se îndreptau totdeauna spre lumină. De ce să nu încercăm...

Juliette Ramirez compuse fraza mirositoare "Ne întâlnim în zona cea mai bine luminată" şi se întoarse cu un spray plin.

Megafoanele staţiei difuzară un apel prin care toată lumea era invitată să evacueze staţia în linişte şi ordine. Pe loc, toţi începură să se îmbulzească, îmbrâncind, urlând şi împingându-se; fiecare pentru el şi Dumnezeu pentru toţi.

Cineva strigă: "Foc!", şi atunci se declanşă nebunia. Ştirea fu transmisă din om în om şi toţi începură să repete "Foc!". Mulţimea se năpusti. Grilajele care despărţeau traveele fură răsturnate. Oamenii dădeau unii într-alţii ca să răzbată. Megafoanele repetau necontenit "Păstraţi-vă calmul, nu intraţi în panică", dar degeaba; dimpotrivă, apelul avea un efect cu totul opus celui dorit.

Văzând cavalcada de tălpi ce se abăteau de jur-împrejurul ei, 103 luă hotărârea să se ascundă în interstiţiul unei litere de faianţă a staţiei "Fontainebleau", cea de-a şasea din alfabet: litera F. Pitită acolo, furnica aşteaptă ca vacarmul mirosurilor de sudoare degetală să se domolească.

202. ENCICLOPEDIE

ABRACADABRA: Formula magică " Habracadabrah" înseamnă în ebraică "Să fie aşa cum am spus" (fie ca lucrurile care au fost spuse să capete viaţă). În Evul Mediu, ea era utilizată ca descântec pentru vindecarea fierbinţelilor. Expresia a fost ulterior preluată de prestidigitatori, care dădeau a înţelege astfel că spectacolul se apropie de sfârşit şi că publicul avea să asiste acum la punctul culminant al reprezentaţiei (momentul în care cuvintele capătă viaţă). Fraza nu este, totuşi, chiar atât de anodină pe cât pare la prima vedere. Trebuie ca formula constituită de aceste nouă litere (în ebraică nu se scriu vocalele HA BE RA HA CA AD BE RE HA, astfel încât rezultă: HBR HCD BRH) să fie scrisă pe nouă niveluri şi în felul următor, pentru a se coborî treptat până la "H"-ul originar (Aleph: care se pronunţă Ha):

HBR HCD BRH

HBR HCD BR

HBR HCD B

HBR HCD

HBR HC

HBR H

HBR

HB

H

Configuraţia aceasta este concepută astfel încât să capteze cât mai mult posibil energiile cerului şi să le facă să coboare până la oameni. Talismanul respectiv trebuie privit ca o pâlnie, în jurul căreia dansul în spirală al literelor care formează formula "Habracadabrah" se revarsă într-un vârtej asemenea lichidelor ce se scurg printr-un orificiu. El captează şi concentrează în extremitatea lui forţele spaţiu-timpului superior.

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II.

203. O FURNICĂ ÎN METROU

Gata, mulţimea s-a împrăştiat. 103 iese din ascunzătoarea ei şi porneşte prin coridoarele largi ale metroului. Hotărât lucru, nu se va obişnui niciodată cu locul ăsta. Nu-i place lumina de neon, de un alb crud.

Deodată, furnica simte în aer un mesaj feromonal: "Ne întâlnim în zona cea mai bine luminată", şi recunoaşte accentul olfactiv: este cel al maşinii de tradus a Degetelor. Bun! Nu-i mai rămâne decât să caute colţul cel mai luminat.

204. IMPOSIBILA ÎNTÂLNIRE

Luptele s-au generalizat în întreg oraşul Bel-o-kan. Din tavan se prăbuşesc rebele fără număr. Nici un soldat nu vine în ajutorul reginei. Furnicile se luptă printre cadavrele uscate ale deistelor. În scurtă vreme însă avantajul înclină