să i se conformeze, ea n-avea altă intenţie decât să-i trădeze statutul, să se asimileze. Nu-şi renega iu daismul cât originile nord-africane, temându-se mai presus de orice, într-o Franţă intolerantă, să nu fie confundată cu o arabă. Îi lăudam o distincţie pe care ea voia s-o ascundă, o felicitam că se deosebeşte când ea nu aspira decât să semene. Pe scurt, exista în ea o nevoie de respectabilitate legată de statutul său de emigrantă care uneori o făcea mai conformistă decât te-ai fi aşteptat din partea unei tinere de vârsta ei.

Rebecca era de asemenea posedată de un ideal de iubire romantică pe care eram departe de a-l împărtăşi. Iubind pentru prima oară, tot ce nu era pasiune i se părea a fi dantelărie, absurdităţi, palavre, preziceri de oameni slabi. Adera fără rezerve la sentimentele ei fără ca vreo umbră de perplexitate să-i frâneze elanurile. Veselă, dinamică, suferind uneori că nu este decât o femeie frumoasă curtată pentru farmecul său, se lansă în aventura noastră cu o aprindere care repudia orice calcule, orice placiditate: pretindea să trăiască intens în cadrul menajului, utopie absurdă după mine. Dar voinţa de a îmbina intensitatea cu cuplul mă emoţiona atât de mult încât sfârşii prin a iubi, mai mult decât Rebecca însăşi, pasiunea pe care mi-o purta. Deja deci încolţeau boabele discordiilor noastre.

Un diferend, care atunci mă impresionă foarte mult, aruncă o primă umbră asupra înţelegerii dintre noi. Trecutul meu zgomotos şi cu care mă lăudasem, o speriase pe Rebecca care îmi atribuia un temperament uşuratic. Eram într-o seară la nişte prieteni; închipuindu-şi greşit - dar asta n-am ştiut-o decât mai târziu - că vreau s-o seduc pe stăpâna casei nu găsi altceva mai bun de făcut decât să aibă un  flirt foarte stăruitor, sub ochii mei, cu unul din invitaţi; băuse, era beată, spunea vrute şi nevrute şi pentru prima dată îmi lansă răutăţi în public, iar auditoriul, cu urechile ciulite, se desfăta. Devenea o altă fiinţă pe care n-o văzusem niciodată, deschidea uşa unor obişnuinţe pe care nu i le cunoşteam .

Îl săruta pe filfizon pe gură, chicotea la tot ce spunea el, vărsa un torent de expresii deocheate, bea din toate paharele, se lăsa mângâiată de nemernicul ameţit care o zorea să ducă lucrurile la ultima lor limită. Să o văd cum mimează uitarea de sine cu un altul - scenă care întotdeauna m-a fascinat din nu ştiu ce cauză obscură, poate fiindcă în dragoste pun trădarea mai presus de orice - să o văd astfel deci îmi înfierbântă nervii şi raţiunea; fantasma mea aplauda, gustul meu de scandal exulta, amorul meu propriu se burzuluia. Evident, nu lăsai să se vadă nimic din toate astea, afişând cea mai totală indi ferenţă. Când se sfârşi petrecerea, către ora 5 dimineaţa şi o văzui pe Rebecca, în faţa taxiului, sărutându-şi cucerirea şi comparând vigoarea reacţiilor lui virile cu a mea, nu mă putui gândii decât la răzbunare. Abia sosit acasă, făcurăm dragoste ultima oară şi o părăsii a doua zi, rece, foarte decis să n-o mai revăd. Trecură două zile. Mânia care mă susţinuse lăsase locul unei anumite descurajări. Pentru nimic în lume n-aş fi făcut eu primul pas, socotindu-mă cel ofensat. Rebecca trimise pe o prietenă ca ambasadoare. Mă arătai intransigent. Mai mult: mă afişai cu o fată întâlnită într-o cafenea din faţa salonului ei de coafură, de care domiciliul meu nu era departe, şi mă străduii să o sărut lung pe gură în plină stradă. A doua zi, Rebecca mă sună chiar ea. Se scuză pentru scena din seara trecută cu lacrimi în glas. Eram calm, trium fător şi îi confirmai hotărârea mea de a nu o mai revedea. După încă o zi, mă sună iar implorându-mă să-i acord o întâlnire. Acceptai din vârful buzelor, preafericit să o văd umilindu-se în faţa mea: în sfârşit, această fată trufaşă muşca ţărâna. Veni îmbrăcată în negru din cap până-n picioare ca pentru un doliu şi-mi explică raţiunile actului său. Mărturisesc că sinceritatea sa, tonul umil al vocii sale mă mişcară; eram chiar încântat că ţinea atât  de mult la mine. Acel ceva nesigur şi fragil care m-ar fi speriat la oricare alta pe ea o înfrumuseţa la culme. Dar nu voiam să cedez înainte de a o fi făcut să-şi plătească foarte scump afrontul; ce vrei, aşa sunt eu de îndată ce îmbrăţişez, prevăd şi clipa în care o să zgârii. Îi povestii deci cu de-amănuntul aventurile mele din vară şi îi detaliai unul câte unul defectele sale atât fizice cât şi morale; fiecare cuvânt o făcea să tresară şi declanşa un aflux de lacrimi. Cu toate astea, nefiind foarte sigur de poziţia mea, dădui dovadă de o cruzime temperată. După ore de rugăminţi şi de imprecaţii în care aproape că îi mărisem greşeala la dimensiunile unei crime, o strânsei lângă mine şi o a sigurai că am uitat totul. Îmi jură că n-o să mai înceapă niciodată ceea ce fusese rodul unei neînţelegeri mai mult decât al unei voinţe deliberate de a-mi face vreun rău. Fapt e că mă speriase cu reacţiile ei neaşteptate: cum să te bazezi pe o fiinţă atât de imprevizibilă? Înţelesesem cât de mult ţineam la ea: până într-atât încât să o iert că mă batjo corise - cel mai grav ultragiu pentru mine care dintre toate simţurile nu-l am decât pe cel al ridicolului. Înţelesesem de asemenea cât de mult ţinea ea la mine: până-ntr-atât încât să se prosterneze la picioarele mele. Fiecare pusese la încercare rezistenţa celuilalt, fiecare se înclinase nu fără a-l face să cedeze pe cel din faţa sa: bun exemplu de capitulare reciprocă în aşteptarea altor lupte; tocmai făcusem un galop de încercare şi această primă înfruntare prefigura tot ceea ce s-a întâmplat după aceea.

Ne speriaserăm, trebuia să punem capăt chinurilor noas tre, să ne legăm unul de altul prin plasa unui contract reci proc. După această ciocnire, eram gata pentru "te iubesc". Jurământul fu pronunţat două săptămâni mai târziu în timpul unei plimbări cu bicicleta pe un drum din Provenţa