Ştia că şi K.G.B.-ul şi MVD-ul au fost cu ochii pe el în Minsk şi o să-i fie teamă să nu-l urmărească aici FBI-ul şi C.I.A. De fapt, FBI-ul chiar o să-l supravegheze un timp.

– Sigur, va trebui să fii foarte prudent, a fost Al de acord. Nu va fi uşor, dar am încredere în tine, prietene. De asta te-am chemat de la bun început.

– Da’ nici măcar nu vreau să fiu prin preajma lui. M-au trecut fiori de groază numai când l-am văzut la aeroport.

– Ştiu că nu vrei, însă trebuie. După o viaţă întreagă de bucătărit am aflat că nu poţi face omletă fără să spargi ouăle. Şi ar fi o greşeală să-l supraestimezi. Nu e vreun super-criminal. În plus, mare parte din timp o să fie scos din minţi de ţicnita aia de mă-sa. O să fie atât de nervos, că n-o să fie în stare decât să zbiere la nevastă-sa şi s-o ţină în pumni.

– Cred că ţine la ea, Al. Puţin, poate chiar mai mult. Chiar dacă se poartă cum se poartă.

– Mda, indivizi de genul acesta se poartă de obicei urât cu femeile lor. Uită-te la Frank Dunning. Vezi-ţi mai departe de treabă, prietene.

– Şi ce-o să obţin dacă reuşesc să cuplez microfonul? O să le înregistrez certurile? Certuri în rusă? Chiar că o să-mi fie de folos.

– Nu-i nevoie să descifrezi viaţa de familie a omului. George de Mohrenschildt te interesează. Trebuie să te convingi că nu-i implicat în tentativa de asasinare a generalului Walker. Odată ce reuşeşti chestia asta, fereastra de incertitudine se va închide. Şi priveşte partea bună a lucrurilor. Dacă te prinde Oswald că-l spionezi, acţiunile lui viitoare s-ar putea schimba în sens pozitiv. S-ar putea chiar să nu mai încerce să-l omoare pe Kennedy.

– Chiar crezi asta?

– Nu. Nu cred.

– Nici eu. Trecutul e încăpăţânat. Nu vrea să fie schimbat.

Şi atunci mi-a spus:

– Prietene, acum mai vii…

– De-acasă, am mormăit eu. Acum mai vin de-acasă.

Am deschis ochii. În cele din urmă reuşisem să adorm. Lumina târzie intra prin perdelele mele trase. Undeva, nu prea departe, tot în Fort Worth, dar pe Davenport Street, fraţii Oswald şi soţiile lor luau cina – prima masă a lui Lee în patria mumă.

În bucăţica mea de Fort Worth, nişte fetiţe săreau coarda. Mi se părea foarte cunoscut cântecelul pe care îl intonau. M-am ridicat din pat, am traversat livingul întunecos (mobilat doar cu două fotolii cumpărate de la un magazin de caritate şi atâta tot) şi am tras una din draperii doar un centimetru. Draperiile acestea au fost primele lucruri pe care le luasem când m-am mutat aici. Voiam să pot vedea; nu voiam să fiu văzut.

Numărul 2703 era tot nelocuit, iar anunţul DE ÎNCHIRIAT era lipit de balustrada verandei rahitice, însă curtea nu era pustie. Două fetiţe învârteau o coardă pe care o sărea o a treia. Bineînţeles că nu erau fetele pe care le văzusem pe Kossuth Street în Derry – îmbrăcate în blugi decoloraţi şi peticiţi, în loc de şorturi noi şi curate, cele de acum erau pipernicite şi subnutrite. Dar cântecelul era acelaşi, intonat, de această dată, cu accente de Texas.

– Charlie Chaplin e în Franţa şi ţie nu-ţi tace clanţa! Am-bam-bus! Ţine-te de urs! Ursul n-are coadă, c-a mâncat o babă!

Fetiţa care sărea s-a împiedicat şi a căzut printre buruienile care reprezentau gazonul din faţa numărului 2703. Celelalte două s-au aruncat peste ea şi s-au rostogolit toate prin ţărână. Apoi s-au ridicat şi au fugit de acolo.

Le-am urmărit cu privirea, spunându-mi: Eu le-am văzut, dar ele nu m-au văzut. E ceva. E un început. Dar, Al, unde se va termina?

De Mohrenschildt era cheia întregii afaceri, singurul care mă împiedica să-l omor pe Oswald de îndată ce se va muta peste drum. George de Mohrenschildt. Geolog în industria ţiţeiului care se ocupa cu concesionări de exploatări petroliere. Un bărbat care ducea viaţă de playboy, mai ales datorită banilor soţiei sale. Ca şi Marina, era emigrant rus, dar, spre deosebire de ea, provenea dintr-o familie nobilă – de fapt, era Baronul de Mohrenschildt. Bărbatul care va deveni singurul prieten al lui Lee Oswald în puţinele luni care îi mai rămăseseră de trăit acestuia. Bărbatul care îi va sugera lui Oswald că lumea ar fi un loc mult mai bun fără un anume fost general rasist şi cu orientări de dreapta. Dacă se va dovedi că de Mohrenschildt are vreo legătură cu încercarea lui Oswald de a-l asasina pe Edwin Walker, situaţia mea se va complica infinit de mult, căci va trebui să iau în calcul toate teoriile demente ale conspiraţiei. Însă Al credea că geologul rus n-a făcut (sau, mai degrabă, nu va face; cum ţi-am mai spus, viaţa în trecut este destul de derutantă) nimic altceva decât să instige un om care oricum era instabil psihic şi obsedat de celebritate.

Al notase: Dacă Oswald este singur în noaptea de 10 aprilie 1963, şansele ca altcineva să mai fie implicat în asasinarea lui Kennedy care va avea loc peste şapte luni scad aproape la zero.

Dedesubt, cu majuscule, adăugase verdictul final: MOTIV SUFICIENT SĂ-L LICHIDEZI PE TICĂLOS.

9

Faptul că le-am văzut pe fetiţele cu coarda, iar ele nu m-au văzut pe mine, m-a dus cu gândul la filmul acela vechi cu Jimmy Stewart, În spatele ferestrei. O persoană poate vedea o mulţime de lucruri fără să-şi părăsească vreodată camera. Mai ales dacă are instrumentele potrivite.

Ziua următoare m-am dus la un magazin de articole sportive şi mi-am cumpărat un binoclu Bausch & Lomb, împreună cu protecţii pentru lentile. De vreme ce numărul 2703 se afla pe partea de est a străzii, m-am gândit că momentul cel mai bun pentru a supraveghea clădirea ar fi după prânz, astfel încât soarele să nu mă incomodeze. Am scos binoclul printre draperii şi, după ce am reglat rotiţa de focalizare, bucătăria-living mizeră de vizavi a devenit atât de clară încât parcă mă aflam