fi urmărit ştergerea vreunei piste. Dar luptătoarea, care este deopotrivă un Cercetaş fără pereche, ştie să identifice urmele cele mai proaspete şi să se ia după ele.

Acestea o conduc până la o ridicătură de mici dimensiuni, care camuflează într-adevăr o intrare. Aici trebuie să fie. Furnica îşi îngroapă coconul de fluture care o încurcă, îşi strecoară capul, apoi tot corpul în culoar şi începe să înainteze cu precauţie.

Un miros de persoane.

Nişte rebele... Cum de pot să existe rebele într-un organism-oraş atât de omogen ca Bel-o-kan? E ca şi cum undeva, într-un ungher al intestinului, nişte celule s-ar hotărî să nu mai participe la funcţionarea globală a corpului. Fenomenul s-ar putea compara cu o apendicită. 103 683 mergea în întâmpinarea unei crize de apendicită ce afecta oraşul viu.

Cât de numeroase sunt oare cele ce trişează astfel? Care sunt motivaţiile lor? Cu cât avansează, cu atât vrea mai mult să fie sigură şi să se convingă. Acum, când ştie că există o mişcare rebelă, vrea să o identifice şi să-i înţeleagă funcţia şi scopul.

Înaintează în adâncul culoarului şi simte mirosuri proaspete. Prin tunelul acesta îngust au trecut cu puţin timp în urmă nişte cetăţene ale Oraşului. Deodată, două labe terminate cu gheare o agată de primul inel toracic şi o trag brusc în faţă. Furnica este aspirată de-a lungul culoarului şi nimereşte într-o sală. Două mandibule o apucă de gât şi încep să strângă.

103 683 se zbate. Printre carapacele care o îmbrâncesc întrezăreşte o încăpere cu tavan foarte scund şi, din câte poate vedea, mai degrabă vastă. După cât cuprinde cu antena, trebuie să măsoare vreo treizeci de paşi pe douăzeci şi să acopere, la adăpostul unui plafon fals, întreg staulul de scarabei.

O înconjoară vreo sută de furnici. Câteva cercetează bănuitoare mirosurile de identificare ale intrusei.

 

 

 

18. ENCICLOPEDIE

 

CUM SĂ SCAPI DE ELE? Când sunt întrebat cum se poate scăpa de furnicile care năpădesc bucătăria, eu unul răspund: cu ce drept credeţi că bucătăria v-ar aparţine mai mult dumneavoastră decât furnicilor? Aţi cumpărat-o? De acord, aşa e, dar de la cine? De la alte fiinţe omeneşti, care au construit-o folosind ciment şi umplând-o cu hrană provenită din natură. E o convenţie intre dumneavoastră şi alţi oameni, care face ca fragmentele acestea de natură prelucrată să pară că vă aparţin. Dar nu este decât o convenţie între oameni. Prin urmare, ea nu-i priveşte decât pe oameni. De ce sosul de roşii din cămară v-ar aparţine mai mult dumneavoastră decât furnicilor? Roşiile aparţin Pământului! Cimentul aparţine şi el Pământului. Metalul din care sunt făcute furculiţele dumneavoastră, fructele din dulceaţa pe care o mâncaţi, cărămizile zidurilor dumneavoastră sunt provenite din solul planetei. Omul nu a făcut decât să le pună nume, etichete şi preţuri. Aceasta nu-i de ajuns pentru a le face să fie proprietatea lui. Pământul şi avuţiile lui sunt libere, la dispoziţia tuturor locuitorilor săi...

Cu toate acestea, mesajul de faţă este încă prea nou pentru a putea fi înţeles. Dacă, totuşi, sunteţi hotărâţi să scăpaţi de aceste infime concurente, metoda "cea mai puţin rea" rămâne busuiocul. Puneţi un răsad mic de busuioc în zona pe care vreţi s-o protejaţi. Furnicilor nu le place mirosul busuiocului şi vor prefera să viziteze mai degrabă apartamentul vecinului dumneavoastră.

 

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II

 

 

 

19. REBELELE

 

103 683 se prezintă rebelelor prin mişcări rapide ale antenelor afirmând că e o luptătoare şi asigurându-le că a găsit în depozitul de gunoi un cap care i-a cerut să vină aici pentru a le semnala că o cruciadă contra Degetelor va fi declanşată în curând.

Vestea are un efect puternic. Furnicile nu ştiu să mintă. Încă n-au înţeles utilitatea minciunii.

Strânsoarea slăbeşte. În jurul ei, antenele se agită. 103 683 captează nişte feromoni ce evocă un raid executat asupra Bibliotecii chimice. Unele dintre rebele consideră că soldatul a putut dialoga cu unul din cei trei membri ai comandoului. A trecut prea mult timp de când nu s-a mai auzit nimic de ei.

Din puţinul pe care izbuteşte să-l perceapă, 103 683 înţelege că are de-a face cu o veritabila mişcare clandestină, care face tot posibilul pentru a rămâne astfel. Rebelele continuă să comenteze informaţiile. Le tulbură îndeosebi expresia "cruciadă contra Degetelor", toate par răscolite. Totuşi, unele îşi pun. problema atitudinii de adoptat faţă de musafirul nedorit, care, din moment ce le cunoaşte de-acum adăpostul fără să fie o rebelă, reprezintă un pericol.

Cine eşti tu?

103 683 emite toate caracteristicile ce o definesc: casta din care face parte, numărul de pontă, furnicarul natal... Rebelele sunt uluite. În faţa lor se află într-adevăr 103 683, singura furnică ce a ajuns la capătul lumii şi care s-a întors de acolo.

Este eliberată. Furnicile se dau chiar la o parte cu respect. Treptat, se înfiripă un dialog.

Furnicile vorbesc cu ajutorul mirosurilor, aceşti feromoni emişi de către segmentele de antenă. Un feromon este un hormon capabil să iasă din corp, să circule prin aer şi să pătrundă într-un alt corp. Atunci când o furnică încearcă o senzaţie, ea o emite cu tot corpul şi toate furnicile din jur o percep în acelaşi timp cu ea. O furnică stresată îşi comunică instantaneu suferinţa anturajului, astfel încât acesta nu mai are decât o singură preocupare: aceea de-a găsi un mijloc de a-l ajuta pe respectivul individ, pentru a face să înceteze mesajul neplăcut.

Fiecare dintre cele unsprezece segmente de antenă începe să emită, pe propria lui lungime de undă, cuvinte parfumate. Sunt ca nişte guri care vorbesc în acelaşi timp, fiecare pe propria sa lungime de undă. Unele segmente emit pe cele mai joase frecvenţe, prin care se semnalizează informaţiile de bază. Altele emit pe cele mai înalte şi transmit mesaje mai puţin importante.

Aceleaşi segmente ţin loc de urechi, în aşa fel încât doi interlocutori discută cu unsprezece guri şi ascultă cu tot atâtea urechi, totul petrecându-se simultan. Din acest motiv, discursurile sunt foarte bogate în nuanţe. Un dialog între furnici permite transmiterea unei cantităţi de informaţie de unsprezece ori mai mare şi cu o viteză