— Tăcere completă. Cu glasul tremurat): Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… (plânsul îl îneacă) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… suindu-mă la această tribună… pentru a vă spune şi eu… (plânsul îl îneacă mai tare.)… Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc… la ţărişoara mea… (plânsul l-a biruit de tot) la România… (plânge. Aplauze în grup)… la fericirea ei!… (acelaşi joc de amândouă părţile)… la progresul ei! (asemenea crescendo)… la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare)

  IONESCU, POPESCU, TOŢI (foarte mişcaţi): Bravo!

  CAŢAVENCU (ştergându-se repede la ochi şi remiţându-se d-odată; cu tonul brusc, vioi şi lătrător): Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mândru de aceasta!… O primesc! Mă onorez a zice că o merit!… (foarte volubil) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultraprogresist… că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. (scurt şi foarte retezat) Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată priviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite.)

  CAŢAVENCU: Da! (cu putere din ce în ce crescândă.) Voi progresul şi nimic alt decât progresul: pe calea politică… (îngraşă vorbele.)

  POPESCU: Bravo!

  CAŢAVENCU: Socială…

  IONESCU: Bravo!

  CAŢAVENCU: Economică…

  POPESCU: Bravo!

  CAŢAVENCU: Administrativă…

  IONESCU: Bravo!

  CAŢAVENCU: Şi… şi…

  IONESCU, POPESCU, GRUPUL: Bravo! bravo!

  TRAHANACHE (clopoţind): Rog, nu întrerupeţi pe orator, stimabile…

  CAŢAVENCU (cu tărie): Nu mă tem de întreruperi, venerabile domnule preşedinte… (cătră adunare şi mai ales catră grup, cu tonul sigur) Puteţi, d-lor, să întrerupeţi, pentru că eu am tăria opiniunilor mele… (reintrând în tonul discursului şi îngrăşând mereu vorbele) şi… şi… finanţiară. (aplauze prelungite)… Da, suntem ultraprogresişti, da, suntem liber-schimbişti… Or… conduşi de aceste idei, am fundat aci în oraşul nostru „Aurora Economică Română”, soţietate enciclopedică-cooperativă, independentă de cea din Bucureşti… pentru că noi suntem pentru descentralizare. Noi… eu… nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în districtul nostru putem face şi noi ce fac dânşii în al lor…

  GRUPUL (aplauze): Bravo!

  CAŢAVENCU: Soţietatea noastră are ca scop să încurajeze industria română, pentru că, daţi-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău…

  GRUPUL (aplauze): Bravo!

  CAŢAVENCU: Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire. Soţietatea noastră dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în ţara noastră!

  GRUPUL: Bravo! (aplauze entuziaste)

  TRAHANACHE (clopoţind): Stimabile… nu…

  CAŢAVENCU: Lăsaţi, d-le preşedinte, să întrerupă… nu mă tem de întreruperi!… În Iaşi, de exemplu, – permiteţi-mi această digresiune, este tristă, dar adevărată! – în Iaşi n-avem nici un negustor român, nici unul!…

  GRUPUL (mişcat): A!

  CAŢAVENCU: Şi cu toate aceste toţi faliţii sunt jidani! Explicaţi-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel!

  GRUPUL: Bravo! (aplauze)

  CAŢAVENCU: Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?… Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?… Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele)… Numai noi să n-avem faliţii noştri!… Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!… (aplauze frenetice. Pauză. Oratorul soarbe din pahar şi aruncă iar priviri scânteietoare în adunare. În momentul acesta mai mulţi inşi se mişcă în fund, pe unde apare Cetăţeanul turmentat şi Ghiţă în ţivil.)

  SCENA VI.

  ACEIAŞI – GHIŢĂ PRISTANDA şi CETĂŢEANUL foarte şovăind.

  Zgomot la intrarea acestora.

  TRAHANACHE (clopoţind): Faceţi puţintică tăcere…

  CAŢAVENCU (care, în timpul scurt al rumorii provocate de intrarea lui Pristanda şi a Cetăţeanului turmentat, şi-a consultat hârtiuţele, cu ton predomnitor): Fraţilor, iată ce spun statutele soţietăţii noastre la art. I-iu: „Se formează în urbea noastră o soţietate enciclopedică-cooperativă cu numele de «Aurora Economică Română». Scopul Soţietăţii este ca România să fie bine şi tot românul să prospere!”

  CETĂŢEANUL (care, de la intrare, a venit şovâind până în mijloc şi s-a turnat pe un scaun în faţa tribunii, se scoală şi ridică mâna): Şi eu! (sughite) şi eu sunt! (şovăie şi iar se toarnă pe scaun.

  — Râsete în fund, rumoare în faţă.)

  CAŢAVENCU (cătră Trahanache, întorcându-se spre masa prezidenţială): Domnule preşedinte, rog să nu fiu întrerupt…

  TRAHANACHE: Parcă ziceai, stimabile, că întreruperile…

  CAŢAVENCU: Da (cu dignitate) dar…

  TRAHANACHE: În sfârşit… (clopoţind) Nu întrerupeţi, mă rog…

  CAŢAVENCU (căutând şirul): Ziceam dar:„…ca România să fie bine şi tot românul să prospere…”

  CETĂŢEANUL (se scoală şovâind şi ridică mâna): Şi eu sunt! (sughite rău; râsete, rumoare)

  TRAHANACHE: A! (sculându-se peste masă) Ce? ce eşti d-ta, stimabile?…

  CETĂŢEANUL (sughiţând): Mă cunoaşte d. Nae… (arată pe Caţavencu) Cioclopedică… (râsete, rumoare.)

  CAŢAVENCU (nervos): Ce?

  CETĂŢEANUL: Română!… (râsete; sughite) Aurora!… (sughite; râsete, rumoare din ce în ce mai mare.)

  TRAHANACHE (nervos şi el, cătră adunare, clopoţind): Faceţi tăcere, stimabile!… (cătră Cetăţeanul turmentat) Cum?

  CETĂŢEANUL (şovăind): Cioclopedică! (sughite) Comportativă! (sughite.) Iconomie! (sughite) Soţietate care va să zică… (râsete şi rumoare mare.)

  IONESCU: E turmentat!…

  POPESCU: E tun! (grupul se mişcă; unii se scoală.)

  CETĂŢEANUL (sughiţănd şi strigând): Sunt nembru!

  TRAHANACHE (agitând clopoţelul cu putere, cătră Ionescu şi Popescu): Stimabile! stimabile, (cu afabilitate) rog, daţi afară pe onorabilul!

  IONESCU, POPESCU şi GRUPUL: Afară! E turmentat! Afară! (Ionescu şi Popescu îl îmbrâncesc spre uşă. Caţavencu s-a dat jos de la tribună şi vorbeşte cu câţiva din grup) CETĂŢEANUL (îmbrâncit de dascăli şi opunându-se): Nu mă-mbrânciţi… că ameţesc!

  IONESCU, POPESCU şi GRUPUL: Afară!

  CETĂŢEANUL: Nembru!

  (Toată scena aceasta a fost însoţită de râsete şi rumoare. Dascălii au dat afară pe Cetăţeanul turmentat. În adunare, mişcare. Pristanda se apropie la tribună, în vreme ce dascălii şi grupul