lor, în mijloc cu Caţavencu, se agită şi-şi reiau locurile.) PRISTANDA (misterios lui Trahanache): Coane Zahario, dă-i zor! Trebuie să-l lucrăm pe onorabilul, pe d. Nae Caţavencu; ordinul lui conul Fănică… Sunt la uşă, când oi tuşi de trei ori, d-ta proclamă catindatul şi ieşi pe portiţă… şi pe urmă-i treaba mea…

  TRAHANACHE (încet): Bine.

  PRISTANDA (încet): Când oi tuşi de trei ori: nu mi-a sosit încă oamenii!… (trece lângă uşa din fund, pe unde intră cu zgomot Farfuridi, Brânzovenescu şi alţi câţiva. Pristanda vorbeşte încet cu dânşii. Toţi se aranjează în fund, astupând uşa de ieşire)

  SCENA VII.

  ACEIAŞI – FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU şi alţi alegători şi CETĂŢEANUL TURMENTAT, apoi ZOE şi TIPĂTESCU ascunşi după grilaj şi ascultând ce se petrece în adunare.

  TRAHANACHE (clopoţind, cătră Caţavencu, care vorbeşte încet cu grupul lui): Poftiţi la tribună, stimabile!… (Caţavencu porneşte spre tribună)

  ZOE: Nu mai auz nimic…

  TIPĂTESCU: Pesemne n-a sosit încă Ghiţă.

  CAŢAVENCU (de la tribună): Fraţilor!

  FARFURIDI (aducând din fund pe Cetăţeanul turmentat): Te-a dat afară? Cum se poate, fraţilor, să lăsăm să gonească din adunare pe un cetăţean onorabil, pe un alegător?

  BRÂNZOVENESCU: Pentru că d. Caţavencu…

  CAŢAVENCU (răcnind): Stimabile! (lui Trahanache) Domnule prezident! (rumoare surdă în fund.)

  TRAHANACHE: Stimabile (clopoţind) aveţi puţintică răbdare. (Ghiţă tuşeşte cu putere de trei ori) Fiindcă orele sunt înaintate…

  CAŢAVENCU: Daţi-mi voie…

  TRAHANACHE (ridicându-se): Fiindcă unii dintre domnii alegători au început să plece, ar fi bine, cred, mâine fiind alegerea, ca chiar acum să rugăm pe onorabilul orator să-şi întrerupă discursul un moment, să aibă puţintică răbdare, pentru ca să proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru.

  CAŢAVENCU (cu aer foarte degajat): Primesc cu mulţumire, d-le preşedinte. (coboară de la tribună, cătră grupul său.) Numele candidatului.

  TOŢI (din grup şi din sală): Da! numele candidatului!

  ZOE (tremurând, încet): Fănică!

  TIPĂTESCU (încet): Taci! n-ai grijă!

  TRAHANACHE (citind foaia între lumânări): Stimabile! candidatul pe care-l susţine comitetul nostru, este domnul…

  IONESCU: Nae Caţ…

  TRAHANACHE (întrerupându-l): Ai puţintică răbdare… (citind) domnul…

  CAŢAVENCU: Domnul… (toată lumea ascultă cu mare nerăbdare şi în deplină tăcere; Zoe se strânge după grilaj lângă Tipătescu)

  TRAHANACHE: Domnul… Agamiţă Dandanache!

  (Mişcare de satisfacţie în fund. În grupul din faţă turburare. Zoe şi Tipătescu ascultă mişcaţi)

  CAŢAVENCU (sărind în loc şi răcnind): Trădare! (gesticulează viu în mijlocul grupului său. În fund aplauze.)

  TRAHANACHE (în picioare): Daţi-mi voie! (clopoţind; după un moment de tăcere) Cine a pronunţat cuvântul trădare? (toată lumea e în picioare şi în fierbere.)

  CAŢAVENCU (din mijlocul grupului, cu putere): Eu!

  GHIŢĂ, BRÂNZOVENESCU şi CETĂŢEANUL TURMENTAT şi CEI DIN FUND: Afară! afară moftologul!

  TRAHANACHE (trăgând clopoţelul foarte violent, cătră grupul din fund): Aveţi puţintică răbdare! (cătră Caţavencu) Şi cine este trădător, stimabile?

  CAŢAVENCU (foarte aprins): Acela care falsifică numele candidatului odată hotărât, acela care uită, care trădează interesele şi onoarea familiei sale… (cu un gest colosal) D-ta!

  TRAHANACHE (trântind clopoţelul pe masă în culmea indignării): Apoi, ai puţintică răbdare, stimabile! Mă scoţi din ţâţâni… Eu falsificator?… Pe mine, cetăţean onorabil, pe mine, om venerabil, să vie într-o adunare publică, să mă facă falsificator… cine? (rumoare mare. Tipătescu şi Zoe ascultă palpitând) cine? (cu energie.) Un plastograf patentat!

  CAŢAVENCU (sărind din loc): Plastograf!

  TOŢI DIN FUND (strigând ameninţător): Afară plastograful!

  TOŢI DIN FAŢĂ (asemenea): Afară falsificatorul! trădătorul! (fierbere mare.)

  CAŢAVENCU (spumând, se repede din mijlocul grupului său la tribună cu pumnii încleştaţi şi zbierând febril. Un moment tăcere): Fraţilor! domnilor! un moment, onorabili concetăţeni! Am voit să acoper o ruşine care se petrece de atâta vreme în sânul oraşului nostru… (Zoe şi Tipătescu mişcare) am voit să cruţ opinia publică de o lovitură scandaloasă;… astăzi însă am fost lovit aşa de crud în dignitatea mea, încât nu mai pot tăcea. (Zoe şi Tipătescu mişcare) Acest onorabil cetăţean, (arată pe Trahanache) acest om venerabil, d. Zaharia Trahanache…

  TRAHANACHE (cu pofidă): Ei? Eu…

  CAŢAVENCU: Este atât de naiv, încât crede că e plastografie un document olograf…

  (Zoe şi Tipătescu mişcare de groază)

  ZOE: Fănică!… (şovăie)

  TIPĂTESCU (susţinând-o şi răcnind cu o supremă putere): Ghiţă! (se repede la portiţa grilajului… Zoe se agaţă de el şi-l opreşte. Rumoare mare.)

  PRISTANDA (punând mâinile amândouă lângă gură ca o port-voce şi strigând asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea): Prezent! (cătră cei din fund) Pe el, copii! (grupul din fund cu Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu, Cetăţeanul turmentat se reped la tribună şi pun mâna pe Caţavencu)

  CAŢAVENCU (continuând a zbiera în mijlocul zgomotului): O scrisorică a prefectului cătră…

  GRUPUL LUI CAŢAVENCU: Pe ei, fraţilor. (grupul din faţă dă năvală spre fund.)

  TOATĂ LUMEA: Afară! ho! huideo!

  (Zgomot la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieşit repede pe portiţa grilajului, a dat dincolo de Zoe şi de Tipătescu, şi toţi trei ascultă ce se petrece în adunare. Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu au apucat de gât pe Caţavencu şi-l târăsc afară. Grupul Ionescu şi Popescu sunt grămadă peste cei din fund. Toate cuvintele şi mişcările acestea din urmă se fac deodată şi într-o clipă.

  — Cortina se lasă asupra primei mişcări a scandalului)

 ACTUL IV

  (Grădina lui Trahanache, în fund grilaj cu poartă de intrare în mijloc; se vede în fund perspectiva orăşelului pe un fundal de dealuri. La dreapta în grădină, pe planul întâi şi al doilea, intrarea, cu trei trepte de piatră, în casele lui Trahanache.

  La stânga boschete. Mobile de grădină)

  SCENA I.

  ZOE şi TIPĂTESCU.

  ZOE: Unde e? unde poate să fie Caţavencu?

  TIPĂTESCU: Nu ştiu: a fugit, a murit, a intrat în pământ… (după o pauză, apropiindu-se de Zoe) Ei? şi pentru ce voieşti să ştii? pentru ce să te-ngrijeşti mai mult acuma? Din contra. Eu parcă nu mai am grije… Zoe, gândeşte-te: de două zile, oamenii noştri aleg pe Dandanache, pe care-l aşteptăm din minut în minut, – am ordine