ZOE: Ei şi?

  TIPĂTESCU: Ei!… De două zile va să zică, strivesc pe Caţavencu, şi el nu e nicăiri. Unde e? pentru ce nu s-arată?… are scrisoarea, pentru ce nu o publică? Pentru ce a dispărut, nu ştiu, – din ce motive nu publică scrisoarea, nu-mi pasă, – destul că nu o publică… Şi-l crezi tu pe mişelul capabil să nu o publice pentru altceva, decât pentru că nu poate?

  ZOE: Ce inimă! ce judecată ai, Fănică? (cu frământare concentrată.) Dar aste două zile cum am trăit eu?… Ce strângere continuă de inimă! ce frică! ce tortură!… Fiecare persoană care-mi iese înainte, fiecare figură pe care o văz, fiecare mişcare ce se face în jurul meu îmi zdrobeşte toata puterea… Fănică, ai milă de mine, o zi încă de astfel de chinuri şi nu mai pot trăi… înnebunesc… (îşi ia capul în mâini şi plânge.)

  TIPĂTESCU: Nu fi copilă, Zoe… Zoe…

  ZOE (plânsă): Tu nu înţelegi, tu nu simţi! Peste câteva minute se sfârşeşte alegerea şi se proclamă deputat al vostru Dandanache; sunt sigură… sigură… că în acelaşi moment, mişelul, care s-a ascuns şi ne pândeşte din întuneric, o să-şi împrăştie publicaţia lui infamă… ca să-şi răzbune! Ei… atunci eu?…

  TIPĂTESCU (scoate poliţa din buzunar şi i-o arată): Nu poate… dacă face asta, e pierdut…

  ZOE: Ce-mi pasă! după ce m-o pierde pe mine!… Fănică! n-aş voi să mă răzbuni, aş voi să mă scapi… Prevedeam asta… Presimţeam c-o să ajungem aici, când am văzut scandalul de alaltăieri seara la întrunire… Iată culmea nenorocirii: el nu ştie că ai plastografia lui… el nu ştie că dacă ar veni aici să primească schimbul acestor două hârtii, ar scăpa şi el şi m-ar scăpa şi pe mine… Te-ai bizuit să joci cu Caţavencu şi te-ai amăgit, şi mi-ai jucat onoarea mea, ruşinea mea, viaţa mea, şi ai pierdut, pentru că sau el joacă mai bine ca tine, sau noi avem mai puţin noroc decât el… (se îneacă de plâns.) Ce să fac? ce să fac?

  TIPĂTESCU: Taci! vine cineva… şterge-te la ochi!

  SCENA II.

  ACEIAŞI – TRAHANACHE şi AGAMIŢĂ DANDANACHE venind din fund.

  TRAHANACHE (foarte politicos): Poftim, poftim, stimabile!

  TIPĂTESCU: Cine să fie?

  ZOE: Un străin?…

  TRAHANACHE (coborând): Dă-mi voie, Joiţico, să-ţi recomand pe d. Agamiţă Dandanache!

  ZOE şi TIPĂTESCU: Dandanache! (complimente)

  TRAHANACHE: Candidatul nostru!… adică ce mai candidat! alesul nostru.

  DANDANACHE (vorbeşte peltic şi sâsâit): Sărut mâna… şi domnul? bărbatul dumneei?

  TRAHANACHE: Nu, eu sunt bărbatul dumneei, dumneei este nevasta mea, cum am avut onoarea să vă recomand…

  DANDANACHE: şi d-voastră?

  TRAHANACHE: Şi eu?… bărbatul dumneei… Eu (serios) Zaharia Trahanache, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral şi… ai puţintică răbdare… (se caută în buzunar şi scoate o cartă de vizită, pe care i-o dă lui Dandanache), sunt aicea toate comitetele…

  DANDANACHE (ia carta): Mersi’… şi domnul?…

  TRAHANACHE: Domnul Fănică Tipătescu, prefectul nostru, amicul meu şi al familiei mele.

  DANDANACHE (lui Fănică): Îmi pare bine, d-le prezident! (îi dă mâna. Trahanache trece lângă Zoe)

  TIPĂTESCU: Şi mie, onorabile, nu mai puţin… Sunt încântat… Dar cu ce ocazie pe la noi?

  DANDANACHE: Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii; stii, m-a combătut opoziţia şi colo, şi dincolo, şi dincolo… şi rămăsesem eu… care familia mea de la patuzsopt în Cameră… rămăsesem mă-nţeledzi fără coledzi… şi aşa am venit pentru aledzere.

  ZOE (cu răutate): Nu trebuia să vă mai deranjaţi…

  DANDANACHE: Ba încă ţe deranz, coniţa mea! Da’ stii, nu făţea să nu faţem măcar act de prezenţă…

  TRAHANACHE: Se-nţelege! foarte bine, foarte bine! trebuie, trebuie.

  DANDANACHE: Da’ de deranz… destul! Închipuieste-ţi să vii pe drum cu birza ţinţi postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca… Stii, m-a zdrunţinat!… şi clopoţeii… (gest) îmi ţiuie urechile… stii aşa sunt de ameţit şi de obosit… nu-ţi faţi o idee, coniţa mea, (cătră Trahanache) nu-ţi faţi o idee, d-le prefect, neicusorule, (cătră Tipătescu) nu-ţi faţi o idee, d-le prezident puicusorule…

  TIPĂTESCU: Fireşte…

  ZOE: Mai e vorbă…

  DANDANACHE: Adineaori am sosit, era să trag la otel… dar birzarul… el stia de ţe viu, mi-a arătat pe d. prefect. (arată pe Trahanache.)

  ZOE (încet cătră Tipătescu, care râde): Şi încă mai râzi, Fănică.

  TRAHANACHE: Da, mă duceam pe la alegere să văz cum mergem… Nu-i vorba, de mers, mergem strună… dar ştii, de obicei, ca un cap ce sunt al partidului, trebuie să fiu acolo…

  DANDANACHE (strângându-i mâna): Bine că te-am găsit, neicusorule, mersi. (vorbesc amândoi deoparte.)

  ZOE (cătră Fănică încet): Iată, Fănică, pentru cine mi-am pierdut eu liniştea… Şi spune drept dacă nu era mai bun Caţavencu!

  TIPĂTESCU (scurt): E simplu, dar îl prefer, cel puţin e onest, nu e un mişel!

  TRAHANACHE (lui Dandanache): Stimabile, eu te las aci cu amicul Fănică şi cu Joiţica… Eu trebuie să mă duc la alegere: peste o jumătate de ceas se deschide urna; trebuie să fiu acolo… D-ta n-ai nici o grijă, mergem la sigur, la noi opoziţie nu încape… suntem tari, stimabile… tari… Nu o să ai majoritate, stimabile…

  DANDANACHE: Cum se poate? Să nu te pomenesti cu vreun balotaz? ‘ai?… a mai păţit-o şi alţii…

  TRAHANACHE: Adică, ai puţintică răbdare, balotaj la noi?… zic: nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile.

  DANDANACHE: A, asa? (cu siguranţă.) Se-nţeledze… Niţi nu se putea altfel…

  TRAHANACHE: Salutare, stimabile, salutare… La revedere, Fănică… La revedere, Joiţico. (iese)

  SCENA III.

  ZOE, TIPĂTESCU, DANDANACHE.

  DANDANACHE: Cum îţi spui, să nu m-aleg, puicusorule, nu merdzea… Eu, familia mea, de la patuzsopt… luptă, luptă şi dă-i, şi dă-i şi luptă… şi eu mă-nţeledzi tocmai acuma să remâi pe dinafară… fără coledzi!… şi cât p-aţi, neicusorule, să nu m-aleg…

  ZOE: Să nu te-alegi d-ta, cu meritele d-tale! era peste putinţă…

  TIPĂTESCU: Peste putinţă…

  DANDANACHE: Ei, uite asa, cu meritele mele, coniţă, vezi! era cât p-aţi, dar stii, cât p-aţi…