Cărți «John le Carre descarcă top cărți gratis 2019 .pdf 📖». Rezumatul cărții:
Era aproape ora patru când cerură nota de plată, iar Leamas încercă să insiste să-şi plătească partea lui. Ashe nici nu voia să audă, plăti nota şi scoase carnetul de cecuri pentru a-şi achita datoria faţă de Leamas.
— Douăzeci dintre cele mai bune, spuse, şi completă data pe foaia de cec.
După care ridică privirea spre Leamas, cu ochii larg deschişi şi pe un ton foarte îndatoritor.
— Ia zi, n-ai nimic împotrivă să-ţi dau un cec, nu?
Leamas se schimbă puţin la faţă şi replică:
— În momentul ăsta nu am nicio bancă - abia m-am întors din străinătate, e o chestie pe care trebuie s-o rezolv. Mai bine-mi dai cecul şi-l încasez de la banca ta.
— Ei, dragă amice, nici nu mă gândesc la asta! Ar trebui să te duci în Rotherhithe ca să-l încasezi!
Leamas ridică din umeri, iar Ashe râse, şi se înţeleseră să se întâlnească în acelaşi loc în ziua următoare, la ora unu, când Ashe avea să aibă asupra lui bani gheaţă.
*
* *
Ashe luă un taxi de la colţ, de pe Compton Street, iar Leamas îi făcu semn cu mâna până când nu îl mai văzu. Apoi, se uită la ceas. Era ora patru. Bănuia că încă era urmărit, aşa că merse pe jos până în Fleet Street şi bău o cafea în barul Black and White. Se uită la vitrinele librăriilor, citi ziarele de seară expuse la standurile de ziare, apoi, total pe neaşteptate, ca şi când ideea i-ar fi venit în ultimul moment, sări într-un autobuz. Autobuzul mergea în Ludgate Hill, unde a fost blocat într-un ambuteiaj, lângă o staţie de metrou; Leamas se dădu jos şi luă metroul. Cumpără un bilet de şase penny, rămase la capătul vagonului şi, la staţia următoare, apăsă pe buton şi coborî. Luă un alt tren spre Euston, refăcând traseul înapoi până la Charing Cross. Era ora nouă când ajunse în staţie şi se făcuse destul de frig. În curtea exterioară era oprită o camionetă, iar şoferul acesteia dormea dus. Leamas aruncă o privire la numărul de înmatriculare, se duse în faţă şi strigă prin geam:
— Eşti de la Clements?
Şoferul se trezi cu o tresărire şi întrebă:
— Domnul Thomas?
— Nu, replică Leamas. Thomas n-a putut să vină. Eu sunt Amies din Hounslow.
— Hai sus, domnule Amies, răspunse şoferul deschizând portiera.
O luară spre vest, spre King’s Road. Şoferul cunoştea drumul.
Control deschise uşa.
— George Smiley e plecat, îl anunţă el. Am împrumutat casa. Intră!
Control aprinse lumina din hol doar după ce Leamas intră, iar uşa de la intrare fu închisă.
— Am fost urmărit până la ora prânzului, zise Leamas.
Se duseră în mica sufragerie. Peste tot erau cărţi. Era o încăpere primitoare; înaltă, cu ornamente în relief din secolul al optsprezecelea, cu ferestre lungi şi cu un şemineu plăcut.
— M-au agăţat dimineaţă. Un tip pe nume Ashe. Leamas îşi aprinse o ţigară. Un homosexual. Ne întâlnim din nou mâine.
Control ascultă cu atenţie povestirea lui Leamas, pas cu pas, începând cu ziua în care-l pocnise pe Ford, băcanul, până la întâlnirea cu Ashe, din dimineaţa aceea.
— Cum ţi s-a părut în închisoare? se interesă Control. După ton, la fel de bine l-ar fi putut întreba pe Leamas cum s-a distrat în vacanţă. Îmi pare rău că n-am putut să-ţi oferim condiţii mai bune, să-ţi asigurăm nişte înlesniri, dar chestia asta nu se face niciodată.
— Bineînţeles că nu.
— Trebuie să fim consecvenţi. La fiecare mişcare trebuie să fim consecvenţi! În plus, ar fi o greşeală să risipim vraja, înţeleg că ai fost bolnav. Îmi pare rău! Ce-ai avut?
— Doar febră.
— Cât ai stat în pat?
— Vreo zece zile.
— Foarte neplăcut; şi bineînţeles că n-a fost nimeni să aibă grijă de tine…
Se aşternu o tăcere lungă.
— Ştii că e în Partid, nu? întrebă Control calm.
— Da, replică Leamas.
Din nou tăcere. Apoi continuă:
— Nu vreau ca ea să fie implicată în asta.
— De ce ar fi? ripostă Control tăios şi, pentru o clipă, doar pentru o clipă, lui Leamas îi trecu prin minte că-i străpunsese masca aceea a detaşării pedante. Cine a sugerat că ar trebui implicată?
— Nimeni, replică Leamas. Am ridicat problema, asta-i tot. Ştiu cum sunt chestiile astea - toate, operaţiuni ofensive, întotdeauna apar şi aspecte colaterale, lucrurile iau întorsături neaşteptate, în direcţii neprevăzute. Crezi că ai prins un peşte şi, când colo, te trezeşti că ai prins un altul. Vreau să nu fie amestecată în povestea asta.
— Ei, sigur, sigur…
— Cine-i tipul ăla, Pitt, de la Oficiul Forţelor de Muncă? Nu era la noi, în Cambridge Circus, în timpul războiului?
— Nu ştiu pe nimeni cu numele ăsta. Pitt, zici?
— Da.
— Nu, nu-mi spune nimic. La Oficiul Forţelor de Muncă?
— Ei, pentru numele lui Dumnezeu, mormăi Leamas desluşit.
— Îmi pare rău, rosti Control ridicându-se. Îmi neglijez îndatoririle de gazdă. Bei ceva?
— Nu. Vreau să plec în seara asta, Control. Să mă duc la ţară să mai exersez. E deschisă Casa?
— Am aranjat pentru o maşină, răspunse Control. La ce oră te întâlneşti cu Ashe mâine - la unu?
— Da.
— O să-l sun pe Haldane să-i spun că vrei să joci. Şi ar trebui să te duci la doctor. Pentru febra aia.
— N-am nevoie de doctor!
— Cum vrei tu…
Control îşi turnă un whisky şi începu să privească alene cărţile din biblioteca lui Smiley.
— De ce nu-i aici Smiley? întrebă Leamas.
— Nu-i place operaţiunea, răspunse Control pe un ton indiferent. I se pare dezgustătoare. Înţelege că e necesară, dar nu vrea să participe. Are febră recurentă, adăugă Control cu un zâmbet bizar.
— N-aş zice că m-a primit tocmai cu braţele deschise.
— Sigur. Nu vrea să fie implicat. Dar ţi-a spus despre Mundt; ţi-a descris situaţia?
— Da.
— Mundt e un tip foarte dur, medită Control cu glas tare. N-ar trebui să uităm asta niciun moment. Şi un bun ofiţer de informaţii.
— Smiley ştie motivul operaţiunii? Interesul special pentru ea?
Control confirmă cu o mişcare a capului şi luă o înghiţitură de whisky.
— Şi, cu toate astea, nu-i place?
— Nu e o chestiune de etică. E ca un chirurg care s-a