(se întrerupe; e ca şi când ar fi auzit că se întoarce Gowan, sau poate pur şi simplu ştie, din instinct sau cunoscându-şi propria casă, că a trecut timpul să se încălzească o ceaşcă de lapte. Apoi continuă, grăbită, cu vocea scăzută)

N-a fost niciun bărbat acolo. Vezi? Ţi-am spus, te-am avertizat că n-ai să scoţi nimic de la mine. A, ştiu; puteai să mă citezi oricând ca martoră, să mă pui să jur; fireşte, juriului ăsta al tău nu i-ar fi plăcut – răstignirea asta uşuratecă a unei mămici care a suferit o asemenea pierdere, dar ce contează asta când e vorba de dreptate? Nu ştiu de ce n-ai făcut-o. Sau poate încă mai ai intenţia s-o faci – cu condiţia să poţi să ne prinzi până nu trecem graniţa cu Tennessee la noapte.

(repede, încordată, dură)

Bine, iartă-mă. Eu ştiu mai bine. Sau poate că, la urma urmei, mirosul ăsta urât, de care constat acum că e imposibil să mă mai îndoiesc, vine chiar de la mine.

(se aude din nou uşa dinspre bucătărie; o aud amândoi)

Pentru că eu nu am să-l iau pe Gowan cu mine când am să spun noapte bună şi am să mă duc sus. – Şi cine ştie…

Se opreşte. Intră Gowan, cu o mică tavă pe care se află un pahar cu lapte, o solniţă şi un şervet, şi se apropie de masă.

GOWAN

Acum despre ce mai discutaţi?

TEMPLE

Despre nimic. Îi spuneam unchiului Gavin că are ceva care vine din Virginia sau ceva care-l caracterizează pe gentlemanul adevărat în firea şi în persoana lui, pe care sigur că le-a moştenit de la tine prin bunicul vostru, şi că eu acum mă duc sus să-i fac baie lui Bucky şi să-i dau să mănânce.

(îşi atinge paharul să-l controleze cât e de cald, apoi îl ia în mână; către Gowan)

Îţi mulţumesc, dragul meu.

GOWAN

Sigur, draga mea.

(către Stevens)

Vezi? Nu un şervet la întâmplare; exact şervetul de care e nevoie. Am fost dresat bine.

(se opreşte brusc, atent la Temple, care în aparenţă a rămas inertă, stă doar cu paharul de lapte în mână. Dar se pare că el ştie ce se petrece: îi vorbeşte)

Asta pentru ce mai e?

TEMPLE

Nu ştiu.

El face o mişcare spre ea; se sărută, nu un sărut lung, dar nici doar o simplă atingere a buzelor; e în mod evident un sărut între un bărbat şi o femeie. Apoi, cu laptele în mână, Temple se îndreaptă spre uşa holului.

(către Stevens)

La revedere atunci, până în iunie viitor. Bucky are să vă trimită o ilustrată ţie şi lui Maggie.

(se îndreaptă spre uşă, se opreşte acolo şi se uită înapoi spre Stevens)

S-ar putea să n-am dreptate nici în ceea ce priveşte mirosul lui Temple Drake; dacă se întâmplă să auzi ceva ce n-ai mai auzit încă şi acel ceva e adevărat, s-ar putea chiar ca eu să confirm. Poate chiar ai să crezi şi asta – dacă poţi să crezi că ai să auzi ceva ce n-ai mai auzit încă.

STEVENS

Aşa spui tu?

TEMPLE

(după o clipă)

Nu de la mine, unchiule Gavin. Dacă cineva vrea cu tot dinadinsul să ajungă în cer, cine sunt eu să-l opresc? Noapte bună. La revedere.

Iese, închide uşa. Stevens, foarte serios, se întoarce şi îşi lasă cocteilul la loc pe tavă.

GOWAN

Bea-l. În fond şi eu trebuie să mănânc de seară şi să mai fac şi bagajele. Ce spui?

STEVENS

Despre ce? Despre făcutul bagajelor, sau despre băut? Şi tu ce spui? Credeam c-ai să bei şi tu ceva.

GOWAN

A, da, sigur, sigur.

(ridică paharul mic, plin)

Poate că mai bine să te duci şi să ne laşi pe noi cu răzbunarea noastră.

STEVENS

Îţi doresc ca asta să te poată ajuta.

GOWAN

O, Doamne, şi eu mi-aş dori asta. Atât de mult aş vrea ca ceea ce-mi doresc eu să fie pur şi simplu răzbunarea. Ochi pentru ochi – au fost vreodată cuvinte mai goale de sens? Numai că trebuie să-ţi fi pierdut ochiul ca să ştii asta.

STEVENS

Şi cu toate astea ea tot trebuie să moară.

GOWAN

De ce nu? Chiar dacă asta ar însemna o pierdere pentru cineva – o târfă negresă, beţivană, toxicomană…

STEVENS

…o vagaboandă, o fiinţă fără căpătâi, fără nicio speranţă până când într-o bună zi domnul şi doamna Gowan Stevens, din pură milă şi simţ al umanităţii, au cules-o din rigolă ca să-i mai dea o şansă…

(Gowan e nemişcat, cu mâna încleştându-i-se încet pe pahar. Stevens îl priveşte atent)

Şi pe urmă, ca mulţumire pentru asta…

GOWAN

Uite, unchiule Gavin. De ce nu te duci dumneata, pentru numele lui Dumnezeu, acasă? Sau la dracu’, sau oriunde, cât mai încolo de aici?

STEVENS

Mă duc, într-o clipă. Din cauza asta crezi tu – din cauza asta ai mai vrea să spui că ea trebuie să moară?

GOWAN

Nu spun. Eu n-am nimic de a face cu chestia asta. Eu nici măcar n-am fost reclamantul. Nici măcar n-am deschis – aşa se spune, nu? – procesul. Singura mea legătură cu procesul a fost că m-am întâmplat să fiu tatăl copilului pe care ea… Cine dracu’ a spus că asta ar fi băutură?

Răstoarnă whisky-ul, cu pahar cu tot, în bolul cu gheaţă, şi apucă repede unul dintre paharele înalte goale cu o mână şi, în acelaşi timp, înclină peste el sticla de whisky, turnând. La început nu scoate niciun sunet, dar e imediat evident că de fapt râde; un râs care începe destul de firesc, dar aproape imediat îşi pierde controlul şi se apropie de o criză de isterie în vreme ce continuă să toarne whisky în paharul care, dintr-o clipă într-alta, ar începe să se reverse dacă Stevens nu şi-ar întinde mâna să apuce sticla şi să-l oprească.

STEVENS

Opreşte-te. Gata acum. Haide.

Ia sticla din mâna lui Gowan, o pune jos, ia paharul înalt şi-i răstoarnă o